Cassation scope excludes penalty quantum and factual reassessment in negligent homicide conviction

Asupra recursului de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 126 din 11 octombrie 2019 pronunţată de Tribunalul Militar Bucureşti, a fost admisă cererea Ministerului Public de schimbare a încadrării juridice dată faptelor prin actul de sesizare din infracţiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. (1), (2) şi 3 C. pen. (două fapte) într-o singură infracţiune de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. (1), (2) şi 3 C. pen.

A fost respinsă ca nefondată cererea apărătorului inculpatului A. de schimbare a încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare din două infracţiuni aflate în concurs, de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. (1), (2) şi 3 C. pen., şi de nerespectarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă, prevăzută de art. 350 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (2) C. pen., în infracţiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. (1), (2) şi 3 C. pen.

În baza art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. (1), (2) şi 3 C. pen., la pedeapsa principală de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), i), j) şi k) C. pen. pe o perioadă de 4 ani, exercitarea aceloraşi drepturi fiind interzisă, în baza art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., şi ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat, pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă, prevăzută de art. 350 alin. (1) şi (3) C. pen., la pedeapsa principală de 1 an închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. i) C. pen. pe o perioadă de 4 ani, exercitarea acestui drept fiind interzisă, în baza art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., şi ca pedeapsă accesorie.

Conform art. 38 alin. (2) C. pen., s-a constatat că cele două fapte săvârşite la 25 ianuarie 2017 se află în concurs formal şi, în temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, la care a fost adăugat sporul obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse, respectiv 4 luni închisoare, în final acesta având de executat pedeapsa principală rezultantă de 4 ani şi 4 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. raportat la art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală rezultantă a închisorii, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), i), j) şi k) C. pen., pe o perioadă de 4 ani, a cărei executare se realizează conform art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., exercitarea aceloraşi drepturi fiind interzisă şi ca pedeapsă accesorie, în baza art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen.

În baza art. 7 din Legea 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului naţional de date genetice judiciare, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul A., în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.

În baza art. 397 alin. (1) coroborat cu art. 19 şi art. 25 alin. (1) C. proc. pen., a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă B., fiind obligată partea responsabilă civilmente S.C. C. S.A. - prin lichidator judiciar D. - filiala Cluj la plata către această parte civilă a sumelor de 300.000 RON, actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a sentinţei şi până la data plăţii efective, cu titlu de despăgubiri civile pentru daune morale, şi de 7826,80 RON, actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, cu titlu de prestaţie unică, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a sentinţei şi până la data plăţii efective, cu titlu de despăgubiri civile pentru daune materiale.

În baza art. 397 alin. (1) coroborat cu art. 19 şi art. 25 alin. (1) C. proc. pen., a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă E., fiind obligată partea responsabilă civilmente S.C. C. S.A. - prin lichidator judiciar D.. - filiala Cluj la plata către această parte civilă a sumei de 300.000 RON, sumă actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a sentinţei şi până la data plăţii efective, cu titlu de despăgubiri civile pentru daune morale.

În baza art. 397 alin. (1) coroborat cu art. 19 şi art. 25 alin. (1) C. proc. pen., a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă F., fiind obligată partea responsabilă civilmente S.C. C. S.A. - prin lichidator judiciar D. - filiala Cluj la plata către această parte civilă a sumei de 200.000 RON, sumă actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a sentinţei şi până la data plăţii efective, cu titlu de despăgubiri civile pentru daune morale.

În baza art. 397 alin. (1) coroborat cu art. 19 şi art. 25 alin. (1) C. proc. pen., a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă G., fiind obligată partea responsabilă civilmente S.C. C. S.A. - prin lichidator judiciar D. - filiala Cluj la plata către această parte civilă a sumei de 200.000 RON, sumă actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a sentinţei şi până la data plăţii efective, cu titlu de despăgubiri civile pentru daune morale.

În baza art. 397 alin. (1) coroborat cu art. 19 şi art. 25 alin. (1) C. proc. pen., a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă H., fiind obligată partea responsabilă civilmente S.C. C. S.A. - prin lichidator judiciar D.. - filiala Cluj la plata către această parte civilă a sumelor de: 42.000 euro, în echivalentul în RON, potrivit cursului BNR din ziua plăţii, actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a sentinţei şi până la data plăţii efective, cu titlu de despăgubiri civile pentru daune morale, şi din care va fi scăzută suma 75.000 RON primită cu titlu de daune morale de la Fondul de Garantare a Asiguraţilor (F.G.A.); 11.543,87 RON, actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a sentinţei şi până la data plăţii efective, cu titlu de despăgubiri civile pentru daune materiale; 24.000 RON, actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, cu titlu de prestaţie unică, reprezentând contravaloarea întreţinerii părţii civile - minore I., la care se adaugă dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a sentinţei şi până la data plăţii efective, pentru perioada cuprinsă între data decesului victimei, 25 ianuarie 2017 şi data constituirii de parte civilă în cauză, cu titlu de despăgubiri civile pentru daune materiale.

În baza art. 397 alin. (1) coroborat cu art. 19 şi art. 25 alin. (1) C. proc. pen., a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă I., fiind obligată partea responsabilă civilmente S.C. C. S.A. - prin lichidator judiciar D. - filiala Cluj la plata către această parte civilă a sumelor de: 63.000 euro, în echivalentul în RON, potrivit cursului BNR din ziua plăţii, actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a sentinţei şi până la data plăţii efective, cu titlu de despăgubiri civile pentru daune morale, şi din care va fi scăzută suma 42.000 RON primită cu titlu de daune morale de la Fondul de Garantare a Asiguraţilor (F.G.A.); şi 1.450 RON (reprezentând salariul minim pe economie stabilit pentru anul 2017), actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, cu titlu de prestaţie periodică lunară, din care se va scădea valoarea la data plăţii a indemnizaţiei sociale la care este îndreptăţită partea civilă în calitate de beneficiar al pensiei de urmaş. Potrivit art. 499 alin. (3) C. civ., prestaţia periodică lunară stabilită cu titlu de despăgubiri civile este datorată de la împlinirea de către partea civilă I. a vârstei de 18 ani dacă acesta se va afla în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar fără a depăşi vârsta de 26 de ani.

În baza art. 397 alin. (1) coroborat cu art. 19 şi art. 25 alin. (1) C. proc. pen., a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă J., fiind obligată partea responsabilă civilmente S.C. C. S.A. - prin lichidator judiciar D. - filiala Cluj, la plata către această parte civilă a sumei de 42.000 euro, în echivalentul în RON, potrivit cursului BNR din ziua plăţii, sumă actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a sentinţei şi până la data plăţii efective, cu titlu de despăgubiri civile pentru daune morale.

În temeiul art. 397 alin. (1) coroborat cu art. 25 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 1357 C. civ., art. 49, art. 50 din Legea nr. 136/1995 şi la art. 320 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, a fost admisă acţiunea civilă formulată de Spitalul Clinic de Urgenţă Militar Central "Dr. Carol Davila" Bucureşti şi, în consecinţă, a fost obligată partea responsabilă civilmente S.C. C. S.A. - prin lichidator judiciar D. - filiala Cluj la plata sumei de 102.581,54 RON către această parte civilă, reprezentând cheltuielile de spitalizare suportate pentru tratarea inculpatului A. şi a pacientului K., cu titlu de despăgubiri civile pentru daune materiale.

În temeiul art. 397 alin. (1) coroborat cu art. 25 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 1357 C. civ., art. 49, art. 50 din Legea nr. 136/1995 şi la art. 320 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, s-a admis acţiunea civilă formulată de către Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă "Sf. Apostol Andrei" Constanţa şi, în consecinţă, a fost obligată partea responsabilă civilmente S.C. C. S.A. - prin lichidator judiciar D.. - filiala Cluj la plata sumei de 28.272,43 RON către această parte civilă, reprezentând cheltuielile de spitalizare suportate pentru tratarea pacientului K., cu titlu de despăgubiri civile pentru daune materiale.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2.500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 500 RON reprezintă cheltuieli judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală.

Pentru a pronunţa această sentinţă, analizând probatoriul administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, inclusiv prin raportare la apărările acuzatului, instanţa de fond a reţinut sub aspectul situaţiei de fapt că, la data de 25 ianuarie 2017, în jurul orei 12:00, în timp ce conducea autoturismul marca x, aparţinând ..., pe DN6, în zona localităţii Ştefan cel Mare, judeţul Constanţa, din direcţia Cernavodă spre municipiul Constanţa, inculpatul A. s-a angajat în depăşirea unui ansamblu de vehicule, format din cap tractor marca x şi semiremorca marca x, condus de numitul L., iar, ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale şi a măsurilor de prevedere privind circulaţia pe drumurile publice, a intrat în coliziune frontală cu autoturismul marca x, condus regulamentar din sensul opus de mers, de către numitul M., accidentul soldându-se cu decesul numiţilor M. şi N., precum şi cu vătămarea corporală a generalului de flotilă aeriană K., pasager în autovehiculul condus de inculpat.

Sub aspectul laturii subiective, s-a apreciat că inculpatul a acţionat cu vinovăţie în modalitatea culpei cu previziune, prin nerespectarea dispoziţiilor legale şi a măsurilor de prevedere privind circulaţia pe drumurile publice, acesta prevăzând posibilitatea producerii rezultatului faptei sale, dar sperând în mod uşuratic că el nu se va produce.

Instanţa de fond a avut în vedere că inculpatul a condus autoturismul în condiţiile încălcării prevederilor art. 45 alin. (3) şi art. 54 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. În acest sens, a ţinut cont de concluziile raportului de expertiză tehnică efectuată în cauză, potrivit cărora în mod evident accidentul putea fi evitat de conducătorul autoturismului marca x, inculpatul A., dacă acesta s-ar fi angajat în depăşirea autotrenului doar în momentul în care această manevră putea fi efectuată în siguranţă, rezultând, astfel, că starea de pericol premergătoare accidentului rutier a fost creată de acuzat.

Având în vedere faptul că inculpatul şi generalul de flotilă aeriană K. se aflau la data producerii accidentului rutier în misiune, judecătorul fondului a considerat că evenimentul constituie accident de muncă, deoarece s-a produs în timpul şi din cauza îndeplinirii sarcinilor de muncă, fiind îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 5 lit. g), art. 31 lit. a) din normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006, modificată, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1425/2006, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cele ale art. 73 alin. (1) lit. h) din S.S.M.-1 "Instrucţiuni privind organizarea şi desfăşurarea activităţii de securitate şi sănătate în muncă în Armata României".

În consecinţă, s-au apreciat întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de nerespectare a măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă, prevăzută de art. 350 alin. (1) şi (3) C. pen.

La individualizarea pedepselor aplicate, prima instanţă a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 74 C. pen., ţinând seama de statutul social al inculpatului, de caracterizările favorabile depuse la dosar, de evoluţia în cariera militară, de faptul că nu a mai săvârşit infracţiuni şi de conduita corectă după săvârşirea faptelor şi în cursul procesului penal. Nu au fost însă reţinute împrejurări ori circumstanţe care atenuează răspunderea penală, avându-se în vedere că accidentul rutier provocat de inculpat a avut consecinţe dramatice şi iremediabile, instanţa de fond apreciind că fapta săvârşită de acesta prezintă un grad de pericol social concret ridicat, pentru care se impune aplicarea unei pedepse orientate spre mediu.

Faţă de natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite, de împrejurările cauzei şi de persoana inculpatului, s-a aplicat acestuia pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), i), j) şi k) C. pen.

În privinţa laturii civile, prima instanţă a reţinut că părţile civile B., E., F., G., H., I. şi J. au suferit o traumă psihică ca urmare a infracţiunile săvârşite de către inculpat, prin pierderea numiţilor M. şi N., iar însăşi constatarea comiterii infracţiunilor şi condamnarea inculpatului la pedeapsa de 4 ani şi 4 luni închisoare nu reprezintă, în sine, o satisfacţie echitabilă suficientă pentru părţile civile. Prin urmare, luând în considerare aspectele posibil de cuantificat cu relevanţă în evaluarea pierderii părţilor civile (trauma psihică şi şocul emoţional produse prin pierderea celor două persoane apropiate, modalitatea în care s-a produs decesul acestora), instanţa a admis în parte acţiunile civile formulate de părţile civile pentru prejudiciul moral, urmare reţinerii culpei exclusive a inculpatului în producerea accidentului, obligând partea responsabilă civilmente S.C. C. S.A. - prin lichidator judiciar D. - filiala Cluj la plata către acestea a unor sume actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a sentinţei şi până la data plăţii efective.

Cu privire la părţile civile Spitalul Clinic de Urgenţă Militar Central "Dr. Carol Davila" Bucureşti şi Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă "Sf. Apostol Andrei" Constanţa, instanţa de fond a reţinut că prejudiciile suferite de unităţile sanitare au fost probate şi reprezintă o consecinţă directă a faptelor inculpatului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, inculpatul A. şi părţile civile H., I. şi J.

Inculpatul A. a criticat sentinţa primei instanţe din perspectiva nemotivării cu trimitere la probele avute în vedere la stabilirea vinovăţiei şi la soluţia de condamnare, a încălcării dreptului la un proces echitabil ca urmare a respingerii solicitării apărării de efectuare a unei noi expertize auto, a greşitei încadrări juridice a faptelor prin reţinerea în concurs şi a infracţiunii prevăzută de art. 350 C. pen., în condiţiile în care nerespectarea măsurilor de prevedere pentru exercitarea unei profesii sau meserii este incriminată ca agravantă în dispoziţiile art. 197 alin. (2) C. pen., şi a neaplicării prevederilor referitoare la circumstanţele atenuante, ignorându-se impactul negativ al soluţiei de condamnare cu executare în regim de detenţie asupra situaţiei sale familiale.

Ca urmare, apelantul inculpat a solicitat schimbarea încadrării juridice într-o singură infracţiune prevăzută de art. 192 alin. (1), (2), (3) C. pen. şi, în principal, achitarea sa pentru această infracţiune, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., iar, în subsidiar, dacă se va aprecia că există temeiuri dincolo de orice îndoială pentru condamnare, a considerat că se impune aplicarea unei pedepse care să permită suspendarea executării acesteia sub supraveghere.

Părţile civile H., I. şi J. au susţinut, în esenţă, că hotărârea atacată nu este motivată sub aspectul laturii civile, considerând că este nejustificată reducerea de către prima instanţă a cuantumului despăgubirilor civile solicitate.

Prin Decizia penală nr. 3 din 23 ianuarie 2020 pronunţată de Curtea Militară de Apel Bucureşti, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 126 din 11 octombrie 2019 a Tribunalului Militar Bucureşti, care a fost desfiinţată în parte şi, în rejudecare, a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 4 luni închisoare şi 4 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), i), j) şi k) C. pen. aplicată inculpatului în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă, prevăzută de art. 350 alin. (1) şi (3) C. pen.

Au fost înlăturate pedeapsa complementară şi cea accesorie constând în interzicerea exercitării de către inculpat a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. j) şi k) C. pen.

S-a dispus ca inculpatul A. să execute pedeapsa principală de 4 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. (1), (2) şi 3 C. pen., precum şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi i) C. pen. pe o durată de 4 ani.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi i) C. pen.

A fost înlăturată dispoziţia privind prelevarea de probe biologice de la inculpatul A., în vederea obţinerii şi stocării în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Totodată, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de părţile civile H., I. şi J. împotriva aceleiaşi sentinţe, care au fost obligate la plata sumei de câte 200 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen.

Pentru a pronunţa această decizie, Curtea, analizând cu prioritate critica formulată de inculpatul A. referitoare la nemotivarea sentinţei şi la nesocotirea drepturilor la un proces echitabil şi la apărare, a apreciat-o ca neîntemeiată, sens în care a arătat că, pe tot parcursul procesului penal, acuzatului i-au fost respectate garanţiile şi drepturile procesuale, iar considerentele hotărârii conţin elementele obligatorii prevăzute de art. 401 - 404 C. proc. pen. necesare pentru exercitarea controlului judecătoresc. S-a apreciat că nu poate atrage nulitatea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare împrejurarea că motivarea sentinţei nu conţine o analiză detaliată a apărărilor formulate de inculpat, având în vedere, pe de o parte, că această situaţie nu se regăseşte printre cazurile prevăzute de art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., iar, pe de altă parte, că instanţa de apel trebuie să facă propria analiză a situaţiei de fapt şi propria motivare a soluţiei.

Procedând, în continuare, la propria analiză a materialului probator administrat în cauză pe parcursul procesului penal, Curtea a arătat că, în mod corect, prima instanţă a concluzionat că s-a dovedit în mod cert că accidentul soldat cu decesul victimelor M. şi N. a avut loc din culpa exclusivă a inculpatului, acesta angajându-se în depăşirea unui ansamblu de vehicule, format din cap tractor marca x şi semiremorca marca x, condus de martorul L., deşi din faţa sa, pe contrasens, se apropia autoturismul marca x, condus de către M.

Curtea a apreciat că accidentul s-a produs conform dinamicii prezentate de expertul judiciar desemnat de instanţă şi anume că şoferul autoturismul O. a văzut intrarea pe contrasens a autoturismului P. condus de inculpat, iar, pentru a evita un impact frontal cu acesta, a virat stânga, concomitent cu o manevră de frânare. Datorită acestei manevre, autoturismul O. a intrat în derapaj şi s-a poziţionat perpendicular pe axa drumului, moment în care a fost lovit în partea laterală din dreapta de către autoturismul P.. Martorul L., conducătorul autotrenului, a încercat şi el să evite impactul cu cele două autoturisme, prin frânare şi virare spre dreapta, însă nu a reuşit, colţul stânga faţă al cabinei autotrenului lovind colţul dreapta faţă al autoturismului O. Ca urmare a impactului cu autoturismul P. şi cu autotractorul, autoturismul O. a fost împins către înapoi, spre Constanţa. S-a concluzionat că producerea accidentului s-a datorat intrării autoturismului P. în depăşirea autotrenului, fără o asigurare suficientă că ar fi putut efectua şi termina această depăşire în condiţii de siguranţă, şi că accidentul putea fi evitat de către conducătorul autoturismului P. dacă ar fi intrat în depăşirea autotrenului doar în momentul în care manevra putea fi efectuată în siguranţă.

Curtea a reţinut că, în mod just, judecătorul fondului a respins cererea inculpatului de a se efectua o nouă expertiză, întrucât concluziile expertizei tehnice efectuate de expertul desemnat de instanţă sunt clare, aprofundate, răspund obiectivelor adresate de către organele judiciare şi, mai mult decât atât, se coroborează cu procesul-verbal de cercetare la faţa locului accidentului, planşa foto privind principalele aspecte fixate şi urmele ridicate cu ocazia investigării tehnico-ştiinţifice a locului faptei, precum şi cu declaraţiile martorului L., conducătorul autotrenului.

Totodată, au fost apreciate nesincere declaraţiile inculpatului A., arătându-se că acestea sunt infirmate de toate celelalte mijloace de probă administrate în cauză, inculpatul neoferind argumente serioase care să-i susţină teza potrivit căreia starea de pericol nu ar fi apărut prin manevra de depăşire pe care a efectuat-o, ci prin deraparea autoturismului O. şi pierderea controlului maşinii de către şoferul acesteia, cu consecinţa poziţionării ei perpendicular pe axul drumului, pe sensul de mers al tirului şi autoturismului P. condus de inculpat.

Având în vedere dinamica producerii accidentului, aşa cum a fost reţinută de către instanţele de fond şi apel, pe baza actelor de specialitate şi a declaraţiilor martorului L., s-a arătat că este exclusă atribuirea vreunui rol cauzal ori favorizant a împrejurării că autoturismul O. era radiat din circulaţie din anul 2014 ori a faptului că victima M. consumase băuturi alcoolice.

În acest context, Curtea a considerat ca fiind evident caracterul neîntemeiat al concluziilor raportului de expertiză tehnică extrajudiciară întocmit de expertul Q., potrivit cărora cauza producerii accidentului ar fi fost intrarea autoturismului O. pe contrasens în faţa autoturismului P. ce revenea în banda sa după depăşirea tirului, pe fondul depăşirii vitezei maxime admise de către conducătorul autoturismului O. şi a neadaptării vitezei sale la condiţiile de drum.

Aşadar, Curtea a constatat că, în mod corect, printr-o interpretare coroborată şi riguroasă a probelor, instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. (1), (2) şi 3 C. pen.

Având în vedere împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, gravitatea ridicată a acesteia, urmarea produsă, instanţa de apel a constatat că pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului pentru infracţiunea de ucidere din culpă este corect individualizată şi a subliniat că lipsa antecedentelor penale şi celelalte date favorabile care caracterizează persoana acestuia invocate de apărare, respectiv situaţia sa familială, nu atenuează cu nimic starea de pericol creată prin săvârşirea infracţiunii, neputând constitui circumstanţe atenuante, ci criterii de apreciere în dozarea pedepsei între limitele prevăzute de lege şi care au fost avute în vedere de către instanţa de fond. Ca urmare, s-a apreciat că nu se impune reducerea pedepsei stabilită de prima instanţă, aceasta fiind orientată spre limita minimă prevăzută de lege, iar fapta este de o gravitate deosebită. Instanţa de apel a subliniat, totodată, că modalitatea de executare a pedepsei de 4 ani închisoare nu poate fi decât în regim de penitenciar, nefiind întrunite cerinţele art. 91 C. pen. care condiţionează suspendarea executării pedepsei sub supraveghere de stabilirea şi aplicarea unei pedepse cu închisoarea de cel mult 3 ani.

Curtea a considerat, însă, că nu este oportună aplicarea pedepselor complementare şi accesorii constând în interzicerea exercitării drepturilor de a părăsi teritoriul României şi de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. j) şi k) C. pen., având în vedere natura infracţiunii şi datele care caracterizează persoana inculpatului. De asemenea, în raport cu natura şi împrejurările în care a fost comisă fapta, respectiv cu scopul constituirii Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, astfel cum este prevăzut în art. 1 din Legea nr. 76/2008, a fost considerată nejustificată dispoziţia primei instanţe de prelevare de probe biologice de la inculpat în vederea determinării profilului genetic şi înscrierii în această bază de date.

Totodată, s-a constatat întemeiată critica inculpatului A. referitoare la greşita reţinere a infracţiunii de nerespectare a măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă, prevăzută de art. 350 alin. (1) şi (3) C. pen., în concurs ideal cu infracţiunea de ucidere din culpă, în condiţiile în care elementele constitutive ale primei infracţiuni sunt cuprinse în mod implicit în conţinutul constitutiv al formei agravante a celei de-a doua. Ca urmare, întrucât fapta săvârşită întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii complexe de ucidere din culpă, care o absoarbe, în acest caz, pe cea prevăzută de art. 350 C. pen., Curtea a considerat că se impune achitarea inculpatului pentru această din urmă infracţiune, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

Examinând apelurile declarate de părţile civile H., I. şi J., Curtea a considerat că despăgubirile materiale acordate acestora şi durata prestaţiei periodice au fost evaluate corect de instanţa de fond, în raport cu probele administrate şi cu dispoziţiile civile incidente în cauză.

Referitor la daunele morale, Curtea a subliniat că, fiind vorba de lezarea unor valori fără conţinut economic şi de protejarea unor drepturi care intră, ca element al vieţii private, în sfera art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, dar şi de valori apărate de Constituţie şi de legile naţionale, existenta prejudiciului este circumscrisă condiţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă corespunzătoare a prejudiciului real şi efectiv produs victimei. Având în vedere aceste aspecte, Curtea, raportându-se la particularităţile de fapt şi de drept ale speţei, a apreciat că sumele acordate de prima instanţă reprezintă o reparaţie justă şi echitabilă a prejudiciului moral suferit de aceste părţi civile.

Împotriva hotărârii instanţei de apel, la data de 24 martie 2020 (prin fax), a declarat recurs în casaţie inculpatul A., prin avocat R. (care a ataşat, în copie, Împuternicirea avocaţială nr. 18832 din 23 martie 2020 Dosar nr. x/2018), invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., prin prisma căruia a arătat că pedeapsa stabilită pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă este nelegală, întrucât nu s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., nefiind analizate împrejurările legate de fapta comisă care diminuează gravitatea infracţiunii sau periculozitatea infractorului ce pot constitui circumstanţe atenuante, cu consecinţa diminuării limitelor pedepsei cu o treime. În acest sens, a arătat că instanţa nu a avut în vedere aspectele favorabile ce circumstanţiază persoana sa, ce reies atât din documentele depuse la dosar, cât şi din hotărârile instanţelor care au admis solicitarea sa şi a soţiei de a adopta un copil.

Pe de altă parte, a învederat că, în condiţiile în care între proba ştiinţifică realizată în timpul anchetei penale, care se bazează în mod covârşitor pe declaraţiile unui singur martor, şi depoziţia inculpatului există o serie de neconcordanţe cu privire la circumstanţele producerii accidentului, se impunea efectuarea în cursul judecăţii a unei noi expertize de specialitate care să aibă în vedere şi noile aspecte relevate, ce rezultă şi din expertizele extrajudiciare depuse de apărare la dosar, în sensul că şoferul autoturismului O. a fost deopotrivă în culpă pentru producerea accidentului. Astfel, a considerat că, la momentul individualizării pedepsei, instanţele au apreciat eronat limitele în care pedeapsa trebuia stabilită, al cărei cuantum, în raport cu aspectele care circumstanţiază persoana sa şi modul de comitere a faptei, trebuia orientat către minim, iar, urmare a reţinerii circumstanţei atenuante, se impunea a fi redus cu o treime. Mai mult, s-a observat că instanţa de apel nici nu a menţionat limitele de pedeapsă între care trebuie stabilit cuantumul acesteia, arătând doar că aprecierea primei instanţe este corectă exclusiv în raport cu starea de pericol creată prin infracţiune, deşi, în opinia apărării, nu se poate considera că această stare a continuat şi după producerea evenimentului rutier.

În final, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 C. proc. pen. raportat la art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., s-a solicitat admiterea recursului în casaţie, desfiinţarea deciziei atacate şi achitarea sa.

Prin încheierea din data de 02 iulie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 434 - 438 C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 3 din 23 ianuarie 2020 pronunţată de Curtea Militară de Apel Bucureşti, şi s-a dispus trimiterea cauzei la completul competent în vederea judecării căii extraordinare de atac promovată de recurent, fixându-se termen de judecată la data de 24 septembrie 2020.

La data de 09 septembrie 2020, la dosar a fost transmisă, de Curtea Militară de Apel Bucureşti, cererea formulată de inculpatul S., prin avocat R., în temeiul art. 441 C. proc. pen., de suspendare a executării pedepsei stabilite prin Decizia penală nr. 3 din 23 ianuarie 2020 pronunţată de Curtea Militară de Apel Bucureşti, până la pronunţarea soluţiei asupra recursului în casaţie.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casaţie formulat de inculpatul A. ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligată să verifice, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Totodată, dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. prevăd că hotărârile sunt supuse casării în cazul în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", cazul de casare fiind incident în situaţia în care pedeapsa stabilită şi aplicată este nelegală, excluzându-se criticile privind greşita individualizare.

Prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport de încadrarea juridică şi de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită de instanţa de apel.

Astfel, Înalta Curte constată că inculpatul A. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 192 alin. (1), (2) şi 3 C. pen. (pedepsită cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi 6 luni).

Ca atare, pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru infracţiunea prevăzută de art. 192 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. (4 ani închisoare) se încadrează în limitele prevăzute de dispoziţiile legale, de la 3 la 10 ani şi 6 luni închisoare.

Referitor la critica ce vizează nereţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., Înalta Curte arată că aceasta nu poate fi analizată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. care este incident doar în situaţia în care s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; or, în cauza dedusă judecăţii, recurentul inculpat a criticat hotărârile pronunţate sub aspectul netemeiniciei pedepselor aplicate (cuantum), considerate prea mari în raport cu circumstanţele reale ale comiterii faptelor şi datele sale personale, situaţie exclusă din sfera de cenzură în calea de atac a recursului în casaţie, potrivit art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Cu privire la susţinerile inculpatului A. referitoare la faptul că între proba ştiinţifică realizată în timpul anchetei penale, care se bazează în mod covârşitor pe declaraţiile unui singur martor, şi depoziţia sa există o serie de neconcordanţe cu privire la circumstanţele producerii accidentului, astfel încât se impunea efectuarea, în cursul judecăţii, a unei noi expertize de specialitate care să aibă în vedere şi noile aspecte relevate, ce rezultă şi din expertizele extrajudiciare depuse de apărare la dosar, în sensul că şoferul autoturismului O. a fost deopotrivă în culpă pentru producerea accidentului, critici circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., se tinde la o reapreciere a probelor administrate în cauză cu consecinţa stabilirii unor împrejurări faptice diferite de cele reţinute de instanţele inferioare, încercând să se dovedească că recurentul nu este vinovat de săvârşirea infracţiunii pentru care a fost condamnat, ceea ce nu este permis a se realiza pe calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, care se limitează la verificarea unei hotărâri intrată în puterea lucrului judecat doar la anumite chestiuni de drept, expres şi limitativ prevăzute de lege.

Totodată, se observă că prin susţinerile formulate pe calea recursului în casaţie, inculpatul critică, în esenţă, baza factuală care a condus la reţinerea vinovăţiei sale, solicitându-se implicit o reevaluare a materialului probator, care nu este posibilă în actualul stadiu procesual.

Raportat la soluţia ce urmează a fi pronunţată în cauză, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analizarea cererii formulată, în temeiul art. 441 C. proc. pen., de inculpatul S., prin avocat R., de suspendare a executării pedepsei stabilite prin Decizia penală nr. 3 din 23 ianuarie 2020 a Curţii Militare de Apel Bucureşti.

Prin urmare, Înalta Curte, constatând că pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 192 alin. (1), (2) şi 3 C. pen. este cuprinsă în limitele legale, urmează ca, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., să respingă, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. şi, întrucât acesta se află în culpă procesuală, a-l obliga, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 3 din 23 ianuarie 2020 pronunţată de Curtea Militară de Apel Bucureşti.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 septembrie 2020.

GGC - NN