Recidivism vs. concurrence of offenses in sentencing and scope of cassation review regarding re-individualization of penalties

Asupra cauzei de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 282 din data de 14 noiembrie 2019 pronunţată de Judecătoria Câmpina în Dosarul nr. x/2019 s-au hotărât următoare:

I. În temeiul art. 327 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., raportat la art. 43 alin. (1) C. pen. precum şi cu aplicarea art. 396 alin. (2) şi alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals privind identitatea.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., au fost interzise inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 3 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., au fost interzise inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 43 alin. (1) C. pen. a fost adăugată pedeapsa de 3 ani închisoare la pedeapsa anterioară, de 10 ani închisoare, dispusă prin Sentinţa penală nr. 49 din 08.02.2013 a Judecătoriei Cornetu, definitivă prin Decizia penală nr. 1961 din 21.10.2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare.

S-a dispus ca pedeapsa să fi executată conform art. 60 C. pen.

În baza art. 40 alin. (3) C. pen. a fost dedusă din pedeapsa aplicată, pedeapsa deja executată, de la 29.01.2016 la zi.

S-a dispus anularea MEPI nr. 91 din 22.10.2013, emis de Judecătoria Cornetu şi s-a dispus emiterea unui nou MEPI în conformitate cu prezenta.

II. În temeiul art. 327 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen., raportat la art. 43 alin. (1) C. pen. precum şi cu aplicarea art. 396 alin. (2) şi alin. (10) C. proc. pen., inculpata B. a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals privind identitatea.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. au fost interzise inculpatei ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 3 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. proc. pen., au fost interzise inculpatei ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 105 alin. (1) C. pen., rap. la art. 43 alin. (1) C. pen., a fost anulată liberarea condiţionată dispusă prin Decizia penală nr. 327 din 22.06.2018 de Tribunalul Prahova şi a adăugat pedeapsa de 2 ani închisoare la pedeapsa anterioară, de 8 ani închisoare, dispusă prin Sentinţa penală nr. 49 din 08.02.2013 a Judecătoriei Cornetu, definitivă prin Decizia penală nr. 1961 din 21.10.2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a, inculpata urmând să execute pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare.

S-a dispus ca pedeapsa să fi executată conform art. 60 C. pen.

În baza art. 40 alin. (3) C. pen. a fost dedusă din pedeapsa aplicată, pedeapsa deja executată, de la 29.01.2016 la 22.06.2018.

În baza art. 404 alin. (4) lit. i), C. proc. pen. s-a dispus desfiinţarea cărţilor de identitate falsificate folosite de inculpaţi.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., inculpaţii au fost obligaţi la plata sumei de 1500 RON (câte 750 RON fiecare) cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de statul român (urmărire penală şi instanţă)."

Prima instanţă a reţinut că inculpaţii au recunoscut fapta comisă, astfel cum aceasta a fost descrisă în actul de sesizare, solicitând aplicarea procedurii de judecată întemeiată pe recunoaşterea învinuirii.

În drept s-a reţinut că:

- fapta inculpatului A., care în data de 29.01.2016, în jurul orei 2000, fiind depistat de organele de poliţie pe raza comunei Valea Doftanei din judeţul Prahova, s-a legitimat cu o identitate falsă, prezentând o carte de identitate falsificată, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals privind identitatea, prevăzută de art. 327 alin. (1) şi (2) C. pen.

- fapta inculpatei B., care în data de 29.01.2016, în jurul orei 2000, fiind depistată de organele de poliţie pe raza comunei Valea Doftanei din judeţul Prahova, s-a legitimat cu o identitate falsă, prezentând o carte de identitate falsificată, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals privind identitatea, prevăzută de art. 327 alin. (1) şi (2) C. pen.

Inculpaţii au comis infracţiunea de fals privind identitatea în stare recidivă, instanţa de fond constatând că inculpaţii, deşi au fost condamnaţi definitiv la pedeapsa închisorii, fiind emise mandate de executare a pedepselor încă din data de 22.10.2013, au fost depistaţi abia la 29.01.2016.

Împotriva mai sus menţionatei hotărâri în termen legal, cei doi inculpaţi au exercitat calea de atac a apelului.

Prin Decizia penală nr. 88 din data de 28 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosar nr. x/2019 au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii A. şi B. împotriva Sentinţei penale nr. 282 din data de 14 noiembrie 2019 pronunţate de Judecătoria Câmpina.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. fiecare apelant inculpat a fost obligat la plata sumei de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat

Împotriva Deciziei penale nr. 88 din data de 28 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, la data de 5 februarie 2020, inculpatul A. a declarat recurs în casaţie.

În motivarea scrisă a cererii sale inculpatul a susţinut că pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare este nelegală, deoarece, în opinia sa instanţa a reţinut greşit dispoziţiile art. 43 alin. (1) C. pen., referitoare la recidivă, trebuind să aplice dispoziţiile art. 39 şi art. 40 C. pen., fiind vorba de un concurs de infracţiuni.

În ceea ce priveşte condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., Înalta Curte a constatat că inculpatul nu a indicat cazul de casare prevăzut de lege, însă din motivarea cererii sale a rezultat că acesta este cel prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.:

"s-a aplicat o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Prin încheierea din data de 24 iunie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019 a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 88 din data de 28 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2019

Cauza a fost trimisă în vederea judecării recursului în casaţie la Completul 8 şi s-a fixat termen la data de 02 septembrie 2020, dispunându-se citarea recurentul inculpat A. la locul de deţinere.

S-a emis adresă la Baroul Bucureşti în vederea desemnării unui apărător din oficiu pentru inculpat.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

La termenul de judecată din data de 02 septembrie 2020, recurentul inculpat A. a solicitat amânarea cauzei şi acordarea unui termen de judecată în vederea angajării unui apărător, cerere încuviinţată prin încheierea de şedinţă de la acea dată.

Dezbaterile asupra recursului în casaţie au avut loc în şedinţa publică din data de 16 septembrie 2020, susţinerile părţilor fiind redate pe larg în partea introductivă a prezentei hotărâri, nemaifiind reluate.

Analizând recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 88 din data de 28 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Înalta Curte constată că este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., scopul recursului în casaţie este acela de a supune Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Este în afara oricărei îndoieli rezonabile că înţelesul expresiei "în condiţiile legii" este lămurit de prevederile textelor de lege subsecvente, în special, de prevederile art. 434 C. proc. pen., referitoare la hotărârile supuse recursului în casaţie şi ale art. 438 alin. (1) C. proc. pen., referitoare la cazurile în care se poate face recurs în casaţie.

În motivarea scrisă a cerii sale inculpatul a susţinut că pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare este nelegală, deoarece, în opinia sa instanţa a reţinut greşit dispoziţiile art. 43 alin. (1) C. pen., referitoare la recidivă, trebuind să aplice dispoziţiile art. 39 şi art. 40 C. pen., fiind vorba de un concurs de infracţiuni, motivul invocat fiind încadrat în cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.:

"s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

La termenul din 16 septembrie 2020, apărătorul ales a mai solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. e) şi g) din C. pen. privind individualizarea pedepsei, raportat la nivelul de educaţie şi de cultură al recurentului inculpat, susţinând că recurentul inculpat a uzat şi de procedura simplificată raportat la pedeapsa de 3 ani închisoare, însă pedeapsă nu a fost redusă cu o treime, conform dispoziţiilor legale.

Înalta Curte reaminteşte că motivul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., este incident în situaţia în care s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Constituie motiv de casare aplicarea unei alte pedepse principale decât cea prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită, aplicarea unei pedepse principale care depăşeşte limitele generale ale pedepsei prevăzute de art. 60, art. 61 sau art. 137 C. pen. ori care se situează sub aceste limite, aplicarea unei pedepse principale care depăşeşte sau se situează sub limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită.

De asemenea, constituie motiv de casare stabilirea pedepsei sub sau peste limitele prevăzute de lege în cazul reţinerii circumstanţelor atenuante şi, respectiv a circumstanţelor agravante sau nerespectarea dispoziţiilor prevăzute de lege pentru stabilirea pedepsei în caz de pluralitate de infracţiuni ori infracţiune continuată.

Cazul de casare analizat poate privi şi aplicarea unei pedepse accesorii sau complementare neprevăzute de lege sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Analizând dosarul cauzei Înalta Curte constată că prin Sentinţa penală nr. 282 din data de 14 noiembrie 2019 pronunţată de Judecătoria Câmpina în Dosarul nr. x/2019, inculpatul A. a fost condamnat pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals privind identitatea, infracţiune prevăzută de art. 327 alin. (1) şi (2) C. pen. şi sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani.

În situaţia în care inculpatul uzează de prevederile art. 375 alin. (1) şi art. 374 alin. (4) C. proc. pen., adică în cazul recunoaşterii învinuirii, ceea ce s-a întâmplat şi cu inculpatul A., limitele de pedeapsă, potrivit art. 396 alin. (10) C. proc. pen., se reduc cu o treime. Prin urmare, limitele de pedeapsă reduse cu o treime pentru infracţiunea de fals privind identitatea, se situează între 8 luni şi 3 ani şi 4 luni închisoare.

Contrat susţinerilor apărătorului pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de fals privind identitatea se situează în limitele legale prevăzute de lege.

Inculpatul a mai susţinut că pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare stabilită de instanţă este nelegală, deoarece, în opinia sa instanţa a reţinut greşit dispoziţiile art. 43 alin. (1) C. pen., referitoare la recidivă, incidente erau dispoziţiile art. 39 şi art. 40 C. pen., fiind vorba de un concurs de infracţiuni.

Analizând dosarul cauzei Înalta Curte constă că, prin Sentinţa penală nr. 49 din 08.02.2013 a Judecătoriei Cornetu, definitivă prin Decizia penală nr. 1961 din 21.10.2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a, inculpatul A. mai fusese condamnat o pedeapsă de la 10 ani închisoare, pentru care a şi fost emis, la data de 22.10.2013 Mandatul de executare a pedepsei nr. 91, mandat care nu a putut fi pus în executare întrucât condamnatul s-a sustras.

Contrar susţinerilor inculpatului infracţiunea de fals privind identitatea, a fost săvârşită la data de 29 ianuarie 2016, adică în stare de recidivă prevăzută de art. 41 alin. (1) C. pen., potrivi cu care:

"Există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an şi până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie sau cu intenţie depăşită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare".

Potrivit art. 43 alin. (1) C. pen. "Dacă înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată se săvârşeşte o nouă infracţiune în stare de recidivă, pedeapsa stabilită pentru aceasta se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta".

Prin urmare, Înalta Curte constă că pedeapsa rezultată de 13 ani închisoare stabilită condamnatului A. este legală iar cazul de recurs în casaţie invocat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., nu este incident.

Referitor susţinerile apărătorului ales privind aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. e) şi g) din C. pen., raportat la nivelul de educaţie şi de cultură al recurentului inculpat, Înalta Curte reaminteşte că aceste solicitări nu pot fi invocate în calea de atac a recursului în casaţie, întrucât în această cale extraordinară de atac, nu se poate reindividualiza cuantumul pedepsei, această operaţiune judiciară fiind de esenţa căii ordinare de atac, ce are caracter devolutiv, în timp ce pe calea recursului în casaţie se verifică numai erori de drept.

Susţinerile apărătorului, potrivi cu care în mod greşit s-a reţinut că infracţiunea de fals privind identitatea a fost comisă la data de 21 ianuarie 2016, în loc de 22 noiembrie 2011, dată la care au fost eliberate buletinele falsificate, nu pot fi face obiectul cauzei de faţă, deoarece Înalta Curte examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen. şi verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, astfel că aspectele privind netemeinicia nu pot fi analizate în această cale de atac.

Pentru considerentele expuse, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 88 din data de 28 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2019.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Conform art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 160 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 88 din data de 28 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2019.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A., în sumă de 160 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 septembrie 2020.

GGC - NN