Cassation dismissal confirms tax evasion via fictive accounting entries despite concurrent acquittal for money laundering and breach of fiduciary duty

Asupra cauzei de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 87/P din data de 26.06.2019 pronunţată de Tribunalul Neamţ, secţia penală, s-au hotărât următoarele:

În temeiul art. 396 alin. (1), (2) şi 5 C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost achitată inculpata A., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de:

- evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale, ori evidenţierea altor operaţiuni fictive, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.,

- schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârşirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002,

- folosirea, cu rea-credinţă, a bunurilor sau creditului de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect, prevăzută de art. 272 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen., a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea civilă formulată de către partea civilă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ împotriva inculpatei A.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., s-a dispus revocarea măsurii asigurătorii a sechestrului aplicat prin Ordonanţa nr. 1182/P/2014 din data de 27.10.2017 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ, asupra bunului imobil aparţinând inculpatei A. - respectiv imobil compus de 2700 metri pătraţi teren extravilan, aflate în mun. Piatra Neamţ, nr. cadastral provizoriu x, parcela x.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare efectuate în cauză au rămas în sarcina statului.

Împotriva mai sus menţionatei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ şi partea civilă A.N.A.F. Administraţia Finanţelor Publice Piatra Neamţ.

Prin Decizia penală nr. 288 din data de 11 martie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosar nr. x/2018 în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ, şi de apelanta-parte civilă Ministerul Finanţelor Publice Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti împotriva Sentinţei penale nr. 87/P din data de 26.06.2019 pronunţată de Tribunalul Neamţ:

A fost desfiinţată sentinţa penală apelată, numai în ceea ce priveşte greşita dispoziţie de achitare a inculpatei pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Cauza a fost reţinută spre rejudecare şi în fond, s-a făcut aplicarea art. 5 C. pen. şi în consecinţă:

În baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 5 noul C. pen., a fost condamnată inculpata A., la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 9 alin. (1) din Legea 241/2005 comb. cu art. 65 C. pen. a fost aplicată inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b), c) C. pen. pe o durată de 2 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b), c) C. pen. (ca pedeapsă accesorie).

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatei pe o durată a termenului de încercare de 4 ani calculată conform art. 82 C. pen.

Conform art. 71 alin. (5) ultim C. pen. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.

A fost atrasă atenţia inculpatei asupra prevederilor art. 83 C. pen./1969 privitoare la revocarea suspendării condiţionate în cazul săvârşirii unei infracţiuni.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen., a fost admisă acţiunea civilă promovată de A.N.A.F. şi a fost obligată inculpata A. la plata către partea civilă A.NA.F. (pentru statul român) a sumei totale de 373.069 RON reprezentând prejudiciu cauzat bugetului de stat, respectiv T.V.A. şi impozit pe profit, precum şi la plata obligaţiilor fiscale accesorii, obligaţii ce vor fi calculate de către organele de executare subordonate ANAF. cf. O.G. nr. 92/2003 până la plata integrală a debitului principal datorat bugetului de stat.

În baza art. 249 C. proc. pen. s-a dispus menţinerea măsurii asigurătorii a sechestrului aplicat prin Ordonanţa nr. 1182/P/2014 din data de 27.10.2017 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ, asupra bunului imobil aparţinând inculpatei A. - respectiv imobil compus de 2700 metri pătraţi teren extravilan, aflate în mun. Piatra Neamţ, nr. cadastral provizoriu x, parcela x până la concurenţa sumei de 373.069 RON şi pentru accesoriile fiscale, ce vor fi calculate cf. O.G. nr. 92/2003 până la plata integrală a sumelor datorate bugetului de stat.

În baza art. 7 din Legea nr. 26/1990 republicata şi art. 13 din Legea nr. 241/2005 o copie a prezentei hotărâri ramase definitive s-a dispus a fi comunicată la Oficiul Registrului Comerţului Neamţ.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

În baza art. 274 alin. (2) C. proc. pen. inculpata a fost obligată la plata sumei de 2500 lei cheltuieli judiciare către stat (din care suma de 2000 RON reprezintă cheltuieli efectuate în cursul urmăriri penale astfel cum rezultă din dispozitivul rechizitoriului) ce trebuiau acordate la fondul cauzei.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare efectuate în cauză au rămas în sarcina statului.

În ceea ce priveşte infracţiunea de evaziune fiscală, contrar primei instanţe, Curtea de Apel a reţinut că sunt întrunite elementele de tipicitate ale acestei infracţiunii de evaziune fiscale, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Curtea a considerat că, prima instanţă s-a limitat a reţine aceeaşi situaţie de fapt cu cea descrisă în raportul de expertiză fiscală - ignorând concluziile raportului de expertiză contabilă şi raportul de inspecţie fiscală provenind de la partea civilă şi susţinerea argumentate ale părţii civile.

Practic, raţionamentul oferit de partea civilă susţinut de proba cu înscrisuri şi analiza probei testimoniale preluat şi de acuzare - a fost înlăturat de instanţa de fond cu argumentele expertului parte, concluzia subiectivă a acestuia fiind astfel absolutizată şi reţinută ca având caracter determinant la stabilirea situaţiei de fapt de către prima instanţă, fără a fi analizate şi coroborate şi celelalte mijloace de probă evaluatorii ştiinţifice şi testimoniale deşi este de principiu că hotărârea judecătorească temeinică se întemeiază pe acele probatorii care s-au coroborat între ele şi sunt în măsură să confirme o situaţie clară, de necombătut, indiferent de faza procesuală în care acestea au fost administrate.

Contrar primei instanţe, şi apărărilor inculpatei care în esenţă a susţinut că a realizat o operaţiune completă în sensul că a cumpărat nişte bunuri pe baza de facturi fiscale, a plătit preţul prin virament bancar şi ulterior a vândut bunurile la A.D.P.B.S.A. Bucureşti care a plătit preţul prin virament bancar, că cei 5 furnizori sunt societăţi legal înfiinţate şi active fiscal în momentul achiziţiilor, iar cumpărătorul din Bucureşti este o instituţie publică, că operaţiunile realizate de inculpată sunt reale şi au fost dovedite cu toate probele administrate în cauză - Curtea de Apel a considerat că mijloacele de probă administrate în cauză sunt apte să dovedească, şi nu la nivelul unei simple probabilităţi, că inculpata intimată a comis fapta de evaziune fiscală de care a fost acuzată de către procuror şi achitată de prima instanţă.

S-a arătat că prima instanţă a concluzionat că achiziţiile de la cei 5 furnizori au existat în realitate tocmai din faptul că este cert că S.C. B. S.R.L. Piatra Neamţ -administrată de inculpata intimată, a vândut către beneficiari (C., A.D.P.B. S.A. Bucureşti şi S.C. D. S.R.L. Bucureşti), efectiv, bunuri ce au existat fizic, valoarea produselor vândute, în sumă totală de 1.330.500 RON, fiind încasată, coroborat cu declaraţiile martorilor audiaţi în instanţă (E., F., G., H., I.) şi J.), toţi aceşti martori atestând existenţa fizică a bunurilor (bănci, coşuri de gunoi), bunuri a căror mişcare (aprovizionare, livrare către beneficiari) este reflectată în documentele contabile.

Însă, analizând întreg probatoriul administrat în cauză, inclusiv declaraţiile martorilor pe care s-a bazat soluţia de achitare, instanţa de apel a reţinut că existenţa mărfurilor în patrimoniul S.C. B. S.R.L. şi livrarea acestora către beneficiarii finali - C., A.D.P.B. S.A. Bucureşti şi S.C. D. S.R.L. Bucureşti), în sumă totală de 1.330.500 RON, fiind încasată - nu dovedeşte cu certitudine faptul că achiziţiile au avut loc de la cei cinci furnizori. Tocmai acesta este specificul circuitului evazionist care cuprinde două componente: circuitul faptic- achiziţiile de mărfuri (bănci, coşuri de gunoi) sau de materii prime pentru fabricarea acestora (schelete metalice, tablă, oţel) de la persoane fizice sau chiar juridice, însă fără a fi fiscalizate; circuitul scriptic - realizat tocmai pentru a acoperi circuitul faptic şi pentru a evita plata obligaţiilor fiscale către stat după vânzarea produselor finite. În acest sens al tipului de evaziune fiscală în care inculpatul a deţinut în fapt cantităţile de fier vechi menţionate în facturile cu caracter fictiv (mărfuri care ulterior au fost comercializate către beneficiari finali), însă având o altă sursă de provenienţă decât cea evidenţiată în contabilitate este şi practica judiciară, spre ex. Decizia nr. 242/A/12.02.2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia II penală, în Dosarul nr. x/2015.

S-a arătat că relevante în acest sens au fost: raportul de expertiză din faza urmăririi penale, neanalizat suficient de prima instanţă, deşi probele nu au valoare prestabilită în procesul penal, ci trebuie analizate prin coroborare cu întreg probatoriul administrat în cauză, atestă că S.C. B. S.R.L. a înregistrat în evidenţa contabilă intrări atât de bunuri (bănci, coşuri de gunoi), cât şi de materii prime (schele metalice, ţeavă, oţel beton), pentru care nu există contracte comerciale, comandă, date privind transportul ori liste de inventariere. Aceste achiziţii de materii prime sunt înregistrate doar în contul 301 materii prime şi ulterior date pe consum în contul 601- cheltuieli cu materii prime. Aşadar, aceste achiziţii nu au fost realizate în baza unor facturi fiscale, fiind cunoscută practica de a achiziţiona fier vechi şi de a confecţiona la negru produse finite ce vor fi ulterior vândute în mod legal, fiscalizat. Tocmai din acest motiv s-a reţinut în rechizitoriu că facturile de la cei cinci furnizori au fost introduse în contabilitate cu scopul de a diminua baza de impozitare şi pentru a justifica deducerea TVA.

Instanţa de control judiciar a arătat că prima instanţă a mai reţinut în susţinerea soluţiei de achitare ca declaraţiile unor martori atestă existenta fizică a bunurilor, prin faptul că au ajutat la manipularea şi descărcarea acestora. Însă instanţa de apel constată că declaraţiile administratorilor societăţilor furnizoare, dimpotrivă nu confirmă livrările de mărfuri către S.C. B. S.R.L. iar declaraţiile martorilor, (declaraţiile martorilor audiaţi în instanţă, respectiv K., E., F., G., L., precum şi martorii propuşi de către inculpată în apărare, respectiv H., I. şi J., inclusiv declaraţiile acestora din apel, nu conţin informaţii relevante privind provenienţa mărfurilor respective. Astfel:

Din declaraţia martorului F. - asociat şi administrator al S.C. M. S.R.L. Iaşi, din data de 10.12.2014, reiese că a vândut mărfuri către S.C. "B." S.R.L. Piatra Neamţ, fără precizarea cantităţii, transportatorului şi a persoanei care a întocmit facturile, predă pe bază de dovadă actele de cesiune şi predarea evidenţelor contabile ale societăţii şi declaraţia din data de 24.02.2016 în care nu îşi aminteşte cum a ajuns la firma din Piatra Neamţ, nu îşi aminteşte de unde a achiziţionat la rândul lui mărfurile iar documentele firmei sale le preda la o contabilă pe nume N. pe data de 20 ale fiecărei luni la Autogara din Roman. Totodată, din procesul-verbal de căutare O. din mun. Iaşi din data de 06.05.2015, persoană fără domiciliu care a preluat părţile sociale ale S.C. M. S.R.L. Iaşi, reiese că acesta este decedat din data de 30.06.2015.

Din declaraţia martorului E. - asociat şi administrator al S.C. P. S.R.L. Iaşi, CUI x reiese că ar fi vândut mărfuri către S.C S.C. "B." S.R.L. Piatra Neamţ, dar fără a putea oferi date despre cantitate, transportatori, deoarece de aceste relaţii s-a ocupat tatăl ei Q. în prezent decedat, iar documentele firmei sunt ridicate de către D.I.I.C.O.T Suceava - anexează la declaraţie copii certificat de deces Q., proces-verbal de percheziţie domiciliară, şi declaraţia din data de 24.02.2016 prin care declară că nu îşi explică de ce apare înscrisă la delegat, deoarece facturile erau scrise de către un conducător auto pe care nu ştie cum îl cheamă.

Din declaraţia martorului G., asociat şi administrator al R. S.R.L. Hârlău, reiese ca nu poate oferi date despre cantitatea mărfurilor livrate ori despre transportatori şi declară că facturile au fost scrise de altă persoană. Din declaraţia din data de 24.02.2016 reiese ca firma este în lichidare, actele au fost predate la un contabil din Iaşi al cărui nume nu îl cunoaşte deoarece contabilul S. din Hârlău a decedat.

În declaraţia de martor, T. - asociat şi administrator al S.C. U. S.R.L. Bistriţa Năsăud, CUI x, declară că soţul ei V. - plecat la muncă în străinătate - ar fi vândut marfă către o societatea din Piatra Neamţ, dar nu mai cunoaşte alte date de identificare, iar părţile sociale ar fi fost înstrăinate către K. din judeţul Sălaj, predând pe bază de dovadă contractul de cesiune, declaraţia pe propria răspundere, precum procesul-verbal de predare acte contabile ale societăţii. Ulterior, aceasta a declarat că actele au fost predate către K., dar nu ştie dacă a înregistrat facturile în contabilitate deoarece a predat documentele unui contabil pe nume S. ce a decedat. Astfel, a fost audiat martorul K., asociat şi administrator al S.C. U. S.R.L. Bistriţa Năsăud, care declară că nu a avut niciun fel de activitate pe această societate.

Mai mult, edificatoare este şi declaraţia dată de martora L., contabilul S.C. B. S.R.L., din data de 04.07.2017, fost contabil al B. S.R.L. Piatra Neamţ; De asemenea, instanţa de apel reţine ca deosebit relevantă şi declaraţia martorei L. - economistul care a întocmit evidenta contabila a S.C. B. S.R.L., care afirma ca în legătură cu soldurile la registrul de casă administratorul A. aducea absolut toate documentele necesare, iar pentru operaţiunile din contul 455 - asociaţi conturi curente (acesta este un cont prin care reprezentantul legal al societăţii asociat, administrator sau alt reprezentant legal poate aduce în societate anumite sume de bani necesare bunei desfăşurări a activităţii, sumele se aduc în baza dispoziţiei de încasare care se operează în registrul de casă şi se retrag în baza dispoziţiei de plată la numerar care se operează tot prin registrul de casă atunci când este vorba de operaţiuni cu numerar, aceste sume de bani au de obicei la bază şi un contract de împrumut la care dobânda este cea prevăzută în Codul fiscal) au fost aduse de-a lungul timpului în societate sume de bani conform Dispoziţiilor de încasare 1/16.05.2012, 1/21.05.2012, 4/22.05.2012, 4/23.05.2012, toate în sumă de 5.000 RON, dispoziţiile de încasare sunt întocmite pe calculator dar semnate şi însuşite de către administratorul societăţii, în cazul de faţă A.

Astfel, conform declaraţiei acestui martor rezultă fără putinţă de tăgadă că A., nu a creditat în niciun fel S.C B. S.R.L. Piatra Neamţ, ci doar a încercat să simuleze plata unor furnizori cu scopul de a crea o datorie a societăţii faţă de administrator. În acelaşi sens fiind şi informaţiile economice obţinute în data de 28.03.2017 ca urmare a prelucrării mandatelor de supraveghere tehnică în vederea obţinerii de date privind persoanele ce au deschis şi administrat conturile, a unor eventuali împuterniciţi, a documentelor depuse la deschiderea conturilor, precum şi a tranzacţiilor financiare desfăşurate în perioada ianuarie 2011 - decembrie 2013, pentru S.C "P." S.R.L.

Iaşi, S.C. R. S.R.L. Hârlău, S.C U. S.R.L. Iaşi, S.C M. S.R.L. Hârlău şi S.C. W. S.R.L. Bucureşti şi B. S.R.L. Piatra Neamţ, judeţul Neamţ. Din analiza extraselor de cont ale S.C. U. S.R.L. Iaşi dar şi a S.C B. S.R.L. Piatra Neamţ, din care rezultă se observă faptul că toate sumele intrate în cont erau scoase în numerar ceea ce scoate în evidenţă faptul că aceste conturi au fost create tranzitoriu doar cu scopul de a crea o imagine de legalitate a operaţiunilor, conform extraselor de cont din X., respectiv Y.

De asemenea, Curtea de Apel a reţinut că relevant în acuzare este şi Procesul-verbal nr. x/177/2014 întocmit de inspectori din cadrul A.J.F.P. Neamţ din care rezulta că în evidenţele contabile ale S.C. B. S.R.L. Piatra Neamţ ar fi înregistrate, pentru perioada 01.01.2011 - 31.12.2013, achiziţii de bunuri şi servicii în valoare totală de 1.161.940,52 RON, de la societăţi comerciale cu comportament de tip fantomă. La 30.09.2014 a fost întocmit Raportul de inspecţie fiscală nr. 4280, concluziile acestuia fiind similare cu cele ce se desprind din Procesul-verbal nr. x/177/2014.

- S.C. M. S.R.L. Iaşi, CUI x în perioada noiembrie 2012 - iunie 2013, achiziţii în valoare de 555.281 RON, din care TVA 107.174,40 RON. Societatea a fost declarată ca fiind inactivă în perioada 22.08.2012 - 09.11.2012 ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor declarative.

- S.C. P. S.R.L. Iaşi, CUI x, în perioada octombrie - noiembrie 2012, achiziţii în valoare de 242.767,20 RON, din care TVA 46.987,20 RON, pe care această societate nu le-a declarat, societatea comercială având un comportament de tip fantomă.

- R. S.R.L. Hârlău, CUI x, în luna octombrie 2012, achiziţii în valoare de 255.030,80 RON, din care TVA 49.360,80 RON. Societatea comercială a fost declarară inactivă din data de 20.02.2014, având un comportament de tip fantomă.

- S.C. U. S.R.L. Bistriţa Năsăud, CUI x în luna iulie 2013, achiziţii în valoare de 94.302 RON, din care TVA 18.252 RON de la societatea comercială având un comportament de tip fantomă, fiind întocmită sesizare penală împotriva acestei societăţi de către specialiştii A.F.P. Iaşi.

- S.C. W. S.R.L. Bucureşti, CUI x, achiziţii în valoare de 14.555,12 din care TVA 2817,12 RON. Societatea a fost declarată inactivă din 19.11.2012, nu depune nici un fel de declaraţii şi raportări fiscale, fiind o societate comercială cu comportament de tip fantomă.

Relevant în acuzare s-a mai arătat că este şi faptul că inculpata A. - administratorul S.C."B."S.R.L. Piatra Neamţ, este absolventă a 4 clase, lipsindu-i sub orice formă calificarea necesară pentru a întreprinde astfel de activităţi, iar conform declaraţiei martorului - contabilului L. din mun. Piatra Neamţ, ea întocmea următoarele documente:

"centralizator vânzări, centralizator sau jurnal cumpărări, registre de bancă, registre de casă - cu menţiunea că nu aveam împuterniciri pe conturile bancare de ridicare sau depunere de numerar, recepţiile erau întocmite de către reprezentantul legal al societăţii în persoana lui A.", şi nu administratorul societăţii, care doar a semnat aceste documente şi oricum nu a realizat ce a semnat.

Prin urmare s-a reţinut că subiect activ al infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută în art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, constând în evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, săvârşită în cadrul unei societăţi, poate fi orice persoană fizică sau juridică care acţionează în numele sau în interesul contribuabilului ori în realizarea obiectului de activitate al acestuia. Prin urmare, subiect activ poate fi administratorul de drept al societăţii, precum şi administratorul de fapt sau orice altă persoană din cadrul societăţii - director, contabil, vânzător - în măsura în care prin acţiunile şi/sau inacţiunile lor urmăresc ca societatea să se sustragă de la plata taxelor şi impozitelor datorate. Legea nu condiţionează această infracţiune de existenţa unei împuterniciri exprese a unei persoane cu atribuţii de organizare şi ţinere a evidenţei contabile care să aibă calitatea de administrator sau o obligaţie legală ori contractuală de gestionare a activităţii societăţii, dacă din probele administrate rezultă că, în fapt, făptuitorul exercită conducerea activităţii contabile a societăţii. (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, Decizia nr. 272 din 28 ianuarie 2013, www.x.ro). Subiect activ al infracţiunii este calificat, în sensul că acesta nu poate fi decât o persoană fizică sau juridică cu atribuţii de evidenţiere în documentele legale a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, cum ar fi: contribuabilul, administratorul, directorul economic, contabilul şef sau altă persoană împuternicită să îndeplinească obligaţia de a aplica corespunzător reglementările contabile, contabilul sau societatea care prestează servicii de contabilitate pe bază de contract de prestări servicii. (Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, Decizia nr. 869/A din data de 10 iunie 2015, portal.just.ro). Or, în cauză inculpata intimată A. - este administratorul S.C. B. S.R.L. Piatra Neamţ.

Instanţa de apel a reţinut că, În drept, faptele inculpatei de a înregistra în evidenţa contabilă, în perioada 01.01.2011 - 31.12.2013, cheltuieli ce nu au la bază operaţiuni reale în sumă totală de 1.161.940 de RON, sustrăgându-se de la plata impozitului pe profit şi TVA aferent, în total prejudiciul fiind de 373.069 RON - întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută în art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen./1969

Împotriva Deciziei penale nr. 288 din data de 11 martie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosar nr. x/2018, inculpata A. a declarat recurs în casaţie, la data de 21 mai 2020, prin avocat ales Z.

În motivarea scrisă a cerii sale inculpata a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., susţinând că prin condamnarea sa pentru infracţiunea de evaziune fiscală, Curtea de Apel Bacău a rupt conexiunea dintre cele trei fapte.

Prin menţinerea hotărârii de achitare pentru faptele de spălare de bani şi cea prevăzuta de art. 272 din Legea nr. 31/1990, se ajunge în mod automat la concluzia că fapta ce a fost reţinuta ca fiind infracţiunea de evaziune fiscala să nu mai fie prevăzuta de legea penală, deoarece operaţiunile economice nu mai au caracter fictiv, de vreme ce preţul mărfurilor a fost achitat în mod real şi veniturile obţinute din aceste operaţiuni sunt legale.

Referitor la latura civilă a cauzei s-a arătat că o persoană nu poate fi obligată de doua ori la plata aceleiaşi sume de bani şi pentru a fi înlăturată o asemenea eventualitate, s-a invocat existenţa autorităţii de lucru judecat cu privire la despăgubirile civile.

Pentru aceste considerente, s-a apreciat ca recurenta a fost obligată la plata despăgubirilor în mod nelegal solicitând admiterea recursului în casaţie, casarea deciziei şi pe fond în rejudecarea apelurilor, achitarea recurentei inculpate cu privire la infracţiunea de evaziune fiscală şi înlăturarea obligaţiei recurentei de la plata despăgubirilor civile.

Prin încheierea din data de 08 iulie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpata A. împotriva Deciziei penale nr. 288 din data de 11 martie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2018.

Cauza a fost trimisă în vederea judecării recursului în casaţie la Completul 8 şi s-a fixat termen la data de 16 septembrie 2020, când au avut loc dezbaterile, concluziile părţilor fiind consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri.

Analizând recursul în casaţie formulat de inculpata A. împotriva Deciziei penale nr. 288 din data de 11 martie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x, Înalta Curte constată că este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., scopul recursului în casaţie este acela de a supune Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Este în afara oricărei îndoieli rezonabile că înţelesul expresiei "în condiţiile legii" este lămurit de prevederile textelor de lege subsecvente, în special, de prevederile art. 434 C. proc. pen., referitoare la hotărârile supuse recursului în casaţie şi ale art. 438 alin. (1) C. proc. pen., referitoare la cazurile în care se poate face recurs în casaţie.

Drept urmare, sintagma "fapta nu este prevăzută de legea penală" vizează atât lipsa incriminării (neprevederea faptei ca infracţiune sau lipsa de tipicitate a faptei în sensul că nu corespunde modelului abstract de incriminare, fiind incident alt tip de răspundere, după caz, civilă, contravenţională, materială sau disciplinară), cât şi situaţia în care lipsesc anumite elementele constitutive ale infracţiunii, altele decât cele referitoare la "vinovăţia prevăzută de lege".

În concordanţă cu aceste dispoziţii, acest caz de casare nu poate fi invocat, însă, pentru a obţine o reevaluare a materialului probator sau pentru stabilirea unei alte situaţii de fapt.

Astfel, acest caz de casare vizează acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie datorită împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie datorită dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv).

Prin urmare, instanţa de casaţie analizează doar dacă situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută de instanţa de apel, corespunde infracţiunii pentru care s-a pronunţat hotărârea de condamnare.

Inculpata prin apărător a susţinut că prin menţinerea hotărârii de achitare pentru faptele de spălare de bani şi cea prevăzută de art. 272 din Legea nr. 31/1990, se ajunge în mod automat la concluzia că fapta ce a fost reţinută ca fiind infracţiunea de evaziune fiscala să nu mai fie prevăzuta de legea penală, deoarece operaţiunile economice nu mai au caracter fictiv, de vreme ce preţul mărfurilor a fost achitat în mod real şi veniturile obţinute din aceste operaţiuni sunt legale.

Înalta Curte notează că elementul material al infracţiunii prevăzute de dispoziţiile art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, constă în evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive. Sintagma "care nu au la bază operaţiuni reale" se referă la acele operaţiuni care nu corespund realităţii faptice sau juridice, iar "operaţiunile fictive" se referă la acele operaţiuni imaginare, care în fapt nu există.

Curtea de Apel Bacău, în urma probatoriul administrat a reţinut ca fiind întrunite elementele constitutive al infracţiunii de evaziune fiscală, ajungând la concluzia că starea de fapt evidenţiată şi susţinută probator realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de evaziune fiscală, fapt pentru care a şi pronunţat condamnarea inculpatei.

Prin urmare s-a reţinut că faptele inculpatei A. de a înregistra în evidenţa contabilă, în perioada 01.01.2011 - 31.12.2013, cheltuieli ce nu au la bază operaţiuni reale în sumă totală de 1.161.940 de RON, sustrăgându-se de la plata impozitului pe profit şi TVA aferent, în total prejudiciul fiind de 373.069 RON - întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută în art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen./1969.

În calea de atac a recursului în casaţie, Înalta Curte nu mai poate reevalua materialul probator, ci doar aspecte de legalitate.

Înalta Curte apreciază ca nefiind pertinentă critica potrivit cu care achitarea inculpatei pentru infracţiunea de spălare de bani prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 652/2002, conduce în mod automat la o soluţie de achitare şi pentru infracţiunea de evaziune fiscală întrucât tipicitatea infracţiunii de spălare de bani presupune comiterea altor acţiuni sau inacţiuni concomitente sau ulterioare obţinerii produsului infracţiunii de evaziune fiscală.

Astfel, neputând reţine, în raport de materialul probator administrat în cauză săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, instanţa de fond şi instanţa de apel au pronunţat şi menţinut soluţia de achitare pentru această infracţiune, fără ca această soluţie să influenţeze existenţa sau inexistenţa infracţiunii de evaziune fiscală.

În mod asemănător, Înalta Curte arată că soluţia de achitare pronunţată pentru comiterea infracţiunii de folosire, cu rea-credinţă a bunurilor sau creditelor de care se bucură societate în scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect, prevăzută de art. 272 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990, nu influenţează întrunirea elementelor de tipicitate ale infracţiunii de evaziune fiscală urmare a acţiunilor şi inacţiunilor diferite ce constituie elementul material al fiecărei dintre cele două infracţiuni.

Pentru considerentele expuse, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpata A. împotriva Deciziei penale nr. 288 din data de 11 martie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2018.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. recurenta inculpată va fi obligată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpata A. împotriva Deciziei penale nr. 288 din data de 11 martie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2018.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 septembrie 2020.

GGC - NN