Cassation review limited to statutory sentencing limits despite challenge to mitigating circumstances

Asupra recursului de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 270/28.06.2019 pronunţată în Dosarul nr. x/2019, Tribunalul Ilfov, secţia penală, a hotărât, în temeiul art. 396 alin. (2) şi alin. (10) C. proc. pen., art. 76 alin. (1) şi (3) C. pen., condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor, prevăzută de art. 32 raportat la art. 188 alin. (1) C. pen., cu reţinerea art. 75 alin. (2) lit. a) şi b) C. pen. (faptă săvârşită în data de 27.06.2016, în dauna persoanei vătămate B.).

În temeiul art. 67 alin. (2) coroborat cu art. 188 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, care începe, potrivit art. 68 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., care se execută din momentul rămânerii definitive a sentinţei şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În temeiul art. 91 şi art. 92 C. pen., a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei principale aplicate inculpatului, pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani, calculat de la data rămânerii definitive a sentinţei de condamnare.

În temeiul art. 404 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 93 alin. (1) C. pen., s-a dispus că pe durata termenului de supraveghere stabilit, inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere: - să se prezinte la serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Ilfov, la datele fixate de acesta; - să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; - să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; - să comunice schimbarea locului de muncă; - să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

A impus inculpatului executarea obligaţiei prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., respectiv să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

Potrivit art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei comunei Glina sau al Şcolii Gimnaziale nr. 3 Bălăceanca, pe o perioadă de 70 de zile.

Conform art. 404 alin. (2) C. proc. pen., i s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen.

În baza art. 7 cu referire la pct. 1 al anexei la Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul A. în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice şi Judiciare.

În temeiul art. 397 alin. (1) raportat la art. 19 şi 25 alin. (1) C. proc. pen. şi la art. 1349, art. 1357 C. civ.:

- a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de către partea civilă B. şi obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 10.000 euro (plătită în echivalentul în RON, la cursul B.N.R. de la data plăţii), reprezentând daune morale;

S-a constatat că inculpatul a consemnat la C. pe seama şi la dispoziţia Tribunalului Ilfov, secţia penală, suma de 25.000 RON în vederea achitării daunelor morale către partea civilă B., sens în care a dispus eliberarea în original a recipisei de consemnare nr. x către partea civilă B., la rămânerea definitivă a hotărârii.

- a respins ca rămasă fără obiect acţiunea civilă formulată de către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă "Bagdasar - Arseni" Bucureşti, în contradictoriu cu inculpatul A., întrucât suma solicitată a fost achitată integral de către inculpat;

- a respins ca rămasă fără obiect acţiunea civilă formulată de către partea civilă Spitalul Clinic de Chirurgie Oro-Maxilo-Facială "Prof. Dr. Dan Theodorescu" Bucureşti, în contradictoriu cu inculpatul A., întrucât suma solicitată a fost achitată integral de către inculpat.

În temeiul art. 272 raportat la art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 850 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin rechizitoriul din 25.01.2019 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov, emis în Dosarul nr. x/2017 a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor, prevăzută de art. 32 raportat la art. 188 alin. (1) C. pen., constând în aceea că la data de 27.06.2016, în timp ce se afla la domiciliul său, i-a aplicat persoanei vătămate B. o lovitură cu o cărămidă în zona capului, pe care a aruncat-o spre aceasta de la o distanţă de circa 6 - 7 metri, cauzându-i leziuni traumatice cranio-faciale care au necesitat pentru vindecare circa 70 de zile de îngrijiri medicale.

Analizând materialul probator administrat pe parcursul urmăririi penale şi înscrisurile noi depuse, având în vedere soluţionarea cauzei prin parcurgerea procedurii prevăzută de art. 375 C. proc. pen., instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Inculpatul A. este căsătorit cu numita D., locuind în aceeaşi curte, însă în imobile separate. Între inculpat şi soţia sa, pe de-o parte, şi persoana vătămată şi celelalte două fiice ale sale, martorele E. şi F., pe de altă parte, exista de câţiva ani o relaţie tensionată, aspect învederat de către toate persoanele implicate.

În data de 27.06.2016, în timp ce ambele părţi se aflau la domiciliu, pe fondul unor discuţii între persoana vătămată şi copiii inculpatului, s-a iscat între acestea un conflict verbal, context în care inculpatul A., în jurul orei 20:00, i-a aplicat persoanei vătămate B. o lovitură cu o cărămidă în zona capului, pe care a aruncat-o spre aceasta de la o distanţă de circa 6 - 7 metri.

Existenţa agresiunii asupra persoanei vătămate în data de 27.06.2016 a rezultat indubitabil din concluziile Raportului de expertiză medico-legală nr. x şi completarea la acesta, potrivit cărora persoana vătămată a prezentat la data de 27.06.2016 leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corp dur (posibil cărămidă aruncată) şi care necesită circa 70 zile de îngrijiri medicale. Leziunile traumatice nu i-au pus viaţa în primejdie. Nu prezintă infirmitate fizică posttraumatică şi nici prejudiciu estetic grav şi permanent.

Această probă directă a agresiunii s-a coroborat cu declaraţia persoanei vătămate, cu aspectele rezultate din înregistrarea convorbirii telefonice purtate de către inculpat cu operatorul SNUAU 112 imediat după comiterea faptei, precum şi cu declaraţiile martorilor prezenţi la locul săvârşirii faptei, în momentul imediat ulterior săvârşirii. Nu în ultimul rând, inculpatul A., în faza de judecată, a recunoscut săvârşirea faptei, astfel cum a fost reţinută.

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului A., constând în aceea că, la data de 27.06.2016, în timp ce se afla la domiciliul său situat în judeţ Ilfov, în jurul orei 20:00, i-a aplicat persoanei vătămate B. o lovitură cu o cărămidă în zona capului, pe care a aruncat-o spre aceasta de la o distanţă de circa 6 - 7 metri, cauzându-i leziuni traumatice cranio-faciale care au necesitat pentru vindecare circa 70 de zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor, prevăzută de art. 32 raportat la art. 188 alin. (1) C. pen., rămasă în faza tentativei, potrivit art. 32 alin. (1) C. pen.

În privinţa inculpatului, instanţa a mai reţinut, suplimentar faţă de acuzarea adusă, circumstanţele judiciare atenuante prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. a) şi b) C. pen., astfel după cum urmează: lit. a) în considerarea aspectelor: inculpatul a depus eforturi pentru înlăturarea consecinţelor infracţiunii, sens în care a achitat prejudiciile produse celor două unităţi spitaliceşti ce s-au constituit părţi civile în cauză şi, totodată, a consemnat la C. pe seama şi la dispoziţia Tribunalului Ilfov, secţia penală suma de 25.000 RON în vederea achitării daunelor morale către partea civilă B., urmare a unui împrumut contractat în acest scop; lit. b) având în vedere că acesta se află la primul conflict cu legea penală, iar din înscrisurile în circumstanţiere depuse rezultă că nu este cunoscut în cadrul societăţii ca fiind o fire violentă, singurele persoane care îl descriu în această manieră fiind martorele E. şi F., însă declaraţiile acestora pe această chestiune sunt considerate de către instanţă ca fiind subiective, având în vedere că rezultă cu evidenţă din materialul probator că exista o relaţie tensionată anterioară între aceste două martore şi inculpat şi familia acestuia; inculpatul, imediat după săvârşirea faptei, a manifestat regret şi îngrijorare faţă de starea de sănătate a persoanei vătămate, acesta apelând imediat serviciul de urgenţă 112 şi anunţând despre cele întâmplate membri de familie; faptul că din momentul săvârşirii faptei (27.06.2016), a trecut o perioadă de 3 ani, în care inculpatul a avut un comportament corespunzător, aspecte pe baza cărora se reţine că inculpatul, prin conduita sa în ansamblu, nu prezintă o periculozitate sporită, iar incidentul ce face obiectul prezentei cauze se constituie într-un caz izolat în comportamentul inculpatului.

La individualizarea sancţiunii şi proporţionalizarea acesteia, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 din C. pen., reţinându-se că inculpatul A. este cetăţean român, are studii medii (11 clase), este căsătorit, are patru copii minori, fiind angajat pe funcţia de agent de pază la S.C. G. S.R.L., că acesta se află la primul conflict cu legea penală, nefiind cunoscut cu antecedente penale.

Totodată, instanţa a avut în vedere la stabilirea pedepselor, circumstanţele reale ale cauzei, aşa cum au fost anterior expuse.

În privinţa infracţiunii pentru care a fost judecat inculpatul s-a constatat existenţa a trei cauze de atenuare a pedepsei, reglementate de dispoziţiile art. 33 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., astfel că, potrivit art. 79 alin. (1) C. pen., instanţa a dat eficienţă mai întâi dispoziţiilor privitoare la tentativă, circumstanţe atenuante (o singură dată, potrivit art. 76 alin. (3) C. pen.) şi apoi celor prevăzute de art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Procedând în sensul menţionat, limitele pedepsei închisorii pentru sancţionarea faptei de tentativă la omor obiect al cauzei sunt: de la 2 ani, 2 luni şi 20 zile la 4 ani, 5 luni şi 10 zile şi interzicerea unor drepturi.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei principale, prima instanţă a reţinut dispoziţiile art. 91 C. pen., apreciind că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de legiuitor, respectiv pedeapsa aplicată este de 3 ani închisoare, iar inculpatul nu are antecedente penale, fiind la primul conflict cu legea penală, nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată, nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanţilor, astfel că executarea pedepsei închisorii în regim de detenţie fiind o modalitate mult prea drastică pentru inculpat.

De asemenea, s-a reţinut că inculpatul şi-a manifestat acordul în sensul de a presta muncă neremunerată în folosul comunităţii, astfel încât instanţa şi-a format convingerea că aplicarea pedepsei este suficientă şi, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracţiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Prin urmare, apreciind că scopul pedepsei principale, inclusiv reeducarea inculpatului, se pot realiza chiar fără executarea pedepsei (avându-se în vedere circumstanţele reale şi personale ale inculpatului, posibilitatea efectivă de reintegrare socială a acestuia, conduita avută de acesta anterior şi ulterior săvârşirii faptelor, împrejurările de comitere a infracţiunilor), prima instanţă a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei principale aplicate inculpatului, pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani, calculat de la data rămânerii definitive a sentinţei de condamnare.

Pe latura civilă a cauzei, instanţa de fond a reţinut că partea civilă B. s-a constituit parte civilă cu suma de 100.000 euro daune morale. Totodată, s-au constituit părţi civile în cauză cele două unităţi spitaliceşti cu sumele de bani reprezentând cheltuieli de spitalizare.

Astfel, având în vedere că acţiunea inculpatului a cauzat părţii civile un prejudiciu afectiv, precum şi suferinţele pricinuite de vătămarea produsă la nivel fizic, dar şi psihic, prima instanţă a apreciat că o despăgubire în cuantum de 10.000 euro este de natură a oferi persoanei vătămate o reparaţie justă şi echitabilă a prejudiciului moral suferit.

Pe fondul acţiunii celor două unităţi spitaliceşti, din Chitanţele de plată nr. x/06.05.2019 şi nr. y/06.05.2019, s-a reţinut că inculpatul a achitat sumele cu care Spitalul Clinic de Urgenţă "Bagdasar - Arseni" Bucureşti şi Spitalul Clinic de Chirurgie Oro-Maxilo-Facială "Prof. Dr. Dan Theodorescu" Bucureşti s-au constituit părţi civile în cauză.

Reţinând că există şi legătură de cauzalitate între fapta ilicită a inculpatului şi prejudiciile produse, astfel cum au fost analizate, s-a constatat că în speţă sunt îndeplinite condiţiile angajării răspunderii civile delictuale a inculpatului.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov şi partea civilă B., criticând soluţia primei instanţe sub aspectul legalităţii şi temeiniciei.

În motivarea apelului, Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov a invocat reţinerea nelegală a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 75 lit. a) şi b) C. pen. în condiţiile în care inculpatul nu a depus eforturi pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, iar art. 75 lit. b) C. pen. vizează circumstanţe privitoare la faptă şi nu la persoana inculpatului, astfel cum a reţinut prima instanţă de judecată; nelegalitatea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în condiţiile în care inculpatul a încercat zădărnicirea aflării adevărului, dând declaraţii contradictorii în cauză; nerespectarea dispoziţiilor art. 375 alin. (1) C. proc. pen. în condiţiile în care prima instanţă nu a procedat nici la ascultarea şi nici la audierea inculpatului, ci doar a întrebat dacă inculpatul doreşte procedura simplificată de judecată, acesta din urmă fiind de acord şi nelegalitatea dispunerii de prelevare a probelor biologice în condiţiile în care, potrivit anexei la Legea nr. 76/2008, se prelevează probe biologice de la persoanele condamnate pentru omor şi nu de la cele condamnate pentru tentativă la o asemenea infracţiune.

La termenul de judecată din 08.11.2019, reprezentantul Ministerului Public a învederat că susţine doar primele două motive de apel, respectiv cel privind reţinerea circumstanţelor atenuante şi cel vizând greşita aplicare a dispoziţiilor privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei în condiţiile în care este incidentă situaţia zădărnicirii adevărului, prin faptul că imediat după comiterea faptei inculpatul a înlăturat instrumentul vulnerant, precum şi cioburile care puteau demonstra că el a comis fapta în modalitatea reclamată de persoana vătămată.

În motivarea apelului formulat în cauză apelanta parte civilă a criticat modalitatea de soluţionare a laturii civile invocând faptul că, în mod eronat, a fost redus cuantumul daunelor morale.

Prin Decizia penală nr. 1490/A din 08 noiembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov şi partea civilă B. împotriva Sentinţei penale nr. 270/28.06.2019 a Tribunalul Ilfov pronunţate în Dosarul nr. x/2019, a fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală apelată şi rejudecând: în temeiul art. 32 raportat la art. 188 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 4 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor.

În temeiul art. 67 alin. (2) coroborat cu art. 188 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, care începe, potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., care se execută din momentul rămânerii definitive a prezentei sentinţe şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În temeiul art. 397 alin. (1) raportat la art. 19 şi 25 alin. (1) C. proc. pen. şi la art. 1349, art. 1357 C. civ. s-a majorat cuantumul daunelor morale la plata cărora a fost obligat inculpatul de la suma de 10.000 euro la suma de 15.000 euro.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia judecării apelurilor de faţă au rămas în sarcina statului.

Analizând apelurile declarate, prin prisma motivelor invocate, în raport cu probele de la dosar şi cu dispoziţiile legale în materie, Curtea a constatat că instanţa de fond a realizat o coroborare judicioasă a probelor administrate pe parcursul urmăririi penale reţinând o situaţie de fapt corectă şi anume aceea că, în data de 27.06.2016, în timp ce se afla la domiciliul său situat, în jurul orei 20:00, inculpatul A. i-a aplicat persoane vătămate B. o lovitură cu o cărămidă în zona capului, pe care a aruncat-o spre aceasta de la o distanţă de circa 6 - 7 metri, cauzându-i leziuni traumatice cranio-faciale care au necesitat pentru vindecare circa 70 de zile de îngrijiri medicale.

Cu privire la încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina intimatului inculpat A., s-a apreciat că faptele inculpatului întrunesc atât sub aspect obiectiv cât şi sub aspect subiectiv elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor prevăzută de art. 32 C. pen. raportat la art. 188 C. pen.

La individualizarea pedepsei principale, Curtea a apreciat că în cauză se impune o nouă reindividualizare a pedepsei, astfel încât, a avut în vedere, potrivit criteriilor prevăzute de art. 74 alin. (1) C. pen., gravitatea infracţiunii (intensitatea loviturii, natura agentului vulnerant, gravitatea leziunilor suferite, zona vizată), împrejurările şi modalităţile de comitere (prin lovirea persoanei vătămate cu o cărămidă, într-o zonă vitală, zona capului), consecinţele produse (producerea de leziuni traumatice cranio-faciale care au necesitat pentru vindecare circa 70 de zile de îngrijiri medicale), mobilul faptei (în scop de răzbunare la adresa persoanei vătămate pentru un conflict anterior legat de exercitarea dreptului de dispoziţie asupra bunurilor proprii de către victimă), conduita procesuală (caracterizată prin declaraţii neconcordante iniţiale, dar şi asumarea finală a faptei săvârşite, prin recunoaşterea acesteia), precum şi datele personale (inculpatul apelant fiind având studii medii, căsătorit, agent de pază la S.C. G. S.R.L., fără antecedente penale).

În opinia Curţii, în mod eronat prima instanţă de judecată a reţinut incidenţa în cauză a art. 75 alin. (2) C. pen., neputându-se reţine că intimatul inculpat a depus eforturi pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii şi nici că ar exista împrejurări legate de fapta comisă care diminuează gravitatea infracţiunii sau periculozitatea infractorului.

În ceea ce priveşte circumstanţa atenuantă judiciară prevăzută de art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen., Curtea a reţinut că intimatul inculpat a sunat la 112, solicitând prezenţa unei ambulanţe, însă ulterior acestui moment nu a acordat niciun ajutor apelantei parte civilă, nu a vizitat victima la spital şi nici nu s-a interesat de starea acesteia, aspect relevat de martora E.

Totodată, s-a apreciat că achitarea prejudiciilor produse celor două unităţi spitaliceşti ce s-au constituit părţi civile în cauză şi consemnarea la C. pe seama şi la dispoziţia Tribunalului Ilfov, secţia penală, a sumei de 25.000 RON în vederea achitării daunelor morale către partea civilă B., urmare a unui împrumut contractat în acest scop nu este asimilată acestei circumstanţe în situaţia infracţiunilor exceptate expres potrivit art. 75 alin. (1) lit. d) C. pen.

În ceea ce priveşte reţinerea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. s-a constatat că norma legală indică expres ca este vorba despre împrejurări legate de fapte comisă astfel că lipsa antecedentelor penale nu ar putea fi valorificată drept circumstanţă atenuantă judiciară. În plus, aceasta constituie starea normală a unei persoane, conformarea fireasca la norma penală.

Prin urmare, s-a apreciat că prima instanţă, în mod nelegal, a avut în vedere în aprecierea incidenţei în cauză a acestei norme împrejurări legate de persoana intimatului inculpat (caracterizări de către membrii comunităţii din care face parte) şi nu legate de fapta concretă astfel cum impune norma legală.

Împotriva hotărârii instanţei de apel a declarat recurs în casaţie inculpatul A., prin avocat H. la data de 21 februarie 2020 (plic, Dosar nr. x/2019 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie).

În cuprinsul căii de atac formulată de inculpatul A., prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., s-a arătat, în esenţă, că instanţa de apel, în mod greşit, a înlăturat circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., reţinută de prima instanţă.

Prin încheierea din data de 02 iulie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 434 - 438 C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1490/A din 08 noiembrie 2029 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, şi s-a dispus trimiterea cauzei la completul competent în vederea judecării căii extraordinare de atac promovată de recurent, fixându-se termen de judecată la data de 24 septembrie 2020.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casaţie formulat de inculpatul A. ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligată să verifice, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Totodată, dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. prevăd că hotărârile sunt supuse casării în cazul în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", cazul de casare fiind incident în situaţia în care pedeapsa stabilită şi aplicată este nelegală, excluzându-se criticile privind greşita individualizare.

Prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport de încadrarea juridică şi de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită de instanţa de apel.

Înalta Curte constată că inculpatul A. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor, prevăzută art. 32 C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) C. pen. (pedepsită cu închisoarea de la 2 ani şi 6 luni la 5 ani, prin reţinerea dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen.)

Ca atare, pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru infracţiunea prevăzută de art. 32 C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (4 ani închisoare) se încadrează în limitele prevăzute de dispoziţiile legale, de la 2 ani şi 6 luni la 5 ani închisoare.

Referitor la critica ce vizează greşita înlăturare de către instanţa de apel a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., Înalta Curte arată că aceasta nu poate fi analizată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. care este incident doar în situaţia în care s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; or, în cauza dedusă judecăţii, recurentul inculpat a criticat hotărârea instanţei de apel sub aspectul netemeiniciei pedepsei aplicate (cuantum), considerate prea mari în raport cu circumstanţele reale ale comiterii faptelor şi datele sale personale, situaţie exclusă din sfera de cenzură în calea de atac a recursului în casaţie, potrivit art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Prin urmare, Înalta Curte, constatând că pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 32 C. pen., raportat la art. 188 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. este cuprinsă în limitele legale, urmează ca, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., să respingă, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. şi, întrucât acesta se află în culpă procesuală, a-l obliga, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 156 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1490/A din 08 noiembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurentul inculpat A. în sumă de 156 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 septembrie 2020.

GGC - NN