Maintaining preventive detention during EAW execution despite pandemic-induced transfer delays; statutory exclusion of alternative measures

Deliberând asupra contestaţiei declarată de persoana solicitată A. împotriva încheierii penale din data de 17 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2020:

Prin încheierea penală din data de 17 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2020, s-au respins ca inadmisibile cererile de revocare a măsurii arestării preventive şi de amânare a predării formulate de persoana solicitată A., aflată în prezent în Centrul de Reţinere şi Arestare Preventivă din cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Dâmboviţa, măsură dispusă în temeiul mandatului european de arestare nr. 12 St 71/20s emis la data de 03.04.2020 de Parchetul Wiener Neustadt - Austria, şi a Mandatului de arestare preventivă nr. x/2020 emis la data de 11.05.2020, în Dosarul nr. x/2020, în baza Sentinţei penale nr. 39 din data de 11.05.2020 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti.

În baza art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, republicată privind Cooperarea Judiciară Internaţională în materie penală, a menţinut măsura arestului preventiv a persoanei solicitate A. pe o perioadă de 30 zile, cu începere de la data de 17 iulie 2020 şi până la 15 august 2020 inclusiv.

Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că prin cererea înregistrată la data de 12 iulie 2020, persoana solicitată A. a solicitat revocarea măsurii arestării preventive şi amânarea predării până la încetarea împrejurării speciale, respectiv până la momentul în care Austria va permite accesul cetăţenilor români pe teritoriul său, motivat de faptul că transporturile aeriene către Austria sunt interzise pe o perioadă nedeterminată în contextul pandemiei cu virusul Sars-Cov2 şi a numărului mare de noi infectări din România din ultima perioadă.

În şedinţa publică din data de 17 iulie 2020, persoana solicitată A. a solicitat prin avocatul din oficiu înlocuirea arestării preventive cu arestul la domiciliu sau controlul judiciar.

Instanţa de fond a reţinut că prin adresa nr. x din 14 iulie 2020 emisă de IGPR - Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională - Biroul Naţional Sirene s-a solicitat prelungirea măsurii arestării preventive a persoanei solicitate A. până la data de 23 iulie 2020 în vederea organizării preluării persoanei solicitate pe cale terestră, având în vedere formularul M emis la data de 13 iulie 2020 de autorităţile austriece din care rezultă că misiunea de preluare a persoanei în cauză, ce urma să aibă loc pe Aeroportul Internaţional Bucureşti - Henri Coandă, la data de 14 iulie 2020, cu zborul OS 792, prevăzut să decoleze la 15:55 a fost anulată de autorităţile austriece.

Curtea a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 39 din data de 11.05.2020 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în Dosarul nr. x/2020, în baza art. 104 alin. (3), (5) şi (6) din Legea nr. 302/2004 republicată, a fost admisă sesizarea formulată de autorităţile judiciare din Austria privind executarea mandatului european de arestare nr. 12 St 71/20s emis la data de 03.04.2020 de Parchetul Wiener Neustadt - Austria faţă de persoana solicitată A..

S-a luat act că persoana solicitată A. consimte să fie predată autorităţilor judiciare din Austria, în baza a mandatului european de arestare nr. 12 St 71/20s emis la data de 03.04.2020 de Parchetul Wiener Neustadt - Austria, cu respectarea regulii specialităţii.

În baza art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, republicată, a fost autorizată predarea persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară din Austria, pentru efectuarea urmăririi penale referitoare la comiterea în perioada 16.09.2013 - 18.01.2020 a unei infracţiuni de înşelăciune calificată în formă agravată, prevăzută de art. 146, art. 147 abs. 3, 148 din C. pen. austriac, care are corespondent în C. pen. român infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 244 C. pen. român, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialităţii prev. de art. 112 din Legea nr. 302/2004 republicată, exclusiv pentru faptele menţionate în mandatul european de arestare, şi sub condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate persoana solicitată să fie transferată în România pentru executarea acesteia.

S-a constatat că persoana solicitată A. a fost reţinută conform Ordonanţei nr. 2414/II/5/2020 emisă la data de 27.04.2020 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, pentru 24 de ore, respectiv începând cu data de 27.04. 2020, orele 11:30 până la data de 28.04.2020, orele 11:30 şi apoi arestată la domiciliul pe o perioadă de 15 zile, începând cu data de 27.04.2020 până la data de 11.05.2020 inclusiv.

Conform art. 114 rap. la prev. art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus amânarea predării persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară solicitantă până la încetarea împrejurării speciale, respectiv până la încetarea efectelor Ordonanţei Militare nr. 10/2020, referitoare la măsura prelungirii suspendării zborurilor efectuate de operatori economici aerieni spre Austria şi din Austria către România, dar nu mai mult de 3 luni.

S-a dispus conform art. 104 alin. (10) şi (13) din Legea nr. 302/2004 republicată, arestarea persoanei solicitate A., în vederea predării către autoritatea judiciară din Austria, respectiv Parchetul Wiener Neustadt - Austria, pe o perioadă de 30 zile, mandat de arestare ce va fi pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării, respectiv la încetarea efectelor Ordonanţei Militare nr. 10/2020, referitoare la măsura prelungirii suspendării zborurilor efectuate de operatori economici aerieni spre Austria şi din Austria către România, dar nu mai mult de 3 luni. În baza art. 109 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a stabilit ca mandatul de arestare emis să fie pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării, respectiv la încetarea efectelor Ordonanţei Militare nr. 10/2020, referitoare la măsura suspendării zborurilor efectuate de operatorii economici aerieni spre Austria şi din Austria către România, dar nu mai mult de 3 luni.

Prin adresa din data de 19.06.2020 Biroul Sirene a solicitat Curţii de Apel Ploieşti o informaţie în legătură cu efectuarea demersurilor necesare în vederea predării persoanei solicitate, deoarece la aceeaşi dată aceasta a fost arestată în vederea predării.

S-a menţionat că, la data de 19.06.2020, faţă de persoana solicitată a fost pus în executare mandatul european de arestare în vederea predării persoanei solicitate către autoritatea judiciară din Austria, respectiv Parchetul Wiener Neustadt - Austria, aşa cum rezultă din adresa nr. x/21.06.2020 a IPJ Dâmboviţa.

La data de 22 iunie 2020, persoana solicitată A. a formulat cerere de revocare a executării mandatului european de arestare şi a măsurii arestării preventive, cereri respinse ca inadmisibile prin încheierea din data de 25 iunie 2020, rămasă definitivă prin Decizia nr. 399 din data de 03 iulie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Curtea a constatat că prin adresa nr. x din 14 iulie 2020 emisă de IGPR - Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională - Biroul Naţional Sirene s-a solicitat prelungirea (menţinere) măsurii arestării preventive a persoanei solicitate A. până la data de 23 iulie 2020 în vederea organizării preluării persoanei solicitate pe cale terestră, având în vedere formularul M emis la data de 13 iulie 2020 de autorităţile austriece din care rezultă că misiunea de preluare a persoanei în cauză, ce urma să aibă loc pe Aeroportul Internaţional Bucureşti Henri Coandă, la data de 14 iulie 2020, cu zborul OS 792, prevăzut să decoleze la 15:55 a fost anulată de autorităţile austriece.

În ceea ce priveşte cererile de revocare a măsurii arestării preventive şi de amânare a predării formulate de persoana solicitată, Curtea a constatat că, potrivit art. 105 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, intitulat Revocarea deciziei în baza căreia a fost introdusă semnalarea în vederea arestării sau mandatului european de arestare "judecătorul, sesizat potrivit art. 102 sau 103, prin sentinţă definitivă, ia act de revocarea deciziei în baza căreia a fost introdusă semnalarea în vederea arestării sau a fost emis mandatul european de arestare, după caz, şi dispune revocarea măsurii preventive luate faţă de persoana solicitată. Conform alin. (2) din acelaşi act normativ, "dacă informarea prevăzută la alin. (1) intervine după rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus predarea persoanei solicitate către statul emitent, curtea de apel competentă, la sesizarea procurorului, dispune prin sentinţă definitivă revocarea executării mandatului european de arestare şi, dacă este cazul, revocarea măsurii privative dispuse anterior."

S-a reţinut că titularul unei cereri de revocare a deciziei de arestare în vederea predării, dar şi de revocare a măsurii arestării, este numai autoritatea judiciară competentă a statului emitent al mandatului european de arestare, iar nu şi persoana solicitată, care îşi întemeiază cererea pe disp. art. 242 din C. proc. pen., întrucât persoana vătămată şi-ar fi retras plângerea.

Curtea a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile enunţate anterior, respectiv autorităţile judiciare din Austria nu au adus la cunoştinţa instanţei faptul că înţeleg să-şi retragă cererea de predare a cetăţeanului român A..

Conform art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004 republicată, instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menţinerea arestării în vederea predării. În acest sens, instanţa se pronunţă prin încheiere motivată, ţinând seama de termenele prevăzute la art. 112 din acelaşi act normativ.

Pe baza sesizării formulată de IGPR - Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională-Biroul Naţional SIRENE, Curtea a reţinut faptul că, în contextul alarmant al evoluţiei epidemiei de COVID-19 în România, pentru care a fost instituită starea de alertă la nivel naţional prin HG nr. 394/2020, prelungită prin HG nr. 476/16.06.2020, ulterior prelungită pe 30 zile prin 553/2020, faţă de măsurile care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei, predarea persoanei solicitate în Austria nu a putut fi realizată întrucât misiunea de preluare a persoanei în cauză, ce urma să aibă loc pe Aeroportul Internaţional Bucureşti - Henri Coandă, la data de 14 iulie 2020, cu zborul OS 792, prevăzut să decoleze la 15:55 a fost anulată de autorităţile austriece, urmând ca ulterior să se organizeze preluarea persoanei pe cale terestră.

Potrivit dispoziţiilor cuprinse în art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a reţinut că "dacă din motive independente de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratul General al Poliţiei Române şi autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită".

Având în vedere existenţa mandatului european de arestare dispus faţă de persoana solicitată pentru comiterea faptelor descrise în mandat, s-a apreciat că se impune menţinerea arestării preventive în vederea realizării unei noi încercări de predare a acesteia, reţinând că din motive independente de statul român şi statul austriac nu s-a putut efectua predarea în termenul prevăzut de lege şi, în plus, termenele de predare maxime nu au fost depăşite.

Faţă de considerentele expuse mai sus, s-a dispus respingerea ca inadmisibile a cererilor de revocare a măsurii arestării preventive şi de amânare a predării formulate de persoana solicitată A., măsură dispusă în temeiul Mandatului european de arestare nr. 12 St 71/20s emis la data de 03.04.2020 de Parchetul Wiener Neustadt - Austria, şi a Mandatului de arestare preventivă nr. x/2020 emis la data de 11.05.2020, în Dosarul nr. x/2020, în baza Sentinţei penale nr. 39 din data de 11.05.2020 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti. În baza art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, republicată privind Cooperarea Judiciară Internaţională în materie penală, s-a menţinut măsura arestului preventiv a persoanei solicitate A., pe o perioadă de 30 zile, cu începere de la data de 17 iulie 2020 şi până la 15 august 2020 inclusiv.

Împotriva încheierii din 17 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2020 a formulat contestaţie persoana solicitată A. fără a indica motivele ce stau la baza promovării căii de atac.

Contestaţia a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub Dosar nr. x/2020 fiind stabilit termen de judecată la data de 28 iulie 2020.

Cu prilejul concluziilor formulate oral, apărătorul din oficiu a solicitat admiterea căii de atac, urmând a fi analizată posibilitatea înlocuirii măsurii arestului preventiv cu măsura controlului judiciar, raportat la informaţiile primite în sensul că persoana solicitată va fi predată către autorităţile maghiare în vederea predării.

Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii penale din data de 17 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2020, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată, pentru următoarele considerente:

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, rezultă că prin Sentinţa penală nr. 39 din data de 11.05.2020 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în Dosarul nr. x/2020, în baza art. 104 alin. (3), (5) şi (6) din Legea nr. 302/2004 republicată, a fost admisă sesizarea formulată de autorităţile judiciare din Austria privind executarea mandatului european de arestare nr. 12 St 71/20s emis la data de 03.04.2020 de Parchetul Wiener Neustadt - Austria faţă de persoana solicitată A..

S-a luat act că persoana solicitată A. consimte să fie predată autorităţilor judiciare din Austria, în baza a mandatului european de arestare nr. 12 St 71/20s emis la data de 03.04.2020 de Parchetul Wiener Neustadt - Austria, cu respectarea regulii specialităţii.

În baza art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, republicată, a fost autorizată predarea persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară din Austria, pentru efectuarea urmăririi penale, iar conform art. 114 rap. la prev. art. 58 alin. (2) lit. c) din aceeaşi lege s-a dispus amânarea predării persoanei solicitate către autoritatea judiciară solicitantă până la încetarea împrejurării speciale, respectiv până la încetarea efectelor Ordonanţei Militare nr. 10/2020, referitoare la măsura prelungirii suspendării zborurilor efectuate de operatori economici aerieni spre Austria şi din Austria către România, dar nu mai mult de 3 luni.

Conform art. 104 alin. (10) şi (13) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A., în vederea predării persoanei solicitate către autoritatea judiciară din Austria, respectiv Parchetul Wiener Neustadt - Austria, pe o perioadă de 30 zile, mandat de arestare ce va fi pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării, respectiv la încetarea efectelor Ordonanţei Militare nr. 10/2020, referitoare la măsura prelungirii suspendării zborurilor efectuate de operatori economici aerieni spre Austria şi din Austria către România, dar nu mai mult de 3 luni.

Înalta Curte, potrivit înscrisurilor aflate la dosar, reţine că la data de 19.06.2020, faţă de persoana solicitată a fost pus în executare mandatul european de arestare în vederea predării acesteia către autoritatea judiciară din Austria, respectiv Parchetul Wiener Neustadt - Austria, aşa cum rezultă din adresa nr. x/21.06.2020 a IPJ Dâmboviţa.

Din înscrisurile dosarului a rezultat că predarea persoanei solicitate în Austria nu a putut fi realizată întrucât misiunea de preluare a persoanei în cauză, ce urma să aibă loc pe Aeroportul Internaţional Bucureşti - Henri Coandă, la data de 14 iulie 2020, cu zborul OS 792, prevăzut să decoleze la 15:55 a fost anulată de autorităţile austriece, urmând ca ulterior să se organizeze preluarea persoanei pe cale terestră.

De asemenea, prin adresa nr. x din 14 iulie 2020 emisă de IGPR - Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională - Biroul Naţional Sirene s-a solicitat menţinere măsurii arestării preventive a persoanei solicitate A. până la data de 23 iulie 2020 în vederea organizării preluării persoanei solicitate.

La data de 12 iulie 2020, persoana solicitată A. a solicitat revocarea măsurii arestării preventive şi amânarea predării până la încetarea împrejurării speciale, respectiv până la momentul în care Austria va permite accesul cetăţenilor români pe teritoriul său, motivat de faptul că transporturile aeriene către Austria sunt interzise pe o perioadă nedeterminată în contextul pandemiei cu virusul Sars-Cov2 şi a numărului mare de noi infectări din România din ultima perioadă.

Potrivit dispoziţiilor art. 105 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, atunci când statul emitent informează cu privire la revocarea deciziei în baza căreia a fost introdusă semnalarea în vederea arestării sau a fost emis mandatul european de arestare: (...) b) judecătorul, sesizat potrivit art. 102 sau 103, prin sentinţă definitivă, ia act de revocarea deciziei în baza căreia a fost introdusă semnalarea în vederea arestării sau a fost emis mandatul european de arestare, după caz, şi dispune revocarea măsurii preventive luate faţă de persoana solicitată.

Alin. (2) al art. 105 din aceeaşi lege, prevede că dacă informarea prevăzută la alin. (1) intervine după rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus predarea persoanei solicitate către statul emitent, curtea de apel competentă, la sesizarea procurorului, dispune prin sentinţă definitivă revocarea executării mandatului european de arestare şi, dacă este cazul, revocarea măsurii privative dispuse anterior.

Or, în prezenta cauză autorităţile judiciare din Austria nu au informat autorităţile române cu privire la revocarea executării mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. sau că înţeleg să-şi retragă cererea de predare pentru a fi incidente dispoziţiile art. 105 din Legea nr. 302/2004 ce reglementează revocarea deciziei în baza căreia a fost introdusă semnalarea în vederea arestării sau mandatului european de arestare.

Potrivit dispoziţiilor cuprinse în art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, Înalta Curte reţine că "dacă din motive independente de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratul General al Poliţiei Române şi autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită".

Aşadar, potrivit art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, republicată, instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menţinerea arestării în vederea predării. În acest sens, instanţa se pronunţă prin încheiere motivată, ţinând seama de termenele prevăzute la art. 112. Alin. (10) al aceluiaşi articol prevede că, în toate cazurile, măsura arestării în vederea predării poate fi luată numai după ascultarea persoanei solicitate în prezenţa apărătorului. Durata iniţială a arestării nu poate depăşi 30 de zile, iar durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăşi în niciun caz 180 de zile.

Astfel, cu referire la menţinerea măsurii arestului provizoriu în vederea predării, potrivit art. 104 din Legea nr. 302/2004 republicată, în situaţia în care se dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare se dispune şi arestarea sau, după caz, menţinerea arestării provizorii persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă.

În prezenta cauză, se constată că predarea persoanei solicitate A. nu s-a putut realiza din motive obiective, independente de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent, fiind de notorietate existenţa pandemiei de gripă şi faptul că, pentru limitarea răspândirii virusului Covid 19, atât România cât şi Austria au recurs la măsuri restrictive în ce priveşte circulaţia persoanelor, în contextul limitării zborurilor între cele două ţări implicate în această procedură, faţă de evoluţia situaţiei epidemiologice internaţionale determinată de răspândirea coronavirusului Sars-Cov2, având în vedere evoluţia epidemiei de COVID-19 în România, pentru care a fost instituită starea de alertă la nivel naţional prin HG nr. 394/2020, prelungită prin HG nr. 476/16.06.2020, ulterior prelungită pe 30 zile prin 553/2020, faţă de măsurile care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei.

Prin raportare la dispoziţiile legale anterior menţionate şi faţă de împrejurarea că predarea persoanei solicitate nu a putut fi realizată în intervalul de timp, având în vedere existenţa mandatului european de arestare, în mod corect instanţa de fond a dispus menţinerea arestării preventive în vederea predării acesteia.

În acest sens, este de remarcat şi împrejurarea că, potrivit art. 113 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care sunt depăşite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleaşi fapte. Or, în cauză, acest termen maxim nu a fost depăşit, măsura arestării preventive fiind menţinută pentru prima dată după ce hotărârea cu privire la mandatul european de arestare a rămas definitivă.

Pe de altă parte, şi dreptul Uniunii Europene statuează posibilitatea stabilirii unei noi date de predare între statele implicate în procedura executării mandatului european de arestare, atunci când predarea la data convenită nu s-a realizat, situaţia fiind reglementată de prevederile art. 23 din Decizia-Cadru nr. 2002/584/JAI/13.06.2002 a Consiliului Uniunii Europene.

Totodată, se reţine că în acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, elocventă fiind hotărârea pronunţată în cauza C-640/15, Tomas Vilkas împotriva Lituaniei.

Articolul 15 alin. (1) şi art. 23 din Decizia-cadru 2002/584, astfel cum a fost modificată prin Decizia-cadru 2009/299, trebuie interpretate în sensul că, aceleaşi autorităţi rămân ţinute să convină asupra unei noi date a predării în cazul expirării termenelor stabilite la articolul 23 menţionat.

Prin urmare, cererea persoanei solicitate privind înlocuirea măsurii arestului preventiv, în ceea ce o priveşte pe contestatoare, cu o măsură preventivă mai puţin severă, respectiv controlul judiciar nu poate fi primită de Înalta Curte, în raport cu dispoziţiile legale ce reglementează această procedură specială. Astfel, dispoziţiile art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004 prevăd că, în situaţia în care, ulterior, instanţa dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare, se dispune şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, textul de lege neacordând instanţei posibilitatea de a aprecia cu privire la aplicarea unei alte măsuri preventive, prevăzute de C. proc. pen.

De altfel, Înalta Curte reţine că potrivit informaţiilor aflate la dosarul cauzei, Birourile Sirene Austria şi Ungaria au informat că persoana solicitată A. urmează să fie predată la data de 30 iulie 2020 unei escorte maghiare.

Prin urmare, predarea, ca o consecinţă directă a admiterii sesizării privind punerea în executare a mandatului european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate, căci numai astfel organele de poliţie însărcinate cu executarea hotărârii definitive de extrădare pot proceda la reţinerea şi remiterea acesteia către autorităţile judiciare ale statului solicitant.

Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de persoana solicitată A. împotriva încheierii penale din data de 17 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2020.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatoarea persoană solicitată la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, conform dispozitivului.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea persoană solicitată, în sumă de 554 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de persoana solicitată A. împotriva încheierii penale din data de 17 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatoarea persoană solicitată la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea persoană solicitată, în sumă de 554 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 iulie 2020.

GGC - GV