Recharacterization of execution objection from impediment to prescription and transfer of competence to the execution court.

Asupra cauzei de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 25.06.2019, numitul A. a solicitat Tribunalului Bucureşti, secţia I Penală, instanţa de executare a sentinţelor penale ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, verificări cu privire la executarea titlurilor executorii emise de instanţa de executare întrucât acestea au fost emise pe numele A. cu datele de stare civilă ale fiului acestuia, respectiv B..

Biroul Executări Penale a solicitat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, dosarele nr. x/2010, nr. y/2010, nr. z/2009, nr. w/2008 şi nr. t/2009 pentru a efectua verificări cu privire la cele solicitate de numitul A..

La data de 13 noiembrie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală a înaintat dosarele solicitate însoţite de referatul Biroul Executări Penale, precum şi dosarul de urmărire penală nr. x/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică.

Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date a înaintat Biroului Executări Penale răspunsul nr. x din 27 noiembrie 2019 cu privire la faptul că la adresa din Craiova, str. x, jud. Dolj domiciliază următoarele persoane: A., B., C..

Din verificările efectuate în dosarele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Completul de 9 Judecători, dosarul de urmărire penală şi registrele de evidenţă şi punere în executare a hotărârilor penale ale Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, a rezultat că titlurile executorii au fost emise pe numele A..

La data de 10 ianuarie 2020, judecătorul delegat al Biroului Executări Penale - din cadrul Tribunalului Bucureşti, secţia I Penală, a formulat contestaţie la executare cu privire la următoarele Sentinţe penale nr. 759 din 3 mai 2010 pronunţată în dosar x/2010; nr. x/28.02.2011 pronunţată în dosar x/2010; nr. x/24.11.2009 pronunţată în dosar x/2009; nr. x/3.12.2008 pronunţată în dosar x/2008 şi nr. y/2.10.2009 pronunţată în dosar x/2009

În motivarea contestaţiei, judecătorul delegat a solicitat clarificarea situaţiei juridice a numitului A., întrucât datorita nemenţionării datelor de stare civila ale acestuia nu a fost posibilă punerea în executare a acestor cheltuieli judiciare.

Totodată s-a arătat că trecerea unei perioade mai mare de 5 ani de la data rămânerii definitive a sentinţelor penale duce la imposibilitatea solicitării executării silite a cheltuielilor judiciare la care a fost obligat petentul prin aceste hotărâri, întrucât conform art. 215 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală:

"Dreptul organului de executare silită de a cere executarea silită a creanţelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere acest drept".

Contestaţia la executare a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 598 lit. c) teza a II-a C. proc. pen. raportat la art. 554 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 27 lit. d) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti.

Prin Sentinţa penală nr. 729/F din data de 7 iulie 2020, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I Penală, în dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 47 C. proc. pen. a fost admisă excepţia necompetentei teritoriale a Tribunalului Bucureşti, excepţie invocata de reprezentantul Ministerului Public.

În baza art. 50 rap la art. 598 alin. (2) C. proc. pen. a declinat competenta de soluţionare a cauzei privind pe intimatul A. în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a hotărî astfel Tribunalul Bucureşti a apreciat că instanţa competentă să judece contestaţia la executare, întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. aparţine instanţei care a pronunţat hotărârea contestată.

La termenul de judecată din data de 16 septembrie 2020, atât reprezentantul Ministerului Public cât şi apărătorul desemnat din oficiu pentru intimatul A. au invocat excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, apreciind că acesta aparţine Tribunalului Bucureşti, susţinerile părţilor fiind consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, nemaifiind reluate.

Examinând excepţia invocată în raport cu actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Contestaţia la executare este un mijloc procesual cu caracter jurisdicţional prin intermediul căruia se soluţionează anumite incidente limitativ prevăzute de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive sau în cursul executării pedepsei, cu scopul de a se asigura conformitatea cu legea penală a executării hotărârilor judecătoreşti, fără însă a se putea schimba sau modifica soluţia care se bucură de autoritate de lucru judecat.

Potrivit dispoziţiilor art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

(2) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d), contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută. În cazul în care nelămurirea priveşte o dispoziţie dintr-o hotărâre pronunţată în apel sau în recurs în casaţie, competenţa revine, după caz, instanţei de apel sau Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Analizând actele şi lucrările dosarului Înalta Curte constată că obiectul cauzei de faţă îl reprezintă "imposibilitatea", punerii în executare a titlurilor executorii emise de instanţa de executare, cu privire plata cheltuielilor judiciare către stat, la care numitul A. a fost obligat prin mai multe hotărâri judecătoreşti pronunţate, de lungul anilor, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Se constată că în dispozitivul hotărârilor judecătoreşti ce constituie titlu executoriu este menţionat numele şi prenumele de A. fără a se preciza datele de stare civilă ale acestuia ci numai adresa de domiciliu.

Cu toate că în dispozitivul hotărârilor judecătoreşti este menţionat numitul A., instanţa de executare, în mod eronat înscrie în formele de executare datelor de stare civilă ale fiului acestuia, numitul B., persoană care nu este menţionată în nici un titlu executoriu.

Instanţa supremă notează că numai caracterul echivoc al dispozitivului hotărârii şi lipsa acestuia de precizie, pot legitima formularea unei contestaţii la executare în baza acestui temei art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.. Or, prin prezenta contestaţie la executare nu sunt relevate nelămuriri cu privire la hotărârile ce se execută şi nici piedici în calea punerii lor în executare, ci erori de punere în executare a titlurilor executorii ("titluri emise pe numele lui A. cu datele de stare civilă ale fiului acestuia, B. "contestaţie fila x).

Înalta Curte constată că judecătorul delegat al Biroului Executări Penale - din cadrul Tribunalului Bucureşti, secţia I Penală a invocat ca temei de drept al contestaţiei la executare dispoziţiile art. 598 lit. c) teza a II-a C. proc. pen.: "când se iveşte vreo împiedicare la executare", dar la fila x a cererii, a motivat contestaţia la executare pe alt temei de drept, respectiv "imposibilitatea solicitării executării silite a cheltuielilor judiciare la care numitul A. a fost obligat ca urmare a intervenirii prescripţiei" (art. 215 alin. (1) din Legea nr. 207/2015).

Ca atare din verificarea actelor dosarului rezultă astfel că instanţa de fond nu şi-a exercitat suficient rolul activ pentru a lămuri solicitările judecătorului delegat şi s-a mulţumit să califice cererea ca fiind contestaţie la executare întemeiată pe cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., declinând în mod greşit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei supreme.

În aceste condiţii Înalta Curte constă că, în speţa de faţă, temeiul de drept al contestaţiei la executare îl reprezintă dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. "când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei, în raport cu care competenţa aparţine instanţei prevăzute la art. 597 alin. (1) C. proc. pen. - instanţei de executare.

Lecturând dispoziţiile art. 553 alin. (2) C. proc. pen. se constată că: "Hotărârile pronunţate în primă instanţă de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se pun în executare, după caz, de Tribunalul Bucureşti sau de tribunalul militar," motiv pentru care cauza va fi trimisă instanţei de executare, mai sus nominalizată.

Pentru considerentele expuse Înalta Curte urmează a stabili obiectul cauzei ca fiind contestaţie la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

Văzând şi dispoziţiile art. 553 alin. (2) C. proc. pen., cauza urmează a fi trimisă spre competentă soluţionare Tribunalului Bucureşti.

Potrivit art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Stabileşte obiectul cauzei ca fiind contestaţie la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

În temeiul art. 553 alin. (2) C. proc. pen., trimite cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Bucureşti.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în suma de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 septembrie 2020.

GGC - MM