Timeliness of appellate filing against inadmissible execution complaint and revision of procedural decision not resolving merits

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentinţa penală nr. 40 din data de 28 februarie 2020, Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în temeiul art. 598 şi urm. din C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Deciziei penale nr. 726 din 9 septembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2019.

Potrivit art. 275 alin. (2) şi (6) din C. proc. pen.,a fost obligat contestatorul condamnat la plata către stat a sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare din contestaţie, cu menţiunea că onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 313 RON, conform delegaţiei nr. 279/2020, a rămas în sarcina statului şi a fost avansat din fondul Ministerului Justiţiei în fondul Baroului Suceava.

Pentru a dispune astfel,Curtea de Apel Suceava a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 22.01.2020 la Curtea de Apel Suceava, sub nr. x/2020, contestatorul A. a solicitat instanţei, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. a), c) şi d) din C. proc. pen., admiterea contestaţiei la executare formulate de acesta împotriva Deciziei penale nr. 726 din 9.09.2019 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2019, având ca obiect examinarea admisibilităţii în principiu a cererii de revizuire formulate de acesta împotriva Deciziei penale nr. 628 din 19.06.2019 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2019, fiind respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată.

În fapt, a arătat contestatorul condamnat că apreciază hotărârea atacată ca fiind nelegală şi netemeinică, motivat de faptul că instanţa nu a motivat în fapt şi în drept soluţia dispusă, instanţa nu a reţinut faptul că însăşi Decizia penală nr. 320/30.03.2016 a Curţii de Apel Suceava s-a reţinut că exista posibilitatea declarării apelului în perioada 7 - 18 ianuarie 2016, iar mandatul de executare a pedepsei închisorii a fost emis la data de 15 ianuarie 2016,cu 4 zile înainte ca hotărârea să rămână definitivă, aspect constatat prin Sentinţa penală nr. 58 din 4 iunie 2018 pronunţată de Judecătoria Săveni şi pe care Curtea de Apel Suceava nu l-a avut în vedere.

Analizând contestaţia la executare formulată Curtea a reţinut următoarele:

Prin Decizia penală nr. 726 din 9.09.2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2019, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de către revizuentul A. împotriva Deciziei penale nr. 628 din 19.06.2019 a Curţii de Apel Suceava pronunţată în dosar nr. x/2019. A fost obligat revizuentul A. să plătească statului suma de 150 RON cu titlu de cheltuieli judiciare. În baza art. 75 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru revizuentul A., în cuantum de 627 RON (av. B. - delegaţie pentru asistenţă juridică obligatorie nr. x/22.08.2019) a rămas în sarcina statului, fiind avansat din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Suceava.

Pentru a se pronunţa astfel, Curtea a reţinut următoarele:

Prin Decizia penală nr. 628 din 19.06.2019 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2019, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) din C. proc. pen., a fost respins apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 189/28.12.2015 a Judecătoriei Săveni, ca inadmisibil.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat apelantul inculpat A. să plătească statului suma de 400 de RON cu titlu de cheltuieli judiciare din apel.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, av. C. (delegaţie pentru asistenţă judiciară obligatorie nr. x/19.06.2019), în cuantum de 868 de RON, a rămas în sarcina statului şi s-a avansat din fondurile M.J.R. în contul Baroului Suceava.

Pentru a pronunţa această decizie, Curtea a reţinut următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 189 din 28.12.2015 a Judecătoriei Săveni, în temeiul art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. inculpatul A. a fost condamnat pentru săvârşirea: infracţiunii de furt calificat, prev. şi ped. de art. 231 rap. la art. 228 alin. (1), (22)9 alin. (2) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 alin. (1) din C. pen., la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare (faptă comisă în data de 11.03.2013); infracţiunii de distrugere în formă continuată (3 acţiuni infracţionale) prev. şi ped. de art. 253 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 41 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 alin. (1) din C. pen., la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare (acte comise în datele de 23.04.2013, 30.04.2013 şi 05.06.2013); infracţiunii de ameninţare în formă continuată (2 acţiuni infracţionale), prev. şi ped. de art. 206 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 41 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 alin. (1) din C. pen., la pedeapsa de 1 (un) an închisoare (acte comise în datele de 23.04.2013 şi 04.05.2013); infracţiunii de violare de domiciliu în formă continuată (5 acţiuni infracţionale), prev. şi ped. de art. 224 alin. (1) şi (2) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 41 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 alin. (1) din C. pen., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare (acte comise în datele de 11.03.2013, 23.04.2013, 30.04.2013, 4.05.2013 şi 5.06.2013); infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prev. şi ped. de art. 193 alin. (2) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 alin. (1) din C. pen., la pedeapsa de 1 (un) an închisoare (faptă comisă în data de 4.05.2013).

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate prin sentinţă, rezultând o pedeapsă de 5 ani închisoare.

În temeiul art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, raportat la art. 83 alin. (1) din C. pen. 1969, s-a revocat suspendarea condiţionată a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 2344/29.11.2012 a Judecătoriei Botoşani rămasă definitivă la 11.12.2012 prin nerecurare şi s-a dispus executarea în întregime a pedepsei alături de pedeapsa rezultanta de 5 ani închisoare aplicată prin prezenta sentinţă, inculpatul dispunându-se a executa în final pedeapsa de 7 ani închisoare în regim de detenţie.

În temeiul art. 19, art. 397 din C. proc. pen., în referire la art. 1357 din C. civ., s-a admis în parte acţiunea civilă persoanei vătămate D. şi inculpatul A. a fost obligat la plata sumei de 2.905 RON, reprezentând daune materiale, către partea civilă D..

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., inculpatul A. a fost obligat la plata către stat a sumei de 1.500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 320 RON din cursul urmăririi penale.

În baza dispoziţiilor art. 274 alin. (1) şi art. 272 din C. proc. pen., au rămas în sarcina statului cheltuielile privind apărătorul desemnat din oficiu, suma de 200 RON - avocat E., conform deleg. nr. 10/2015, urmând a se avansa către Baroul Botoşani din fondurile Ministerului de Justiţie, iar suma de 200 RON - avocat F., conform delegaţiei nr. 1633/2014, să fie avansată către Baroul Botoşani din fondurile Ministerului Public.

Împotriva Sentinţei penale nr. 189 din data de 28.12.2018 pronunţată de Judecătoria Săveni a formulat apel inculpatul A..

Analizând cu prioritate admisibilitatea apelului declarat în cauză, Curtea a constatat următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 189 din 28.12.2015 a Judecătoriei Săveni, inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare.

Această sentinţă penală a rămas definitivă la data de 18.01.2016 prin neapelare (apelul declarat de către inculpat a fost respins, ca tardiv formulat la data de 30.03.2016, prin Decizia nr. 320 a Curţii de Apel Suceava).

La data de 14.09.2018 inculpatul A. a declarat din nou apel împotriva Sentinţei penale nr. 189 din 28.12.2015 a Judecătoriei Săveni, cale de atac care a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin Decizia nr. 1024 din data de 16.11.2018 de către Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2018.

Cu privire la apelul declarat din nou de către inculpatul A., Curtea a constatat că este inadmisibil, fiind declarat împotriva unei hotărâri judecătoreşti definitive.

S-a reţinut că împotriva unei hotărâri judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga.

În conformitate cu dispoziţiile art. 408 alin. (1) din C. proc. pen. sentinţele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel.

Prin sentinţă, în sensul textului de lege menţionat, se înţelege o hotărâre ce nu a fost atacată cu o cale de atac ordinară. O hotărâre ce a fost atacată deja cu o cale de atac ordinară sau care a fost susceptibilă de a fi atacată cu o cale de atac ordinară, iar partea îndrituită nu a uzat de această posibilitate în condiţiile legii nu va mai putea face, din nou, obiectul acelei căi de atac ordinare.

Această concluzie derivă din regula unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac. Cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exerciţiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeaşi cale de atac.

În aceste condiţii, Curtea nu a mai analizat cererea inculpatului de repunere în termenul de declarare a apelului conform art. 411 din C. proc. pen., întrucât inadmisibilitatea apelului are prioritate şi face imposibilă analizarea acestei instituţii în cadrul procesual de faţă.

În consecinţă, cum hotărârea apelată era definitivă, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) din C. proc. pen., a fost respins apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 189 din 28 decembrie 2015 a Judecătoriei Săveni, ca inadmisibil.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat apelantul inculpat A. să plătească statului suma de 400 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare din apel.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, av. C. (delegaţie pentru asistenţă judiciară obligatorie nr. 1619/19.06.2019), în cuantum de 868 de RON, a rămas în sarcina statului şi s-a avansat din fondurile M.J.R. în contul Baroului Suceava.

Împotriva acestei decizii penale, prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava la data de 25 iulie 2019 sub nr. x/2019, condamnatul A. a exercitat calea extraordinară de atac a revizuirii invocând cazul prevăzut de dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., cu motivarea că mandatul de executare al pedepsei închisorii emis în dosarul de fond din anul 2015, în baza Sentinţei penale nr. 189 din 28.12.2015 a Judecătoriei Săveni a fost anulat prin Decizia penală nr. 178 din 02.07.2019 a Tribunalului Botoşani, prin care a fost soluţionată contestaţia formulată împotriva Sentinţei penale nr. 31/2019 şi prin care se recunoaşte că acest mandat de executare a fost emis cu 4 zile înainte de rămânerea definitivă a sentinţei.

Legal citat, revizuentul condamnat A. s-a prezentat în faţa instanţei de control judiciar şi a solicitat admiterea în principiu a cererii de revizuire.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire în conformitate cu dispoziţiile art. 459 alin. (2), (3) din C. proc. pen., Curtea a reţinut următoarele:

În conformitate cu dispoziţiile art. 453 din C. proc. pen. - cazurile de revizuire -"(1) Revizuirea hotărârilor judecătoreşti definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză; b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declaraţia unui martor, opinia unui expert sau pe situaţiile învederate de un interpret, care a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influenţând astfel soluţia pronunţată; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecăţii sau după pronunţarea hotărârii, împrejurare care a influenţat soluţia pronunţată în cauză; d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influenţat soluţia pronunţată în cauză; e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia; f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituţională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situaţia în care consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.(2) Revizuirea hotărârilor judecătoreşti penale definitive, exclusiv cu privire la latura civilă, poate fi cerută numai în faţa instanţei civile, potrivit C. proc. civ.. (3) Cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi f) pot fi invocate ca motive de revizuire numai în favoarea persoanei condamnate sau a celei faţă de care s-a dispus renunţarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei. (4) Cazul prevăzut la alin. (1) lit. a) constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, de renunţare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal, iar cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b) - d) şi f) constituie motive de revizuire dacă au dus la pronunţarea unei hotărâri nelegale sau netemeinice. (5) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. e), toate hotărârile care nu se pot concilia sunt supuse revizuirii."

Din dispoziţiile sus-menţionate, a rezultat caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reţinute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită necunoaşterii de către instanţa de judecată a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea şi adevărul judiciar. Din aceleaşi dispoziţii, a rezultat că revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârii în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt.

S-a reţinut că, în condiţiile în care este o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 453 alin. (1) din C. proc. pen. şi numai pentru cazurile prevăzute în mod expres prin acelaşi articol, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale. Atât din conţinutul prevederilor art. 453 alin. (1) din C. proc. pen., cât şi din precizările făcute în alin. (3)-(5) ale aceluiaşi articol cu privire la condiţiile în care cazurile reglementate la art. 453 alin. (1) din C. proc. pen. constituie motive de revizuire, rezultă că sunt supuse revizuirii doar hotărârile judecătoreşti prin care s-a soluţionat fondul cauzei, adică acele hotărâri prin care s-a rezolvat raportul juridic de drept substanţial, pronunţându-se o soluţie de condamnare, de renunţare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal. Din prevederile sus-menţionate ale cazurilor de revizuire şi ale condiţiilor pe care fiecare dintre acestea trebuie să le îndeplinească pentru a constitui motive de revizuire a unei hotărâri judecătoreşti definitive, rezultă că hotărârile judecătoreşti prin care nu se rezolvă fondul cauzei nu pot fi supuse revizuirii.

Or, prin Decizia penală nr. 628 din 19 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2019, s-a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 189/28.12.2015 a Judecătoriei Săveni, pronunţată în dosar nr. x/2019, neputându-se considera că prin acea hotărâre s-a rezolvat fondul cauzei, întrucât nu s-a stabilit existenţa faptei şi a vinovăţiei în accepţiunea art. 396 din C. proc. pen., respectiv prin pronunţarea unei soluţii de condamnare, de renunţare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal. Prin urmare, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. s-a apreciat că este inadmisibilă, astfel încât apare de prisos a se analiza dacă este dat cazul de revizuire invocat, respectiv cel prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

Având în vedere cele reţinute, în temeiul dispoziţiilor art. 459 alin. (5) din C. proc. pen., Curtea a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 628 din 19.06.2019 a Curţii de Apel Suceava pronunţată în dosar nr. x/2019.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat revizuentul A. să plătească statului suma de 150 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru revizuentul A., în cuantum de 627 RON (av. B. - delegaţie pentru asistenţă juridică obligatorie nr. x/22.08.2019) a rămas în sarcina statului, fiind avansat din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Suceava.

Prezenta contestaţie la executare vizează Decizia penală nr. 726 din data de 9.09.2019 pronunţată de Curtea de Apel Suceava.

Examinând contestaţia la executare formulată de contestatorul G., Curtea a constatat că este inadmisibilă motivat de aceea că acele critici invocate nu se încadrează în temeiurile prevăzute de lege pentru admisibilitatea contestaţiei la executare.

Astfel, instanţa constată că, potrivit art. 598 alin. (1) din C. proc. pen. contestaţia la executare se poate face doar în cazuri strict şi limitativ prevăzute de lege respectiv:

"a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.".

Instanţa investită cu soluţionarea unei contestaţii la executare poate doar analiza impedimentele ivite cu prilejul executării sau să dea lămuririle necesare dacă sentinţa executată este neclară şi se limitează doar la motivele strict menţionate de art. 598 alin. (1) din C. proc. pen. şi nu este abilitată să analize în ce mod au fost soluţionate pe fondul cauzei solicitările petentului.

Hotărârile penale definitive sunt susceptibile de modificări şi schimbări în cursul executării numai ca urmare a descoperirii unor împrejurări care, dacă erau cunoscute în momentul pronunţării hotărârii, ar fi condus la luarea altor măsuri împotriva celui vizat ori ca urmare a unor împrejurări intervenite după ce hotărârea a rămas definitivă. În aceste situaţii apare necesitatea de a se pune de acord conţinutul hotărârii puse în executare cu situaţia obiectivă şi a se aduce modificările corespunzătoare în desfăşurarea executării.

Cu toate acestea, având în vedere temeiurile de fapt invocate de către contestator în susţinerea cererii, raportat la dispozitivul Deciziei penale nr. 726 din 9.09.2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2019, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de către revizuentul A. împotriva Deciziei penale nr. 628 din 19.06.2019 a Curţii de Apel Suceava pronunţată în dosar nr. x/2019, prin care s-a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 189/28.12.2015 a Judecătoriei Săveni, Curtea a constatat că motivele invocate de contestatorul condamnat A. nu se circumscriu cazurilor invocate de petent în cuprinsul cererii de contestaţie la executare şi care vizează o hotărâre judecătorească având ca obiect cererea de revizuire formulată de acesta şi nu hotărârea în baza căreia se află în executarea pedepsei în prezent, mai ales că hotărârea judecătorească de condamnare a fost verificată în toate căile de atac.

Aşadar, condamnatul contestator nu a sesizat aspecte de nelegalitate a hotărârii atacate care să o caracterizeze ca fiind lipsită de previzibilitate, astfel că nu poate susţine cu just temei că s-a ivit o nelămurire cu privire la aceasta ori vreo împiedicare la executare sau există vreo cauză de stingere ori micşorare a pedepsei.

Contestaţia la executare nu poate deveni admisibilă decât în condiţiile existenţei unuia dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege, astfel cum au fost sus enunţate, pentru a nu se aduce atingere principiului stabilităţii ordinii juridice. În speţă nu s-a făcut vorbire în cererea cu care a fost învestită instanţa de judecată despre asemenea situaţii, neexistând acoperire juridică concretă vizând cazul prev. de art. 598 alin. (1) lit. c) sau d din C. proc. pen. invocat şi nici vreunul dintre celelalte reglementate de art. 598 din C. proc. pen.

Totodată, Curtea a constatat că, contestaţia la executare nu are natura juridică a unei căi ordinare sau extraordinare de atac, astfel încât prin formularea acesteia nu se poate pronunţa o soluţie de modificare a dispoziţiilor din hotărârea instanţei care au intrat în puterea lucrului judecat.

Prin urmare, analizând dispoziţiile invocate de către contestator în cererea de contestaţie la executare, Curtea a apreciat că nu este incidentă în cauză niciuna dintre situaţiile prevăzute de art. 598 alin. (1) lit. a), c) şi d) din C. proc. pen., nefiind incidente în executarea Deciziei penale nr. 726 din 9.09.2019 prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 598 şi urm. din C. proc. pen., Curtea a respins, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Deciziei penale nr. 726 din 9 septembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2019.

II. Împotriva Sentinţei penale nr. 40 din data de 28 februarie 2020 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori a formulat contestaţie, condamnatul A., personal, la data de 7 iulie 2020.

Examinând contestaţia formulată de condamnatul A., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este tardiv formulată, pentru următoarele considerente:

Astfel, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, se constată că Sentinţa penală nr. 40 din data de 28 februarie 2020 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori,i-a fost comunicată condamnatului A. la locul de deţinere, respectiv la Penitenciarul Iaşi la data de 3 martie 2020, conform înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, iar potrivit acestor înscrisuri, contestaţia putea fi declarată în termen legal până la data de 10 martie 2020.

De altfel, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezultă că sentinţa pronunţată a rămas definitivă prin necontestare la data de 10 martie 2020.

Aşadar, având în vedere cele menţionate în înscrisurile aflate la dosar, cu care a fost sesizată instanţa, rezultă fără echivoc că, contestaţia declarată de către contestatorul condamnat A. împotriva Sentinţei penale nr. 40 din data de 28 februarie 2020 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, este tardiv formulată.

Aşa fiind, pentru toate considerentele anterior expuse, contestaţia formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Sentinţei penale nr. 40 din data de 28 februarie 2020 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori,fiind tardivă, Înalta Curte, urmează a o respinge ca atare.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (2) şi (6) din C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardivă, contestaţia formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Sentinţei penale nr. 40 din data de 28 februarie 2020 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 01 octombrie 2020.

GGC - MMa