Inadmissibility of revision against preliminary rejection of complaint and prohibition of appeal against final pre-revision ruling

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 8 din data de 05 martie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 459 alin. (5), (7) teza a II-a din C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Încheierii nr. 44 din data de 20.12.2019 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava în Dosarul nr. x/2019.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Suceava a reţinut următoarele:

Prin cererea de revizuire formulată de revizuentul A., înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava la data 23.12.2019, sub numărul x/2019, s-a solicitat revizuirea încheierii nr. 44 din data de 20.12.2019 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava în Dosarul nr. x/2019.

Revizuentul A. a arătat că hotărârile pronunţate în dosarele sale de către instanţele judecătoreşti sunt nelegale şi netemeinice, invocând faptul că prin soluţiile pronunţate se urmăreşte tergiversarea cauzelor sale.

În drept, revizuentul a invocat încălcarea dispoziţiilor de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 181 din Legea nr. 78/2000, art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) din C. pen., fiecare cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen., a dispoziţiilor Legii nr. 78/2000, art. 2531 din C. pen. raportat la art. 5 din C. pen., art. 244 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 35 alin. (1) din C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen., art. 64 alin. (2) din C. proc. pen., art. 8 şi 1 din Legea nr. 176/2010, art. 266 - 288 din C. pen., art. 301 din C. pen. şi art. 291 din C. pen.

Prin cererea formulată, revizuentul A. nu a indicat vreun caz de revizuire şi nici nu s-a prezentat în faţa instanţei pentru susţinerea cererii.

Pentru soluţionarea cauzei, instanţa a dispus ataşarea Încheierii nr. 44 din data de 20.12.2019 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava în Dosarul nr. x/2019.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulată, în raport de actele şi lucrările dosarului şi în baza dispoziţiilor art. 452 C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava a constatat că aceasta este inadmisibilă.

Astfel, prin Încheierea nr. 44 din data de 20.12.2019 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava, în Dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 459 alin. (5), (7) teza a II-a din C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. vizând Încheierea nr. 33 din data de 07.10.2019 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava în Dosarul nr. x/2019.

Analizând în principiu cererea de revizuire formulată, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava a constatat că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Prin Încheierea nr. 33 din data de 07.10.2019 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava în Dosarul nr. x/2019 (definitivă la data pronunţării ei), în baza art. 341 alin. (6) lit. a) din C. proc. pen., s-a respins plângerea formulată de petentul A. împotriva Ordonanţei nr. 855/P/2019 din 09.05.2019 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie şi Ordonanţei nr. 1868/C/2019 din 06.08.2019 emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca nefondată.

Prin Ordonanţa nr. 855/P/2019 emisă la data de 9.05.2019 de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, s-a dispus în baza art. 315 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. cu referire la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., clasarea cauzei cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen., întrucât fapta reclamată nu există.

Împotriva soluţiei dispuse prin Ordonanţa de clasare nr. 855/P/2019 din 9.05.2019 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, a formulat plângere petentul A., prin care a solicitat reluarea cercetărilor pentru aceleaşi motive ca cele formulate iniţial.

Prin Ordonanţa nr. 1868/C/2019 emisă la data de 6.08.2019 de către procurorul general al Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a respins plângerea formulată de petentul A. împotriva soluţiei dispusă în Dosarul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, ca neîntemeiată.

Analizând cererea de revizuire formulată împotriva Încheierii nr. 33/2019 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară, s-a constatat că aceasta vizează încheierea prin care s-a soluţionat, în aplicarea prevederilor arătate în paragraful precedent, plângerea formulată de petentul revizuent împotriva unei ordonanţe de clasare a cauzei dată de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie, menţinută prin ordonanţa Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Revizuirea este o cale de atac extraordinară, care derogă de la procedura obişnuită de judecată, tinzând prin efectele sale să aducă atingere autorităţii de lucru judecat.

Potrivit dispoziţiilor art. 452 alin. (1) din C. proc. pen., "Hotărârile judecătoreşti definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât şi cu privire la latura civilă", pentru cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. a) - f) din C. proc. pen.

În acord cu doctrina şi jurisprudenţa în materie, cu trimitere la dispoziţiile normative arătate în paragraful precedent, reiese că pot fi atacate pe calea revizuirii exclusiv hotărârile definitive prin care s-a soluţionat fondul unei cauze penale (după caz, prin condamnare, renunţare la aplicarea pedepsei, amânare a aplicării pedepsei, achitare sau încetare a procesului penal).

Aşadar, o cerere prin care se solicită revizuirea unei hotărâri, chiar dacă definitive, însă prin care nu s-a soluţionat fondul cauzei, este inadmisibilă.

În acelaşi sens s-a statuat şi prin Decizia nr. 17/2007, pronunţată în recurs în interesul legii ("cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătoreşti definitive, pronunţată în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) şi b) din C. proc. pen., este inadmisibilă").

Legea procesual penală, prin norme imperative, a stabilit un sistem al căilor de atac menit a asigura, concomitent, prestigiul justiţiei, pronunţarea de hotărâri judecătoreşti care să corespundă legii şi adevărului şi care să evite provocarea oricărei vătămări materiale sau morale părţilor din proces.

În cauză, revizuentul A. a formulat cerere de revizuire împotriva Încheierii nr. 44 din data de 20.12.2019 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava în Dosarul nr. x/2019, având ca obiect revizuire.

Din interpretarea dispoziţiilor art. 452 alin. (1) C. proc. pen., rezultă că cererea de revizuire trebuie să aibă ca obiect o hotărâre prin care s-a soluţionat fondul cauzei, cu privire la acţiunea penală şi civilă exercitată în cursul procesului penal împotriva unui inculpat, iar nu o hotărâre pronunţată într-o altă cale de atac. Or, în cauză, hotărârea a cărei revizuire s-a cerut nu este dintre acelea care pot fi supuse acestei căi extraordinare de atac, întrucât sentinţa atacată este pronunţată în procedura revizuirii.

Prin urmare, revizuentul a exercitat o cale de atac împotriva unei hotărâri definitive, dar nesusceptibile de a fi atacată cu calea extraordinară de atac a revizuirii.

Împotriva încheierii nr. 8 din data de 05 martie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019, a declarat apel revizuentul A.

Cererea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 26 mai 2020 sub nr. x/2019.

La termenul din data de 15 septembrie 2020, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac, având în vedere că apelul a fost declarat împotriva unei hotărâri nesusceptibile de control judiciar.

Analizând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii căii de atac invocată de reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte reţine următoarele:

Dând eficienţă principiului stabilit prin dispoziţiile art. 129 din Constituţia României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi a celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.

Revine, aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

În urma unui scurt istoric al hotărârilor pronunţate, se constată următoarele:

- prin Încheierea nr. 33 din data de 07.10.2019 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava în Dosarul nr. x/2019, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) din C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva Ordonanţei nr. 855/P/2019 din 09.05.2019 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie şi a Ordonanţei nr. 1868/C/2019 din 06.08.2019 emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;

- prin Încheierea nr. 44 din data de 20.12.2019 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava în Dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 459 alin. (5), (7) teza a II-a din C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. vizând Încheierea nr. 33 din data de 07.10.2019 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava în Dosarul nr. x/2019;

- prin Încheierea nr. 8 din data de 05 martie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 459 alin. (5), (7) teza a II-a din C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Încheierii nr. 44 din data de 20.12.2019 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava în Dosarul nr. x/2019.

După cum se poate constata din istoricul hotărârilor expus anterior, prin încheierea atacată a fost respinsă (ca inadmisibilă) o cerere de revizuire formulată împotriva unei alte hotărâri, prin care, de asemenea, a fost respinsă (ca inadmisibilă) o cerere de revizuire formulată împotriva unei încheieri prin care a fost soluţionată o plângere împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală în procedura prevăzută de art. 341 din C. proc. pen. Această ultimă hotărâre era definitivă, în raport de dispoziţiile art. 341 alin. (8) raportat la art. 341 alin. (6) lit. a) din C. proc. pen.

Potrivit dispoziţiilor art. 459 alin. (7) din C. proc. pen., "(7) încheierea prin care este admisă în principiu cererea de revizuire este definitivă. Sentinţa prin care este respinsă cererea de revizuire, după analiza admisibilităţii în principiu, este supusă aceleiaşi căi de atac ca şi hotărârea la care se referă revizuirea."

Înalta Curte constată că petentului A. nu îi este recunoscută calea de atac a apelului împotriva încheierii atacate, având în vedere că Încheierea nr. 8 din data de 05 martie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori, în Dosarul nr. x/2019, a fost pronunţată în procedura examinării admisibilităţii în principiu a unei alte hotărâri având ca obiect o altă cerere de revizuire, iar această din urmă hotărâre nu era supusă vreunei căi de atac, fiind definitivă.

Drept urmare, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de revizuentul A. împotriva Încheierii penale nr. 8 din data de 05 martie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori, în Dosarul nr. x/2019.

Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de revizuentul A. împotriva Încheierii penale nr. 8 din data de 05 martie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori, în Dosarul nr. x/2019.

Obligă apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 15 septembrie 2020.

GGC - NN