Extension of preventive detention for European Arrest Warrant execution based on pandemic-related logistical obstacles under Law 302/2004

Şedinţa publică din data de 13 august 2020

Asupra contestaţiei de faţă, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 81/F din data de 5 august 2020, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-au dispus următoarele:

În baza art. 104 alin. (9) şi 10 din Legea nr. 302/2004, s-a menţinut măsura arestării preventive în vederea predării a persoanei solicitate A., pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 6 august 2020, până la data de 4 septembrie 2020, inclusiv.

Totodată, s-a dispus ca hotărâre să fie notificată persoanei solicitate, autorităţii judiciare italiene, Centrului de Cooperare Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române - Biroul Sirene, Ministerului Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Tratate - Serviciul Cooperare Judiciară Internaţională în Materie Penală şi Inspectoratului Judeţean de Poliţie Vâlcea - Centrul de Reţine şi Arestare Preventivă.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Piteşti a reţinut, în esenţă, următoarele:

Prin adresa din 04.08.2020, emisă de Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliţiei Române - Centrul de Cooperare Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române - Biroul Sirene, s-a transmis Curţii de Apel Piteşti solicitarea formulată de autoritatea judiciară din Italia, respectiv de Tribunalul Genova - Biroul judecătorului pentru cercetări preliminare, privind executarea mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A., la data de 25.05.2020, în dosarul nr. x.

Prin sentinţa penală nr. 65/F din 07.07.2020, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2020, a fost autorizată predarea persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară din Italia, dispunându-se arestarea acesteia în vederea predării pe o perioadă de 30 zile şi predarea ei către autoritatea judiciară solicitantă cu respectarea termenelor prev. de art. 104 alin. (10) şi art. 112 din aceeaşi lege.

La data de 04.08.2020, Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliţiei Române, Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională - Biroul Naţional Sirene a adus la cunoştinţa Curţii de Apel Piteşti că nu s-a putut proceda la predarea persoanei solicitate, având în vedere, pe de o parte, că nu sunt suficiente zboruri disponibile între România şi Italia, iar pe de altă parte, măsurile impuse din cauza pandemiei. Totodată, a adus la cunoştinţa instanţei faptul că autorităţile din Italia solicită prelungirea preluării/predării persoanei solicitate.

În contextul prezentat, reţinând că din interpretarea disp. art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 rezultă că legiuitorul a prevăzut posibilitatea intervenirii unor situaţii excepţionale care împiedică predarea efectivă a persoanei solicitate în intervalul de 30 zile pentru care s-a dispus arestarea preventivă în vederea predării către autoritatea judiciară emitent, dând astfel posibilitatea instanţei naţionale să menţină succesiv măsura arestării preventive pentru o perioadă totală de maximum 180 de zile, instanţa a procedat la verificarea măsurii arestării în vederea predării a persoanei solicitate A., conform art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004.

În cadrul acestui demers, notând, pe de o parte, că predarea efectivă a persoanei solicitate nu s-a putut realiza din motive obiective, iar pe de altă parte, că decizia în baza căreia a fost emis mandatul european de arestare nu a fost revocată, instanţa a constatat că se impune menţinerea măsurii arestării în vederea predării a persoanei solicitate A. pentru o perioadă de 30 de zile, aceasta fiind necesară în vederea finalizării predării părţii către autoritatea judiciară emitentă.

*

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a formulat contestaţie persoana solicitată A., criticând-o pentru nelegalitate (prin motivele scrise de contestaţie), pentru argumente circumscrise, în esenţă, chestiunii menţinerii măsurii arestului preventiv fără a fi îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, în contextul în care:

- a fost încălcat termenul de 10 zile prevăzut de art. 113 alin. (1) din Legea nr. 302/2004;

- a fost invocată de către autorităţile italiene imposibilitatea stabilirii unui transport aerian între România şi Italia din cauza situaţiei epidemiologice generate de pandemia cu virusul SARS-COV 2, deşi, după arestarea provizorie a contestatorului, s-a putut călători fără restricţii de circulaţie între cele două state membre U.E;

De altfel, în condiţiile în care legea nici nu impune ca transportul între cele doua state să se efectueze pe calea aerului, în mod evident, în cauză nu este îndeplinită condiţia motivelor independente de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent.

- nu s-a stabilit o nouă dată pentru predare, nefiind îndeplinite exigenţele cerute de disp. art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004;

- nu a fost acordată nici o garanţie că în următoarele 30 de zile de arestare provizorie persoana solicitată va fi predată autorităţilor italiene, acestea rezumându-se la a preciza că vor încerca sa facă demersuri în acest sens.

În contextul acestor argumente, contestatoarea a susţinut că în perioada în care este arestată preventiv în România în vederea predării nu îşi poate asigura o apărare efectivă pe teritoriul Italiei, fiindu-i astfel grav încălcat dreptul la un proces echitabil, angajarea unui avocat în Italia şi comunicarea cu acesta fiind deosebit de dificile câtă vreme se află în arest.

A mai susţinut că, în situaţia de faţă, în care autorităţile italiene refuză preluarea sa, solicitând doar prelungirea măsurii arestării provizorii cu câte 30 de zile, fără stabilirea unei date certe de predare, există un risc deosebit de ridicat ca procesul în care s-a emis mandatul european de arestare să se desfăşoare în lipsa sa, fiind astfel complet lipsită de posibilitatea de a se apăra şi existând posibilitatea ca în viitor să se solicite extrădarea sa în vederea executării unei pedepsei dispuse într-un dosar în care nu s-a putut apăra.

Deopotrivă, a arătat că autorităţile judiciare italiene nu au manifestat un interes concret în preluarea sa, ci au folosit procedura mandatului european de arestare cu titlu de referat cu propunere de arestare preventivă, neglijând scopul în considerarea căruia a fost creat acest mecanism, respectiv, acela de a fluidiza procedurile judiciare între statele membre U.E. Or, dacă ar fi urmărit acest scop, autorităţile italiene nu ar fi formulat cerere de extrădare în contextul epidemiologic actual, ci ar fi uzat de instituţia transferului de proceduri, astfel cum au procedat cu ocazia percheziţiilor domiciliare. De altfel, raportat la dispoziţiile art. 113 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, nimic nu împiedică autorităţile judiciare italiene ca, în ipoteza în care îşi vor manifesta voinţa de a o prelua ulterior, să emită din nou un mandat european de arestare bazat pe aceleaşi fapte.

În fine, a susţinut că nici nu ar fi nevoie de aceste demersuri, întrucât, în ipoteza în care autorităţile judiciare române îi vor permite acest lucru, este dispusă să se deplaseze de bună voie în Italia, unde urmează să fie arestat la sosirea pe aeroport, pentru a avea posibilitatea efectivă de a-şi formula apărări în dosarul în care a fost emis mandatul european de arestare.

În concluzie, arătând că autorităţile statului emitent nu au îndeplinit obligaţia de preluare în termenele prevăzute de art. 113 din Legea nr. 302/2004, dar şi faptul că nu poate influenţa bunul mers al cercetărilor desfăşurate în Italia, precum şi atitudinea de deplină cooperare manifestată încă de la data reţinerii sale, contestatoarea a solicitat admiterea contestaţiei, desfiinţarea închierii atacate, iar în rejudecare, respingerea cererii de prelungirea a măsurii arestării sale preventive în vederea predării.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 11 august 2020, sub nr. x/2020/a1.

La termenul de dezbateri din 13 august 2020, în prezenţa, prin videoconferinţă, a contestatoarei-persoană solicitată, apărătorul desemnat să-i acorde asistenţă juridică din oficiu a solicitat admiterea contestaţiei, desfiinţarea încheierii atacate, iar în rejudecare, în principal, respingerea cererii de prelungirea a măsurii arestării preventive a persoanei solicitate în vederea predării, iar în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu arestul la domiciliu.

Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A. în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Înalta Curte urmează a o respinge, ca nefondată, în considerarea următoarelor argumente:

Cu titlu preliminar, instanţa de control judiciar notează că art. 113 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, reglementează procedura şi condiţiile predării persoanei solicitate şi prevede următoarele:

"(1) Predarea se realizează de Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, cu sprijinul unităţii de poliţie pe raza căreia se află locul de detenţie, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare.

(2) Dacă din motive independente de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

(3) În cazul în care sunt depăşite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleaşi fapte.

(4) În toate cazurile, în momentul predării, autorităţile române comunică autorităţilor statului emitent care asigură preluarea persoanei predate durata arestului efectuat de către aceasta în executarea mandatului european de arestare, cu scopul de a fi dedusă din pedeapsa sau din măsura privativă de libertate care se va aplica."

Art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, republicată, statuează că "instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menţinerea arestării în vederea predării. În acest sens, instanţa se pronunţă prin încheiere motivată, ţinând seama de termenele prevăzute la art. 112".

Totodată, dispoziţiile art. 104 alin. (10) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, stabilesc că "durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăşi în niciun caz 180 de zile".

Pe de altă parte, potrivit art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, în cazul în care instanţa dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare dispune şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, iar potrivit art. 104 alin. (13) din acelaşi act normativ,:

"După întocmirea sentinţei prevăzute la art. 109 sau a încheierii prevăzute la alin. (2) ori (9), după caz, judecătorul emite de îndată un mandat de arestare. Dispoziţiile C. proc. pen. cu privire la conţinutul şi executarea mandatului de arestare se aplică în mod corespunzător."

Din interpretarea coroborată a acestor dispoziţii legale rezultă că, în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare, instanţa competentă dispune arestarea persoanei solicitate în vederea predării ei către statul emitent, măsură ce se verifică periodic până la predarea efectivă şi a cărei durată totală (care cuprinde durata arestului, atât în procedura de executare a mandatului european de arestare anterioară pronunţării hotărârii definitive de predare, cât şi procedura ce urmează după momentul rămânerii definitive a hotărârii de predare şi până la predarea efectivă) nu poate depăşi 180 de zile.

În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte reţine că, la data de 04.08.2020, Curtea de Apel Piteşti a fost sesizată cu cererea formulată de Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliţiei Române - Centrul de Cooperare Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române - Biroul Sirene, de menţinere a măsurii arestării persoanei solicitate A., în vederea predării acesteia către autorităţile judiciare din Italia în baza sentinţei penale nr. 65/F din 07.07.2020 a Curţii de Apel Piteşti, rămasă definitivă (prin care s-a dispus predarea persoanei solicitate către autoritatea judiciară din Italia, în baza mandatului european de arestare emis la 25.05.2020 de Tribunalul din Genova, în dosarul nr. x, în vederea cercetării acesteia pentru comiterea infracţiunii de apartenenţă la un grup infracţional organizat prevăzută de art. 416 C. pen. italian, cu corespondent în legislaţia penală română în art. 367 C. pen. şi pedepsită cu închisoarea de la 1 la 5 ani).

În argumentarea cererii, s-a arătat că autorităţile judiciare din Italia solicită menţinerea arestului preventiv faţă de persoana solicitată A., în vederea predării, arătând că această procedură nu s-a desfăşurat până în prezent întrucât nu au fost suficiente zboruri disponibile între România şi Italia, în contextul măsurilor impuse de evoluţia epidemiei cu COVID -19. Totodată, s-a arătat că se efectuează diligenţe în vederea organizării unui zbor în acest sens până la sfârşitul lunii august.

În acest context, constatând că, pe fondul pandemiei de coronavirus, misiunea de predare a persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare din Italia nu a putut fi realizată până la data de 5 august 2020, dată până la care s-a dispus arestarea acesteia în vederea predării prin sentinţa penală definitivă nr. 65/F din 07.07.2020, a Curţii de Apel Piteşti, instanţa de fond, făcând o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 104 alin. (9) coroborat cu art. 104 alin. (10) şi (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, cu referire la art. 113 alin. (2) din acelaşi act normativ, a dispus menţinerea măsurii arestării faţă de persoana solicitată, pe o perioadă de 30 zile, cu începere de la data de 6 august 2020 şi până la data de 4 septembrie 2020, în vederea predării acesteia către statul emitent al mandatului european de arestare.

În cadrul prezentului demers judiciar, persoana solicitată A. contestă legalitatea soluţiei instanţei de fond de menţinere a arestului său preventiv în vederea predării, susţinând că această măsura a fost dispusă cu încălcarea dispoziţiilor art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, întrucât nu s-a făcut dovada faptului că nepreluarea/nepredarea sa este rezultatul unor situaţii independente de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent, nu s-a stabilit o nouă dată pentru finalizarea procedurii şi nici nu s-au oferit garanţii în sensul că predarea va avea loc până la finalul perioadei până la care a fost menţinută măsura preventivă contestată.

Evaluând susţinerile contestatoarei-persoană solicitată, Înalta Curte constată caracterul lor neîntemeiat, reţinând în acest sens, prioritar, că arestarea persoanei solicitate şi, subsecvent, menţinerea acestei măsuri în vederea predării este obligatorie în situaţia dată, în care s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare.

Legea specială nu permite o măsură alternativă în această situaţie, întrucât predarea persoanei solicitate către autorităţile străine nu se poate face decât în stare de arest preventiv. Practic, predarea către autoritatea judiciară emitentă, ca o consecinţă directă a admiterii solicitării privind mandatul european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate şi menţinerea acestea în custodia statului solicitat, întrucât numai astfel organele de poliţie însărcinate cu executarea hotărârii pot proceda la remiterea părţii către autorităţile judiciare ale statului solicitant.

Dispoziţiile art. 104 alin. (9)-(11) din Legea nr. 302/2004, republicată, care conţin referiri cu privire la menţinerea, prelungirea, verificarea periodică a măsurii arestării sau înlocuirea acesteia cu o altă măsură, în condiţiile prevăzute de art. 211-222 din C. proc. pen., reglementează măsurile ce pot fi luate în cursul judecăţii procedurii de punere în executare a unui mandat european de arestare, iar nu şi după rămânerea definitivă a hotărârii prin care instanţa s-a pronunţat asupra executării mandatului european de arestare prin sentinţă, hotărâre prin care se dispune, în mod obligatoriu, arestarea persoanei solicitate în vederea predării.

Pe de altă parte, conjunctura epidemiologică internaţională actuală, determinată de răspândirea infecţiilor cauzate de coronavirusul -SARS-CoV2, care a avut ca urmare, printre altele, reducerea zborurilor dintre statul român şi cel italian, constituie un motiv obiectiv, de notorietate şi independent de voinţa autorităţilor române sau alte statului emitent, în sensul art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, care a determinat imposibilitatea punerii în executare a mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. până la data fixată iniţial.

În consecinţă, susţinerile contrarii ale acesteia sunt neîntemeiate, la fel ca şi cele vizând omisiunea stabilirii unei noi date a predării sale, în condiţiile în care, în cuprinsul adresei nr. x din 04.08.2020 a Ministerului Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliţiei Române - Centrul de Cooperare Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române - Biroul Sirene se menţionează că Biroul Sirene Italia a comunicat că încearcă organizarea unui zbor până la sfârşitul lunii august 2020. În contextul acestei comunicări, aparenta incertitudine ce poartă asupra datei la care se va efectua preluarea/predarea persoanei solicitate A. nu constituie însă o dovadă a lipsei de interes a autorităţilor statului emitent, astfel cum susţine contestatoarea, ci doar un alt efect al stării pandemice actuale şi al implicaţiilor ei multiple.

Tot cu privire la susţinerea contestatoarei - persoană solicitată privind incertitudinea predării sale în viitorul apropiat, Înalta Curte reţine că Legea nr. 302/2004, republicată, reglementează în cuprinsul art. 113 termenul în interiorul căruia trebuie să se realizeze predarea, cât şi sancţiunea care intervine în caz contrar, respectiv aceea a punerii în libertate a persoanei solicitate în cazul în care sunt depăşite termenele maxime pentru predare.

Aceste prevederi legale se completează cu dispoziţiile art. 104 alin. (10), teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, care stabilesc că durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăşi în niciun caz 180 de zile.

În acest context, Înalta Curte reţine că persoana solicitată A. a fost reţinută pentru 24 de ore, de la data de 07.07.2020, ora 12:00 până la data de 08.07.2020, ora 12:00, iar începând cu data de 07.07.2020 a fost arestată în vederea predării până la data de 05.08.2020, când măsura a fost menţinută (prin încheierea nr. 81/F din data de 5 august 2020, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie), pe o perioadă de 30 de zile, de la 06.08.2020 până la data de 04.09.2020, inclusiv.

În consecinţă, constată că măsura dispusă de instanţa de fond este legală şi temeinică şi din perspectiva perioadei maxime de 180 de zile înlăuntrul căreia trebuie să se realizeze efectiv predarea persoanei solicitate.

În final, Înalta Curte notează că, raportat la obiectul cauzei pendinte, excedează verificărilor ce pot fi făcute în actualul cadru procesual aspectele vizând oportunitatea valorificării în cauză a instituţiei transferului de proceduri, invocată de contestatoarea-persoană solicitată.

În raport cu argumentele prezentate, constatând că menţinerea arestării în vederea predării persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare din Italia constituie o măsură privativă de libertate temporară, care satisface pe deplin exigenţele impuse de dispoziţiile legale incidente în materie, fiind singura aptă a asigura finalizarea procedurii speciale reglementată de Legea nr. 302/2004, Înalta Curte apreciază că soluţia pronunţată de instanţa de fond în urma efectuării verificărilor la care este îndrituită conform dispoziţiilor art. 104 alin. (9) şi urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, este temeinică şi legală, iar criticile formulate de contestatoare, neîntemeiate.

Pe cale de consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii nr. 81/F din data de 5 august 2020, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Ca urmare, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va dispune obligarea contestatoarei - persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Totodată, în temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., va dispune ca onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea-persoană solicitată, în sumă de 313 RON, să fie plătit din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii nr. 81/F din data de 5 august 2020, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă contestatoarea-persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 august 2020.