Continued tax evasion and money laundering conviction: scope of cassation review regarding factual re-evaluation and statutory penalty limits

Deliberând asupra recursului în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1382/A din data de 22 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentinţa penală nr. 978 din data de 15.05.2018, a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen. a fost respinsă cererea formulată de Ministerul Public de schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului A. din infracţiunile de evaziune fiscală, faptă prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., spălare de bani în formă continuată prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., spălare de bani în formă continuată prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., toate cu aplic. art. 38 C. pen., în infracţiunile de: evaziune fiscală în formă continuată, faptă prev. de art. 9 alin. (1) lit. b), c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., spălare de bani în formă continuată prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., ambele cu aplic. art. 38 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală, faptă prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.

În baza art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 7 (şapte) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată (cu referire la S.C. B. SRL).

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. au fost interzise inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen., respectiv a drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii (administrator societate comercială), pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. art. 65 alin. (1) C. pen., au fost interzise inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen., respectiv a drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii (administrator societate comercială), de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 7 (şapte) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată (cu referire la S.C. C. SRL).

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., au fost interzise inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen., respectiv a drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii (administrator societate comercială), pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. art. 65 alin. (1) C. pen., au fost interzise inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen., respectiv a drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii (administrator societate comercială), de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani în formă continuată (cu referire la S.C. B. SRL).

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., au fost interzise inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen., respectiv a drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii (administrator societate comercială), pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. art. 65 alin. (1) C. pen., au fost interzise inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen., respectiv a drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii (administrator societate comercială), de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., condamnă pe inculpatul A. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani în formă continuată (cu referire la S.C. C. SRL).

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., au fost interzise inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen., respectiv a drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii (administrator societate comercială), pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. art. 65 alin. (1) C. pen., au fost interzise inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen., respectiv a drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii (administrator societate comercială), de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 10 din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 39 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate în cauză, de 7 ani închisoare, 7 ani închisoare, 3 ani închisoare şi 3 ani închisoare, şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare, la care adaugă un spor de 4 (patru) ani şi 4 luni închisoare (1 treime din celelalte pedepse aplicate în prezenta cauză), inculpatul urmând să execute în final pedeapsa de 11 (unsprezece) ani şi 4 (patru) luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. au fost interzise inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. g) C. pen., respectiv a drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii (administrator societate comercială), pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 45 alin. (5) rap. la art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., au fost interzise inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. g) C. pen., respectiv a drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii (administrator societate comercială), de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată în cauză reţinerea şi arestul preventiv din prezenta cauză de la data de 28.01.2016 la data de 27.04.2016.

Prin sentinţa penală menţionată au fost condamnaţi, alături de inculpatul, A. şi inculpaţii D., E., F., G. şi H.

S-a constatat că prejudiciul cu care Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală s-a constituit parte civilă în cauză - 1.163.149 RON a fost achitat de inculpata H. prin depunerea sumei de 200.000 RON, conform Ordinului de plată nr. x/23.01.2017 şi a sumei de 963.149 RON conform Ordinului de plată nr. x/16.11.2017.

S-a dispus restituirea la rămânerea definitivă a hotărârii către inculpatul G. a sumei de 17.000 RON plătită cu titlu de prejudiciu, prin depunerea sumei de 10.000 RON, conform chitanţei seria x 421 nr. x/01.02.2017 şi a sumei de 7.000 RON conform chitanţei seria x 421 nr. x/13.03.2017.

S-a dispus restituirea la rămânerea definitivă a hotărârii către inculpata H. a sumei de 3.500 USD care a fost indisponibilizată de organele de poliţie şi a fost dispusă la I. - Agenţia Unirii, conform recipisei de consemnare seria x 3667969 nr. x/1 şi a chitanţelor nr. x/1 din data de 27.10.2016.

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul A. a sumei de 383.809 RON dobândită din săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005 (pct. 1. B) din rechizitoriu), care nu serveşte la despăgubirea părţii civile.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. s-a menţinut sechestrul asigurător dispus prin ordonanţa PTB nr. 987/P/2015 asupra imobilului situat în Bucureşti, Şos. x, număr cadastral x;6;24, înscris în Cartea Funciară sub nr. x, proprietatea inculpatului A., în suprafaţă de 566,97 mp, teren în folosinţă în suprafaţă de 11,67 mp, estimat la valoare de 63.500 euro.

În baza art. 397 alin. (2) C. proc. pen., art. 249 C. proc. pen. s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra sumei de 2.000 RON şi 300 euro identificate cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare şi depuse la I. - Unitatea ... conform recipiselor de consemnare seria x 2720064 nr. x/1 şi TA 2720065 nr. x/1, ambele din data de 01.02.2016, în vederea confiscării speciale a sumei de 383.809 RON, astfel cum s-a dispus prin prezenta.

În baza art. 404 alin. (4) lit. i) rap. la art. 25 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus anularea următoarelor facturi fictive înregistrate fiscale de către inculpatul A. în evidenţele financiar contabile ale S.C. B. S.R.L., având ca emitent: S.C. J. S.R.L., S.C. K. S.R.L., S.C. L. S.R.L., S.C. M. S.R.L., S.C. N. S.R.L., S.C. O. S.R.L., S.C. P. S.R.L., S.C. Q. S.R.L., S.C. R. S.R.L., S.C. S. S.R.L., S.C. T. S.R.L., S.C. U. S.R.L., S.C. V. S.R.L., S.C. W. S.R.L., S.C. X. S.R.L., S.C. Y. S.R.L., S.C. Z. S.R.L., S.C. AA. S.R.L., S.C. BB. S.R.L. şi S.C. CC. S.R.L., aflate în dosarul cauzei.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. inculpaţii au fost obligaţi plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că:

a) Faptele comise de către inculpatul A. care, în perioada septembrie 2013 - martie 2014, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de asociat şi administrator al S.C. B. S.R.L., în mod repetat, a înregistrat în evidenţele financiar contabile ale societăţii un număr de 76 facturi fiscale fictive având ca emitent: S.C. J. S.R.L., S.C. K. S.R.L., S.C. L. S.R.L., S.C. M. S.R.L., S.C. N. S.R.L., S.C. O. S.R.L., S.C. P. S.R.L., S.C. Q. S.R.L., S.C. R. S.R.L., S.C. S. S.R.L., S.C. T. S.R.L., S.C. U. S.R.L., S.C. V. S.R.L., S.C. W. S.R.L., S.C. X. S.R.L., S.C. Y. S.R.L., S.C. Z. S.R.L., S.C. AA. S.R.L., S.C. BB. S.R.L. şi S.C. CC. S.R.L., cu consecinţa prejudicierii bugetului de stat cu suma de 1.060.524 RON, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală în formă agravată şi continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (76 acte materiale).

b) Faptele inculpatului A. care, în perioada februarie 2013- ianuarie 2014, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de asociat şi administrator al S.C. C. S.R.L., a înregistrat în evidenţele financiar contabile achiziţii fictive de la: S.C. J. S.R.L., S.C. K. S.R.L. şi S.C. DD. S.R.L., prejudiciind bugetul de stat cu suma totală de 674.629 RON, reprezentând taxa pe valoarea adăugată, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală în formă agravată şi continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (10 acte materiale).

c) Faptele comise de către inculpatul A. care, în perioada septembrie 2013 - februarie 2014, cu intenţie, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de administrator al S.C. B. S.R.L., a transferat, în mod repetat, cu titlu de plată achiziţii autoturisme noi şi componente auto, suma totală de 488.520 RON, din conturile societăţii pe care o administra, în conturile bancare aparţinând societăţilor cu comportament tip fantomă: S.C. J. S.R.L., S.C. K. S.R.L. şi S.C. L. S.R.L., în scopul creării unei aparenţe de legalitate a activităţii infracţionale şi ascunderii valorii ilicite rezultată în urma comiterii evaziunii fiscale, ulterior o parte din sume fiindu-i remise în numerar de către inculpata H., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de spălare de bani în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.

d) Faptele comise de către inculpatul A. care, în perioada februarie 2013 - februarie 2014 cu intenţie, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de administrator al S.C. C. S.R.L., a transferat, în mod repetat, cu titlu de plată achiziţii autoturisme noi şi componente auto, suma totală de 674.629 RON, din conturile societăţii pe care o administra, în conturile bancare aparţinând societăţilor cu comportament tip fantomă: S.C. J. S.R.L., S.C. K. S.R.L. şi S.C. DD. S.R.L., în scopul creării unei aparenţe de legalitate a activităţii infracţionale şi ascunderii valorii ilicite rezultată în urma comiterii evaziunii fiscale, ulterior o parte din sume fiindu-i remise în numerar de către inculpata H., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de spălare de bani în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.

II. Prin Decizia penală nr. 1382/A din data de 22 octombrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, au fost admise apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi de către inculpaţii A., D., G. şi H. împotriva Sentinţei penale nr. 978/15.05.2018 a Tribunalului Bucureşti, care au fost extinse şi cu privire la inculpaţii E. şi F.

Referitor la inculpatul A., a fost desfiinţată, în parte, sentinţa apelată şi după rejudecare:

În baza 386 alin. (1) C. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului A. din infracţiunile de: evaziune fiscală, faptă prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., spălare de bani în formă continuată prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., spălare de bani în formă continuată prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., toate cu aplic. art. 38 C. pen., în infracţiunile de: evaziune fiscală, faptă prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, evaziune fiscală în formă continuată, faptă prev. de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., spălare de bani în formă continuată prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., toate cu aplic. art. 38 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală, faptă prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.

În temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de spălare de bani în formă continuată prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.

În baza art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 7 (şapte) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., au fost interzise inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen., respectiv a drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii (administrator societate comercială), pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. art. 65 alin. (1) C. pen., au fost interzise inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen., respectiv a drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii (administrator societate comercială), de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

III. Împotriva Deciziei penale nr. 1382/A din data de 22 octombrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, inculpatul A. a declarat recurs în casaţie.

În motivarea scrisă a cererii sale, inculpatul a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 (inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală) şi pct. 12 C. proc. pen. (s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege).

Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., inculpatul a susţinut că soluţia instanţei de apel de condamnare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., cu consecinţa prejudicierii bugetului de stat cu suma de 1.060.524 RON este greşită, deoarece, la dosar nu există nicio probă care să stabilească dincolo de orice îndoială că a acţionat cu intenţie calificată prin scop pentru a eluda bugetul de stat cu contravaloarea TVA-ului, atunci când a înregistrat în evidenţa contabilă a societăţii facturile fiscale în discuţie.

În speţă, elementele de tipicitate în plan obiectiv şi subiectiv ale infracţiunii de evaziune fiscală în discuţie nu sunt îndeplinite prin raportare la conţinutul normei de incriminare.

Simplele declaraţii de recunoaştere a săvârşirii faptelor imputate făcută de ceilalţi inculpaţi în dosar, necoroborate cu alte mijloace de probă nu pot constitui în temei de condamnare cu atât mai mult cu cât inculpatul nu a avut vreo implicare directă de eludare a legii, în comiterea infracţiunii de evaziune fiscală imputată ci, toată activitatea infracţională a fost derulată de inculpata H., împreună cu ceilalţi inculpaţi din dosar, activitate ilicită de care inculpatul A. nu a avut cunoştinţă, acesta necunoscând ce şi cum au acţionat firmele în discuţie, emitente ale facturilor pe care le-a înregistrat în contabilitatea societăţii.

A susţinut că latura subiectivă a infracţiunii pentru care inculpatul a fost condamnat în apel nu este conturată, astfel încât fapta în discuţie nu a fost comisă cu forma de vinovăţie cerută de lege, soluţia corectă care trebuia pronunţată în dosar fiind aceea de achitare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., în baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen.

S-a mai arătat că, în mod greşit, a fost respinsă solicitarea de a fi efectuată o expertiză judiciară contabilă în raport cu care s-ar fi dispus şi asupra încadrării juridice cu consecinţe şi sub aspectul individualizării pedepselor aplicate (în situaţia reţinerii vinovăţiei inculpatului).

Fiind vorba de lucrări în specialitatea contabilitate şi fiscalitate, inculpatul a susţinut că se impunea şi opinia unui expert independent autorizat, în acest mod fiind respectat şi dreptul său la un proces echitabil, în sensul art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi cu respectarea principiului contradictorialităţii şi a garanţiilor procesuale conferite de legislaţia în materie.

Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., inculpatul a susţinut că pedeapsa de 7 ani închisoare este nelegală sub aspectul încadrării juridice a faptelor pentru care a fost condamnat, în sensul nedescrierii certe a existenţei vreunui prejudiciu şi a cuantumului acestuia, care să justifice în speţă incidenţa art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005 privind evaziunea fiscală, în condiţiile în care în dosar, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul judecăţii, în primă instanţă şi în apel nu s-a administrat proba cu expertiză judiciară contabilă, care să stabilească eventuala pagubă şi întinderea acesteia.

Inculpatul a mai arătat că trebuiau aplicate prevederile art. 76 alin. (1) din C. pen., astfel încât limitele de pedeapsă ale infracţiunii pentru care a fost condamnat trebuiau reduse cu câte 1/3, şi, apoi, între aceste limite instanţa de apel ar fi trebuit să individualizeze pedeapsa de aplicat, care trebuia să fie "în cuantumul minim", astfel cum se reţine prin hotărârea atacată.

Rezultă astfel că pedeapsa aplicată inculpatului a fost încadrată nelegal între alte limite, fără ca limitele minime şi maxime ale infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005 să fie reduse cu câte 1/3 (noile limite fiind cuprinse între 4 ani şi 8 luni închisoare - 8 ani şi 8 luni închisoare) şi numai apoi pedeapsa astfel aplicată să fie legal dozată între aceste limite, iar nu între limitele iniţiale de 7 - 13 ani închisoare, cum greşit a procedat instanţa de apel.

IV. Examinând recursul în casaţie, se constată că acesta nu este fondat.

Analiza pe care o poate face Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie este limitată exclusiv în drept. Aşadar, statuările în fapt ale instanţei care a pronunţat hotărârea definitivă, verificarea suportului probator al acestora, modalitatea de motivare a deciziei nu pot face obiectul cenzurii.

Cazul de casare invocat de inculpatul A. are în vedere situaţia în care s-a săvârşit o faptă pe care în mod greşit instanţa a considerat-o infracţiune, întrucât în realitate, fapta nu se găseşte în niciuna dintre prevederile legii penale ca infracţiune.

În analiza acestui caz de recurs în casaţie se pot supune verificării instanţei critici cu privire la corespondenţa dintre fapta concretă cu descrierea conţinută în norma de incriminare, în sensul dacă se suprapune modelului legal creat de legiuitor.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că, din perspectiva cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., nu se poate realiza o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt ale instanţei de apel neputând fi cenzurate în niciun fel.

În cauză, criticile formulate sunt cele iterate şi în faţa instanţei de apel, referitoare la faptul că nu există nicio probă care să stabilească dincolo de orice îndoială că a acţionat cu intenţie calificată prin scop pentru a eluda bugetul de stat cu contravaloarea T.V.A.-ului şi că în mod greşit s-a respins solicitarea de a fi efectuată o expertiză judiciară contabilă, care ar fi avut ca urmare schimbarea încadrării juridice, cu consecinţe şi sub aspectul individualizării pedepsei aplicate.

Faţă de argumentele expuse, recurentul inculpat a susţinut că se impune admiterea recursului în casaţie, casarea deciziei penale atacate şi pronunţarea unei soluţii de achitare, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a rap. la art. 17 alin. (2) şi art. 423 din C. proc. pen.

Din examinarea actelor dosarului, în limitele procesuale menţionate şi în raport cu situaţia de fapt, astfel cum a fost stabilită definitiv de către curtea de apel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că sunt întrunite elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunii de evaziune fiscală, în formă continuată prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., pentru care a fost condamnat inculpatul A.

Astfel, s-a reţinut, pe baza probelor, că, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada septembrie 2013 - martie 2014, inculpatul A., în calitate de asociat şi administrator al S.C. B. S.R.L., în mod repetat, a înregistrat în evidenţele financiar contabile ale societăţii un număr de 76 facturi fiscale fictive având ca emitente: S.C. J. S.R.L., S.C. K. S.R.L., S.C. L. S.R.L., S.C. M. S.R.L., S.C. N. S.R.L., S.C. O. S.R.L., S.C. P. S.R.L., S.C. Q. S.R.L., S.C. R. S.R.L., S.C. S. S.R.L., S.C. T. S.R.L., S.C. U. S.R.L., S.C. V. S.R.L., S.C. W. S.R.L., S.C. X. S.R.L., S.C. Y. S.R.L., S.C. Z. S.R.L., S.C. AA. S.R.L., S.C. BB. S.R.L. şi S.C. CC. S.R.L., cu consecinţa prejudicierii bugetului de stat cu suma de 1.060.524 RON.

Totodată, în perioada februarie 2013 - ianuarie 2014, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de asociat şi administrator al S.C. C. S.R.L., a înregistrat în evidenţele financiar contabile achiziţii fictive de la: S.C. J. S.R.L., S.C. K. S.R.L. şi S.C. DD. S.R.L., prejudiciind bugetul de stat cu suma totală de 674.629 RON, reprezentând taxa pe valoarea adăugată.

În consecinţă, acţiunea inculpatului de a evidenţia, în actele contabile ale mai multor societăţi comerciale, operaţiuni fictive, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, prejudiciind astfel bugetul de stat, corespunde textului legal de incriminare a faptei de evaziune fiscală, în modalitatea reţinută de instanţa de apel.

În ce priveşte critica privind latura subiectivă a infracţiunii pentru care inculpatul a fost condamnat, în sensul că fapta nu a fost comisă cu forma de vinovăţie cerută de lege, instanţa de recurs reţine că nu poate fi primită.

Conceptul de faptă care nu este prevăzută de legea penală vizează atât lipsa incriminării (neprevederea faptei ca infracţiune sau lipsa de tipicitate a faptei, în sensul că nu corespunde modelului abstract de incriminare, fiind incident alt tip de răspundere, după caz, civilă, contravenţională, materială sau disciplinară), cât şi situaţia în care lipsesc anumite elementele constitutive ale infracţiunii, altele decât cele referitoare la vinovăţia prevăzută de lege.

Drept urmare, acest caz de casare vizează acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a unei infracţiuni, fie pentru că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie pentru că a intervenit dezincriminarea faptei.

Instanţa de casaţie analizează doar dacă situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută de instanţa de apel, corespunde infracţiunii pentru care s-a pronunţat hotărârea de condamnare, însă nu poate proceda la o reevaluare a materialului probator sau pentru stabilirea unei alte situaţii de fapt.

De altfel, se constată că fondul criticii formulată pe calea recursului în casaţie - că nu există nicio probă care să stabilească dincolo de orice îndoială că a acţionat cu intenţie calificată prin scop pentru a eluda bugetul de stat, că în mod greşit nu a fost efectuată o expertiză judiciară contabilă -, porneşte de la negarea bazei factuale care a condus la reţinerea vinovăţiei inculpatului, solicitându-se implicit o reevaluare a materialului probator, care nu este posibilă în actualul stadiu procesual.

Examinând recursul în casaţie, din perspectiva motivului de recurs în casaţie privind aplicarea pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege, prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., se constată că nu este întemeiat.

Cazul de recurs în casaţie prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. nu permite cenzurarea instituţiilor penale sau procesual penale reţinute prin hotărârea definitivă de condamnare, ci numai dacă pedeapsa aplicată se situează în limitele rezultate ca efect al incidenţei acestor instituţii, precum cauze de reducere a pedepsei, concursul de infracţiuni, aplicarea legii penale mai favorabile, încadrarea juridică, etc.

În cauză, prin decizia instanţei de apel, a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 7 (şapte) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.

Examinând eventualele erori produse ca urmare a stabilirii unei pedepse neprevăzute de legea penală sau a unui cuantum al pedepsei superioare ori inferioare limitelor legale speciale, Înalta Curte constată că, în cauză, pedeapsa aplicată inculpatului de 7 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. pe o durată de 5 (trei) ani este legală şi se încadrează în limitele minimului şi maximului pedepsei prevăzute de textul de lege (conform art. 9 alin. (1), lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, infracţiunea de evaziune fiscală se pedepseşte cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, iar potrivit alineatului al doilea, dacă prin faptele prevăzute la alin. (1) s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 5 ani).

Pentru aceste considerente, având în vedere că în cauză nu sunt incidente cazurile de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 şi pct. 12 din C. proc. pen., instanţa va respinge ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1382/A din data de 22 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu pentru intimaţii inculpaţi D., F. şi E., în sumă de câte 627 RON, vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul parţial, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimaţii inculpaţi H. şi G., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de câte 315 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1382/A din data de 22 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu pentru intimaţii inculpaţi D., F. şi E., în sumă de câte 627 RON, rămân în sarcina statului.

Onorariul parţial, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimaţii inculpaţi H. şi G., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de câte 315 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 02 septembrie 2020.

Procesat de NN