Decizia nr. 187/RC/2020 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Deliberând asupra recursurilor în casaţie formulate de inculpaţii A., B. şi S.C. C. S.R.L.

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 106/F din 09.06.2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2014, printre altele, în baza art. 386 din C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică dată faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor A. şi B. prin Rechizitoriul nr. x al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei -, din infracţiunile prevăzute de art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 din C. pen. şi de art. 367 alin. (1) şi 2 C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen., totul cu aplicarea art. 38 lit. a) din C. pen., în infracţiunile prev. de art. 26 din C. pen. din 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b), c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013) şi de art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003, totul cu aplicarea art. 5 din C. pen. din 1969 şi a faptelor reţinute în sarcina inculpatei persoane juridice S.C. C. S.R.L. din infracţiunea prevăzută de de art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 din C. pen., în infracţiunea prev. de art. 26 din C. pen. din 1969, raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013) cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 7 (şapte) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 26 C. pen. din 1969, raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013), cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 65 din C. pen. din 1969 şi art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013), i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţiile elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 din C. pen. din 1969, i s-au interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 7 (şapte) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat (în forma constituirii), prev. de art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 din C. pen.

În temeiul art. 65 din C. pen. din 1969 şi art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţiile elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 din C. pen. din 1969, i s-au interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) din C. pen. din 1969, au fost contopite cele două pedepse principale aplicate inculpatului A., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 7 (şapte) ani închisoare.

În temeiul art. 35 alin. (3) din C. pen. din 1969 rap. la art. 65 alin. (2) din acelaşi act normativ, s-a dispus că inculpatul să execute pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. din 1969 pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale rezultante.

În temeiul art. 71 din C. pen. din 1969 i s-au interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei principale rezultante.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen. rap. la art. 88 alin. (1) din C. pen. s-a dedus din durata pedepsei rezultante aplicată inculpatului perioada reţinerii şi a arestării preventive de la 10 iulie 2012 până la 05 octombrie 2012.

În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 7 (şapte) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 26 din C. pen. din 1969, raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013), cu aplicarea art. 5 din C. pen.

În temeiul art. 65 din C. pen. din 1969 şi art. 26 din C. pen. din 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013), i s- a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţiile elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat sau administrator al unei societăţi comerciale, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 din C. pen. din 1969, i s-au interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) din C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat (în forma constituirii), prev. de art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 din C. pen.

În temeiul art. 65 din C. pen. din 1969 şi art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţiile elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat sau administrator al unei societăţi comerciale, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 din C. pen. din 1969, i s-au interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) din C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 33 lit. a) rap. la.art. 34 lit. b) din C. pen. din 1969, au fost contopite cele două pedepse principale aplicate inculpatului B., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.

În temeiul art. 35 alin. (3) din C. pen. din 1969 rap. la art. 65 alin. (2) din acelaşi act normativ, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) din C. pen. din 1969 pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale rezultante.

În temeiul art. 71 din C. pen. din 1969 i s-au interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) din C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei principale rezultante.

În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. a fost condamnată inculpata persoana juridică S.C. C. S.R.L. Sibiu la pedeapsa de 700.000 RON amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013), cu aplicarea art. 711 alin. (3) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din C. pen.

În temeiul art. 532 alin. (1) din C. pen. din 1969 cu referire la art. 712 din acelaşi act normativ i s-a inculpatei persoană juridică pedeapsa complementară a dizolvării persoanei juridice, prev. de art. 531 alin. (3) lit. a) din C. pen. din 1969.

În temeiul art. 712 alin. (3) din C. pen. din 1969 s-a dispus ca o copie a dispozitivului hotărârii definitive de condamnare să fie comunicată, de îndată, instanţei civile competente, care să procedeze la desemnarea lichidatorului.

În temeiul art. 532 alin. (4) din C. pen. din 1969, s-a dispus ca executarea pedepsei complementare să înceapă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În temeiul art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. rap. la art. 19, art. 20 şi art. 25 din C. proc. pen. şi la art. 1349, art. 1357 şi art. 1369 din C. civ., s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi au fost obligaţi inculpaţii A., B. şi S.C. C. S.R.L., în solidar cu ceilalţi inculpaţi persoane fizice şi juridice (trimise în judecată în prezenta cauză), la plata către aceasta a sumei de 242.642.205,44 RON reprezentând despăgubiri civile, la care se adaugă obligaţiile fiscale accesorii (majorări, dobânzi şi penalităţi), calculate conform legislaţiei fiscale, începând cu data scadenţei obligaţiei de plată şi până la data executării integrale a plăţii.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen. rap. la art. 11 din Legea nr. 241/2005, în vederea garantării plăţii daunelor anterior menţionate, s-au menţinut măsurile asigurătorii instituite în cursul urmăririi penale.

În baza art. 274 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., inculpaţii A., B. şi S.C. C. S.R.L. Sibiu, au fost obligaţi, fiecare, la plata sumei de câte 2000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, în fapt, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că inculpaţii D., E., A., F., G., H., I., B., J., K., L., M. şi N., în perioada mai 2011 - iulie 2012 i-au ajutat pe inculpaţii O. şi P., ca în realizarea obiectului de activitate al persoanei juridice inculpate S.C. Q. S.R.L. şi folosindu-se de societăţile comerciale inculpate S.C. R. S.R.L., S.C. S. S.R.L., S.C. T. S.R.L., S.C. U. S.R.L., S.C. V. S.R.L., S.C. W. S.R.L., S.C. X. S.R.L., S.C. Y. S.R.L., S.C. Z. S.R.L., S.C. AA., S.C. BB. S.R.L., S.R.L. S.C. C. S.R.L., S.C. CC. S.R.L., S.C. DD. S.R.L., S.C. EE. S.R.L., S.C. FF. S.R.L. şi S.C. GG. S.R.L., să achiziţioneze motorină euro 5 în regim suspensiv de la plata accizelor pe care ulterior să o vândă către comercianţii de carburanţi auto (ascunderea sursei impozabile), să interpună în circuitul infracţional societăţile fantomă în spatele cărora s-a derulat mecanismul evazionist (ascunderea sursei impozabile), să nu evidenţieze în actele contabile operaţiunile comerciale efectuate şi nici veniturile realizate din vânzarea de motorină euro 5, în acelaşi timp cu evidenţierea în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au avut la bază operaţiuni reale şi evidenţierea altor operaţiuni fictive aferente fabricării produselor finite, combustibil lichid greu, combustibil lichid uşor şi combustibil lichid de tip Navo 1 şi 2 pentru a acoperi activitatea evazionistă, toate acestea în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, creând astfel în patrimoniul bugetului de stat un prejudiciu de 242.642.205,44 RON, (aproximativ 56 milioane euro).

În drept s-a reţinut că faptele inculpaţilor A., B. şi a inculpatei persoană juridică S.C. C. S.R.L. întrunesc elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută, la data săvârşirii lor, de dispoziţiile art. 26 din C. pen. din 1969 rap. la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, actualmente incriminată prin dispoziţiile art. 48 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005.

În sarcina inculpaţilor A. şi B. s-a reţinut şi infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat, incriminată la momentul comiterii, prin dispoziţiile art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003 şi preluată ulterior în dispoziţiile art. 367 alin. (1) şi (2) din C. pen. (Legea nr. 286/2009 intrată în vigoare la data de 1 februarie 2014) şi care constă în aceea că, împreună cu inculpaţii O., D., E., G., H., I. şi P. au constituit un grup infracţional organizat în scopul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală prin intermediul S.C. Q. S.R.L.

Cu privire la legea penală mai favorabilă, instanţa de fond a reţinut că în privinţa infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală nu au fost operate modificări cu ocazia intrării în vigoare la data de 1 februarie 2014, a pachetului legislativ conţinând Legea nr. 286/2009 şi Legea nr. 187/2012, ci Legea nr. 241/2005 a fost modificată ulterior prin Legea nr. 50/2013, conform căreia limitele de pedeapsă pentru infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 au fost majorate de la 5 la 9 ani închisoare (limita minimă), respectiv de la 11 la 15 ani închisoare (limita maximă). Ca atare, s-a apreciat că legea penală mai favorabilă o reprezintă legea în vigoare la momentul epuizării activităţii infracţionale (iulie 2012), adică Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013).

De asemenea, şi în cazul inculpatei persoanei juridice S.C. C. S.R.L., în sarcina căreia s-a reţinut comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, instanţa de fond a constatat că tot reglementarea aflată în vigoare la momentul finalizării activităţii infracţionale reprezintă legea penală mai favorabilă în accepţiunea art. 5 din C. pen., întrucât potrivit art. 711 alin. (3) din C. pen. din 1969 cu referire la art. 26 din C. pen. din 1969 rap. la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013), limitele pedepsei amenzii sunt cuprinse între 10.000 şi 900.000 RON, pe când, potrivit actualei reglementări a C. pen. în vigoare la data de 1 februarie 2014 (art. 137 din C. pen. adoptat prin Legea nr. 286/2009), pedeapsa aplicabilă persoanei juridice pentru aceeaşi infracţiune, potrivit sistemului zilelor amendă, ar fi cuprinsă între 24.000 şi 2.100.000 RON.

În ceea ce priveşte infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat (în varianta constituirii), Curtea a reţinut că reglementarea aflată în vigoare la momentul săvârşirii acesteia (art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003) sancţiona această infracţiune cu închisoarea de la 5 la 20 de ani, fără însă ca această pedeapsă să poată fi mai mare decât sancţiunea prevăzută de lege pentru infracţiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracţional organizat. Printr-o jurisprudenţă constantă în această materie, instanţa supremă a stabilit că prin dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 s-a instituit o limitare a pedepsei aplicate în concret pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din aceeaşi lege, prin raportare la tratamentul sancţionator prevăzut de lege pentru infracţiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracţional organizat - tratament sancţionator care priveşte atât limita minimă, cât şi limita maximă, stabilite de lege pentru această infracţiune, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere a pedepsei.

În consecinţă, în condiţiile în care norma de incriminare a infracţiunii ce a constituit scopul grupului infracţional organizat (infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005) în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013), prevede pentru această faptă pedeapsa închisorii cuprinsă între 5 şi 11 ani, rezultă că sancţiunea aplicabilă infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003 nu poate exceda acestor limite.

În schimb, potrivit noii ordini juridice penale instituită odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 286/2009, infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (2) din noul C. pen. este sancţionată cu pedeapsa de la 3 la 10 ani închisoare.

Drept urmare, comparând tratamentul sancţionator prevăzut de cele două reglementări succesive pentru infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat, rezultă că norma de incriminare din noul C. pen. ar constitui legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpaţilor.

Aşadar, reţinând că legea penală mai favorabilă o constituie reglementarea anterioară modificărilor legislative aduse prin Legea nr. 286/2009 privind noul C. pen. şi Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a noului C. pen., în baza art. 386 din C. proc. pen., instanţa de fond a schimbat încadrarea juridică a faptelor deduse judecăţii pentru inculpaţii A. şi B., din infracţiunile prevăzute de art. 48 C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 5 din C. pen. şi de art. 367 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen., totul cu aplicarea art. 38 lit. a) din C. pen., în infracţiunile prevăzute de art. 26 din C. pen. din 1969 rap. la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013) şi de art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003, totul cu aplicarea art. 5 din C. pen. şi art. 33 lit. a) din C. pen. din 1969.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor A. şi B., instanţa de fond a avut în vedere, potrivit art. 72 alin. (1) din C. pen. din 1969, gradul de pericol social al infracţiunilor săvârşite, persoana acestora, lipsa vreunei cauze de atenuare a răspunderii lor penale şi, respectiv, incidenţa unor cauze de agravare a acestei răspunderi (forma de pluralitate a concursului real de infracţiuni) şi a apreciat că scopul preventiv şi educativ al pedepselor poate fi atins numai prin executarea acestora în condiţii de detenţie.

În ceea ce o priveşte pe inculpata persoană juridică S.C. C. S.R.L., instanţa de fond, procedând la evaluarea aspectelor de care, potrivit art. 72 din C. pen. anterior se ţine seama la individualizarea judiciară a pedepsei, având în vedere gravitatea ridicată a infracţiunii comise, în realizarea obiectului său de activitate, astfel cum, este pusă în evidenţă de împrejurările şi modalitatea de comitere, de mijloacele folosite, de scopul urmărit şi de consecinţele păgubitoare aduse valorilor sociale protejate de lege, precum şi conduita manifestată prin intermediul reprezentantului său legal, inculpatul B., concretizată prin crearea aparenţei de legalitate a circuitelor comerciale în care a fost implicată pe baza atestării documentare a tuturor operaţiunilor comerciale menite a disimula activitatea evazionistă, a apreciat că se impune sancţionarea intransigentă a acesteia prin aplicarea unei pedepse orientată către maximul prevăzut de lege.

Împotriva Sentinţei penale nr. 106 din 9 iunie 2016 au declarat apel printre alţii, inculpaţii A., B. şi S.C. C. S.R.L.

Prin Decizia penală nr. 134/A din 15 aprilie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2014, printre altele, s-au admis apelurile declarate de inculpaţii A., B. şi S.C. C. S.R.L., s-a desfiinţat în parte sentinţa apelată şi în rejudecare, s-au dispus următoarele:

În temeiul art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. rap. la art. 19, art. 20 şi art. 25 din C. proc. pen. şi la art. 1349, art. 1357 şi art. 1369 C. civ., s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii O., P., A., E., F., G., H., I., B., J. şi K. şi inculpatele persoane juridice, S.C. Q. S.R.L. Nicolae Bălcescu, judeţul Constanţa, S.C. R. S.R.L., Mihail Kogălniceanu, judeţul Constanţa, S.C. BB. S.R.L. Mediaş, S.C. C. S.R.L. Sibiu, S.C. S. S.R.L. Constanţa, S.C. T. S.R.L. Constanţa, S.C. U. S.R.L. Constanţa, S.C. X. S.R.L. Bucureşti, S.C. Y. S.R.L. Bucureşti, S.C. Z. S.R.L. Bucureşti, S.C. AA. S.R.L. Bucureşti, S.C. CC. S.R.L. Bucureşti, S.C. DD. S.R.L. Bucureşti, prin lichidator judiciar HH., S.C. EE. S.R.L. Bucureşti, S.C. FF. S.R.L. Bucureşti şi S.C. GG. S.R.L. la plata către partea civilă a sumei de 209.146.958,96 RON, reprezentând despăgubiri civile, la care s-au adăugat obligaţiile fiscale accesorii (majorări, dobânzi şi penalităţi) calculate conform legislaţiei fiscale, începând cu data scadenţei obligaţiei de plată şi până la data executării integrale a plăţii.

S-a constatat că bunurile sechestrate prin Ordonanţa nr. 54/P/2012 din 27.09.2012 - respectiv prin instituirea unui sechestru asigurator asupra cantităţii de 1.887.509 Kg. motorină aparţinând S.C. R. S.R.L. au fost valorificate conform Ordonanţei de valorificare a bunurilor mobile sechestrate nr. 54/P/2012 din 27.03.2014, aşa încât sechestrul poartă asupra sumei de bani reprezentând contravaloarea bunurilor, depusă în contul bancar x deţinut de S.C. R. S.R.L. (CUI x) la II. S.A..

Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut următoarele:

În perioada mai 2011- iulie 2012, inculpaţii O., G., H., P., E., A., F., I., B., J., K., S.C. Q. S.R.L., S.C. BB. S.R.L., S.C. C. S.R.L., S.C. DD. S.R.L. au făcut parte dintr-un grup infracţional organizat, constituit în scopul săvârşirii de infracţiuni de evaziune fiscală prin sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale aferente unor tranzacţii cu aproximativ 90.000 de tone de motorină (87.258,911 tone), comercializate sub aparenţa unor produse petroliere inferioare.

Probele administrate în cauză arătă faptul că O., P., E. şi F. au iniţiat sau au sprijinit importul de motorină prin societatea JJ. din Constanţa, România, folosind o societate comercială pe care aceştia o controlau, R., şi au transportat motorină la depozitul unei fabrici aparţinând unei a doua societăţi comerciale pe care aceştia o controlau, Q., susţinând că motorina va fi prelucrată tehnologic prin amestecarea cu petrol pentru fabricarea de combustibil inferior, şi anume CL Navo, un combustibil marin şi CLG, un combustibil industrial.

Mecanismul evazionist presupunea importul de motorină în regim de antrepozit fiscal, fără plata accizelor, de către S.C. R. S.R.L., care o revindea imediat către S.C. Q. S.R.L. În paralel, S.C. Q. S.R.L. a achiziţionat în mod fictiv ţiţei de la mai multe societăţi fantomă şi a întocmit înscrisuri care atestau un proces industrial ce nu avea loc în realitate, în care motorina era amestecată cu ţiţei, obţinându-se produse petroliere inferioare slab accizate. Aceste produse (combustibil lichid greu şi combustibil lichid navo) erau vândute în mod fictiv către alte societăţi fantomă, astfel încât producătorul S.C. Q. S.R.L. se descărca scriptic, în contabilitate, de stocul de motorină. În realitate, motorina transportată de CC. şi DD. (societăţi controlate de G. şi H.) era vândută direct din antrepozitul S.C. Q. S.R.L. către S.C. BB. S.R.L. şi S.C. C. S.R.L. în baza unor documente fictive care atestau ca furnizori un alt grup de societăţi fantomă, astfel încât cumpărătorii să aibă o justificare scriptică a stocului de motorină.

Grupul a fost sprijinit în diferite modalităţi de contabila J., F., K., care se aflau în subordinea celorlalţi membri şi executau dispoziţiile acestora, cunoscând scopul urmărit.

Astfel, grupul infracţional creat de O., P., E., A., G., H., I. şi B. a angajat un contabil, J. care superviza activitatea societăţilor comerciale cu scopul de a efectua o serie de înregistrări contabile false, inclusiv înregistrări privind plăţi şi facturi, pentru a crea aparenţa că petrolul a fost achiziţionat şi transportat către societatea comercială S.C. Q. S.R.L. pentru a fi supus procesului de fabricaţie şi a produce combustibili de calitate inferioară CL Navo şi CLG. În realitate, motorina a fost transportată cu autocisternele societăţilor comerciale controlate de H. şi G. (CC. şi DD.), către depozitul fabricii societăţii comerciale Q., unde autocisternele au rămas inactive şi sigilate, mai multe ore, încărcate complet cu motorină, iar apoi s-au deplasat, transportând motorina, către locaţii, unde combustibilul a fost transferat în depozitul sau autocisternele aparţinând S.C. BB. S.R.L. şi S.C. C. S.R.L.

Inculpaţii O. şi P., precum şi S.C. Q. au ascuns, cu sprijinul lui J., sursa impozabilă corespunzătoare activităţilor reale pe care le desfăşura societatea, au înregistrat în contabilitate şi în declaraţiile fiscale cheltuieli fictive referitoare la achiziţii de ţiţei şi au omis înregistrarea operaţiunilor de comercializare a motorinei, în scopul de a se sustrage de la plata obligaţiilor fiscale.

Inculpaţii E., A., G., H., I., B., J., K., precum şi persoanele juridice societăţi comerciale: R., S., T., U., V., X., Y., Z., AA., BB., S.C. C. S.R.L., CC., DD., EE., FF., GG., W. au ajutat la săvârşirea faptelor, punând la dispoziţia autorilor înscrisurile de care aveau nevoie sau realizând nemijlocit operaţiunile care urmau să fie ascunse (sursa taxabilă ori sursa impozabilă), ori omiţând să evidenţieze în actele contabile operaţiuni comerciale şi venituri ori, dimpotrivă, evidenţiind operaţiuni şi venituri fictive. Cu titlu de exemplu, s-a reţinut că:

- S.C. BB. S.R.L. şi S.C. C. S.R.L. cumpărau motorină de la societăţile fantomă S.C. Z. S.R.L. şi S.C. AA. S.R.L. (controlate de către E.), combustibil transportat prin intermediul altor societăţi fantomă S.C. CC. S.R.L. şi S.C. DD. S.R.L. (controlate de către G. şi H.);

- S.C. Q. S.R.L. a încheiat trei contracte de custodie, prin care S.C. W. S.R.L. (controlată de E.) se obliga să păstreze în depozitele sale ţiţeiul brut folosit în procesul de producţie. Contractele aveau rolul de a justifica absenţa fizică a produselor din posesia S.C. Q. S.R.L., în eventualitatea unui control;

- S.C. EE. S.R.L. (controlată de K.) şi S.C. FF. S.R.L. (controlată de G.) au contribuit la obţinerea produsului infracţional de către autorii evaziunii fiscale, prin realizarea de operaţiuni bancare cu justificări fictive şi prin retrageri de sume în numerar (în ceea ce îi priveşte atât pe K. cât şi pe G.).

Grupul infracţional conducea şi supraveghea retrageri din unităţile bancare de sume mari de numerar obţinute în modul descris anterior, în principal, prin S.C. S. S.R.L. şi S.C. T. S.R.L., în încercarea de a ascunde veniturile în exces rezultate din diferenţa de accize şi taxe rezultate din reala vânzare a motorinei de calitate superioară şi vânzarea fictivă de combustibil slab accizabil. Veniturile ilegale erau spălate în continuare de E. şi S.C. R. S.R.L. prin conturile bancare deţinute în numele companiilor controlate de O. în Dubai, Emiratele Arabe Unite. E. şi S.C. R. S.R.L. au transferat, prin tranzacţii repetate, suma totală de 13.212.000 dolari din sumele obţinute din evaziune fiscală către un cont din Dubai controlat de inculpatul O., înregistrând ca justificare operaţiuni fictive de consultanţă, pentru a disimula originea ilicită a acestor sume. Respectiva sumă provenind din evaziunea fiscală a fost confiscată de către instanţa de fond, şi urmează a face obiectul unui alt motiv de apel, vizând imposibilitatea de a dispune trecerea în patrimoniul statului a aceleiaşi sume cu un titlu dublu atât ca urmare a obligării la plata despăgubirilor cât şi ca urmare a măsurii de siguranţă a confiscării speciale.

Inculpaţii O., P., E., A., G., H. şi F. se ocupau de operaţiunile de import de motorină, transportul acesteia, controlul societăţilor comerciale implicate în operaţiunile fictive şi transferul sumelor de bani, înregistrările în contabilitate fiind realizate sau supravegheate de către contabila J.

Inculpatul B. (administratorul S.C. C. SRL) şi inculpatul I. (administratorul S.C. BB. SRL) au participat la activitatea grupului şi au contribuit la fraudarea bugetului, achiziţionând de la S.C. Q. S.R.L. (administrată de P.) motorina pentru care nu se plătiseră taxe, ascunzând aceste operaţiuni prin folosirea unor documente care atestau o provenienţă fictivă, vânzând motorina pentru care nu se plătiseră taxe, transferând către furnizorii de motorină sumele şi contribuind la profitul grupului infracţional organizat.

Inculpata S.C. R. S.R.L. a contribuit la operaţiunile efectuate de S.C. Q. S.R.L., livrându-i motorina necesară şi furnizându-i documente fictive privind livrări de ţiţei. Totodată, a transferat o parte a produsului infracţional în Dubai lui O. sub forma unor operaţiuni fictive de consultanţă pentru a ascunde originea banilor.

Inculpata S.C. S. S.R.L. şi inculpata S.C. T. S.R.L. (controlate în fapt de inculpatul F.), precum şi inculpata S.C. U. S.R.L. (controlată în fapt de E.) au contribuit la realizarea circuitului fictiv prin care S.C. Q. S.R.L. se aproviziona aparent cu ţiţei, furnizând contabilei J. documentele necesare pentru înregistrarea în contabilitate a acestor operaţiuni fictive. Totodată, inculpata S.C. S. S.R.L. şi inculpata S.C. T. S.R.L., au retras în numerar aproximativ 120.000.000 RON din sumele obţinute din evaziune fiscală, folosind ca justificare achiziţii fictive de cereale.

Inculpata S.C. X. S.R.L. şi inculpata S.C. Y. S.R.L. (controlate în fapt de inculpaţii G. şi H.), precum şi inculpata S.C. Z. S.R.L. (controlată în fapt de E.) au contribuit la înregistrarea operaţiunilor fictive, prin care S.C. Q. S.R.L. vindea aparent combustibil lichid, furnizând documentele necesare pentru înregistrarea în contabilitate a acestor operaţiuni.

Inculpata S.C. Z. S.R.L. şi inculpata S.C. AA. S.R.L. (controlate în fapt de E.), împreună cu alte societăţi care nu desfăşurau o activitate comercială reală, controlate în fapt de inculpaţii H. şi G. (Sc X. S.R.L., S.C. Y. S.R.L., S.C. FF. S.R.L., S.C. KK. SRL), au ajutat la ascunderea tranzacţiilor prin care S.C. Q. S.R.L. vindea motorină către S.C. C. S.R.L., furnizând documentele necesare pentru a crea aparenţa unor alţi furnizori ai carburantului.

Inculpata S.C. C. S.R.L. şi inculpata S.C. BB. S.R.L. au achiziţionat de la S.C. Q. S.R.L. motorina pentru care nu se plătiseră taxe şi au transferat către furnizori sumele obţinute, contribuind în acest mod la obţinerea beneficiilor de către grupul infracţional organizat.

Inculpata S.C. CC. S.R.L. şi inculpata S.C. DD. S.R.L. (controlate în fapt de G. şi de H.) au realizat transporturile de motorină direct de la terminalele de import până la beneficiarii finali în baza unor documente de provenienţă fictive, contribuind în acest mod la ascunderea operaţiunilor dintre S.C. Q. S.R.L. şi distribuitorii S.C. BB. S.R.L. şi S.C. C. S.R.L. Totodată, au furnizat documentele necesare pentru ca inculpata S.C. Q. S.R.L. să poată înregistra în contabilitate servicii fictive de transport corespunzătoare achiziţiilor fictive de ţiţei.

Inculpata S.C. EE. S.R.L. (controlată de K.) şi inculpata S.C. FF. S.R.L. (controlată de G.) au contribuit la obţinerea produsului infracţional de către autorii evaziunii fiscale, prin realizarea de operaţiuni bancare cu justificări fictive şi retragerea unor sume de bani din unităţile bancare, în numerar (în ceea ce îl priveşte pe K.).

Infracţiunile de grup infracţional organizat, evaziune fiscală, şi spălare de bani sunt dovedite prin:

- declaraţiile a patru inculpaţi care au recunoscut săvârşirea faptelor în faza de apel şi anume: P., E., H. şi G., precum şi una dintre declaraţiile din faza de urmărire penală dată de J., în care au fost descrise, în prezenţa avocatului ales, o parte a infracţiunilor din cauza de faţă;

- declaraţiile martorilor care indică faptul că S.C. Q. S.R.L. nu producea combustibilul pentru care obţinuse autorizaţia de antrepozit şi care justifica scutirea de la plata TVA şi accize (maşinile încărcate cu motorină de la JJ. doar staţionau în curtea antrepozitului şi plecau mai departe spre staţiile de benzină care comercializau motorina, cei care lucrau la S.C. Q. nu au avut activitate de producere a combustibilului CLG şi CLO, Navo, stocul de combustibil CLG era menţinut ca aparenţă a activităţii de producere de combustibil;

- probele care indică faptul că S.C. LL. S.R.L., furnizorul de ţiţei pentru S.C. Q. S.R.L., în perioada pentru care au fost formulate acuzaţii în cauza de faţă, nu a avut niciodată activitate comercială şi deci livrarea ţiţeiului, necesar transformării întregii cantităţi de motorină achiziţionată de S.C. Q. S.R.L., a fost fictivă, iar stocarea unei cantităţi de combustibil slab accizabil în antrepozit avea rolul de a induce în eroare organele de control în legătură cu lipsa procesului tehnologic pentru care fusese autorizat antrepozitul;

- declaraţiile martorilor care administrau, conform actelor înregistrate la Registrul Comerţului, unele dintre persoanele juridice trimise în judecată şi care au indicat faptul că unii dintre inculpaţi, de exemplu F. (cel care controla S.C. S. S.R.L., S.C. T. S.R.L., GG. S.R.L.), E. (cel care controla S.C. U. S.R.L., S.C. Z. S.R.L., S.C. AA. S.R.L., GG. SRL), au constituit aceste societăţi comerciale având ca unic scop disimularea sursei impozabile;

- declaraţiile martorilor care arată faptul că documentele care însoţeau transportul de motorină ieşit din antrepozitul S.C. Q. erau arse atunci când se ajungea la staţiile de benzină care comercializau motorina;

- probele care indică premeditarea şi implicit organizarea activităţii de evaziune fiscală printr-o conduită diferită a BB. şi S.C. C. S.R.L. în raport de societăţile comerciale implicate în circuitul descris, spre deosebire de alţi furnizori (facturi care aveau aceleaşi numere la rapoartele de încercare ale combustibilului achiziţionat);

- modul în care erau ţinute evidenţele contabile, precum şi raporturile dintre societăţile comerciale inculpate, astfel cum rezultă din contabilitatea acestora.

Evaziunea fiscală indică organizarea (împărţirea sarcinilor, coerenţa grupului cu scopul urmărit, comunicarea doar în modurile cunoscute de inculpaţi) celor care au desfăşurat cu intenţie, în scopul sustragerii de la plata obligaţiilor fiscale, actele materiale de ascundere a sursei impozabile şi taxabile, acte prin care s-a omis evidenţierea în actele contabile a operaţiunilor comerciale efectuate şi a veniturilor realizate din vânzarea de motorină Euro 5, în acelaşi timp cu evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale (achiziţionarea ţiţeiului, vinderea combustibilului slab accizabil) şi evidenţierea altor operaţiuni fictive - aferente creării C.L.G, C.L.U. şi C.L. Navo 1 şi 2, pentru a ascunde activitatea evazionistă şi pentru a neutralizarea efectului fiscal al tranzacţiilor cu combustibil slab accizabil.

Vinovăţia inculpaţilor decurge din faptul că motorina achiziţionată, în regim suspensiv de acciză, de S.C. Q. S.R.L. prin S.C. R. S.R.L., în scopul producerii de combustibil slab accizabil, a fost vândută în starea în care a fost cumpărată fără a fi supusă niciunui proces tehnologic, către S.C. C. S.R.L. şi S.C. BB. S.R.L.. În acest sens s-au avut în vedere:

- lipsa unui proces real de achiziţie şi lipsa unui furnizor real al petrolului (ţiţeiului) înregistrat în contabilitate de către J. şi care ar fi trebuit să fie folosit în antrepozitul fiscal S.C. Q. S.R.L. (administrator P.), în procesul tehnologic de producere a combustibilului slab accizabil;

- faptul că persoanele juridice care au avut relaţii comerciale în circuitul care a fost declanşat de achiziţionarea motorinei de la JJ., transportarea acesteia la S.C. Q. (administrator P.) şi apoi la BB. (administrator MM.) şi S.C. C. S.R.L. (administrator B.) nu au avut o activitate comercială licită, erau controlate de către membrii grupului infracţional organizat, rolul acestora fiind doar acela de a pune la dispoziţie înscrisurile pentru a ascunde sursa impozabilă şi taxabilă, precum şi operaţiunile reale ale grupului infracţional;

- lipsa procesului tehnologic în antrepozitul S.C. Q. S.R.L. (administrator de drept P.), prin care să se fi transformat motorina în combustibil slab accizabil, ceea ce arată că achiziţia motorinei şi înregistrarea ei în contabilitate de către J. nu a avut rolul de a fi folosită în antrepozit, ci a fost făcută în scop de revânzare, pentru a profita de lipsa accizei la motorina destinată transformării în combustibil slab accizabil (înregistrat nereal ca fiind produs în antrepozit de către J., fostă J.) şi pentru a beneficia de sumele provenind din diferenţa dintre preţul acestui tip de motorină şi preţul de vânzare al motorinei la pompele BB. şi S.C. C. S.R.L.;

- transportul motorinei achiziţionată pentru procesare în scopul obţinerii de combustibil inferior, slab accizabil, fără ca autocisternele să fi fost descărcate sau desigilate prin S.C. CC. S.R.L. şi S.C. DD. S.R.L. (firme controlate de G. şi H.), la câteva ore de la momentul intrării în curtea antrepozitului S.C. Q. S.R.L. direct către C. şi BB.;

- neregulile vizând documentele care au însoţit transporturile de motorină de la S.C. Q. S.R.L. către S.C. C. S.R.L. şi BB. şi documentele înscrise în contabilitatea S.C. C. S.R.L. şi BB. cu privire la achiziţia de motorină de la Z. şi AA. (controlate în fapt de E.), NN., OO., KK. şi PP. (controlate în fapt de către inculpaţii H. şi G.);

- încălcarea interdicţiei vânzării motorinei de către antrepozitul fiscal (în cauză S.C. Q. SRL);

- retragerile mari de numerar din sumele obţinute ca preţ al motorinei de către S.C. S. S.R.L. (65.337.470 RON), S.C. T. S.R.L. (54.238.460 RON)- firme controlate de F., S.C. Q. S.R.L. (179.000 RON); S.C. R. S.R.L. (149.200 RON); S.C. CC. SRL - firmă controlată de G. (4.698.150 RON); S.C. EE. SRL - firmă controlată de K. (1.493.470 RON); S.C. KK. S.R.L. (20.000 RON); S.C. Y. S.R.L. (524.615 RON); S.C. U. SRL - societate controlată de E. (271.400 RON);

- transferul sumelor obţinute din infracţiunea de evaziune fiscală în afara ţării de către S.C. R. SRL- societate controlată de E.;

- rolul fiecărui inculpat apelant în actele de evaziune fiscală şi în grupul infracţional organizat.

Declaraţiile date în cauză de unii dintre inculpaţi şi martori se coroborează cu expertiza financiar contabilă administrată în cursul urmăririi penale, completată cu un supliment de expertiză în cursul cercetării judecătoreşti, dispusă de instanţa de fond, cu audierea expertului care a redactat expertiza la urmărirea penală şi suplimentul de expertiză dispusă în cursul cercetării judecătoreşti la instanţa de fond şi în apel pentru a oferi lămuriri suplimentare şi cu noua expertiză fiscală efectuată în cursul cercetării judecătoreşti în apel. Toate aceste probe au ajuns la concluzii identice în ceea ce priveşte circuitul combustibililor.

Cu privire la aspectele de contabil, expertiza dispusă în cursul urmăririi penale şi completată de instanţa de fond a ajuns la următoarele concluzii:

1) Achiziţia de motorină de către S.C. Q. S.R.L.: În perioada mai 2011 - iulie 2012, societatea achizitoare de motorină neaccizată S.C. R. S.R.L. cumpăra motorina din JJ. şi vindea motorina S.C. Q. S.R.L.

2) Achiziţia de ţiţei: Conform facturilor analizate de expertiza contabilă de la dosarul cauzei, în perioada mai 2011 - iulie 2012 S.C. Q. S.R.L. a achiziţionat ţiţei în lipsa căruia nu se putea prelucra tehnologic motorina cumpărată în regim suspensiv de accize în vederea transformării în combustibil slab accizabil, pe următoarele filiere: a) LL. - S. - V. - W. - Q. (mai - iunie 2011); b) LL. - S. - W. - Q. (iulie - septembrie 2011); c) LL. - S. - U. - R. - Q. (octombrie 2011 - februarie 2012); d) LL. - T. - U. - R. - Q. (martie 2012 - mai 2012); e) U. - R. - Q. (pentru luna iunie 2012, S.C. T. S.R.L. nu a întocmit facturi astfel că nu s-a putut determina furnizorul iniţial al facturilor de ţiţei). Conform actelor contabile, transportul ţiţeiului a fost realizat de către S.C. CC. S.R.L.

3) Vânzarea de combustibil slab accizabil: În aceeaşi perioadă, conform actelor contabile, S.C. Q. S.R.L. a vândut combustibilul prelucrat prin procesul tehnologic de amestecare a ţiţeiului cu motorina astfel: a) Q. - QQ. - RR.; b) Q. - X. - Z. -Y.

4) Achiziţia de motorină de către S.C. C. S.R.L.. şi S.C. BB. S.R.L: Societăţile comerciale S.C. C. S.R.L. şi S.C. BB. S.R.L. au înregistrat în contabilitate documente justificative care atestau achiziţionarea de motorină de la:) a)Z.- C. (rapoarte de încercare de la producătorul SS. S.A. către Depozit Zărneşti); b) AA. - C. (rapoarte de încercare de la JJ. către TT., precum şi de la producătorul SS. S.A. la Depozit Zărneşti); c) NN. - BB. (origine declarată UU.); d) OO. - BB. (declaraţie de conformitate de la VV.); e) KK. - BB.; f) PP. - BB. Conform actelor contabile, transportul motorinei a fost realizat de către S.C. CC. S.R.L. şi S.C. DD. S.R.L.

Circuitul combustibilului a scos în evidenţă implicarea unor societăţi comerciale care nu au depus bilanţ contabil şi a căror prezenţă în cadrul relaţiilor comerciale a probat, coroborată cu declaraţii ale inculpaţilor şi martorilor, caracterul fictiv al achiziţiei de ţiţei destinat prelucrării motorinei şi transformării acesteia în combustibil slab accizabil, caracterul fictiv al vânzării de combustibil uşor accizabil, vânzarea motorinei de către antrepozitarul fiscal cu încălcarea interdicţiei prevăzute de lege.

Cu privire la lipsa unui proces real de achiziţie şi lipsa unui furnizor real al petrolului (ţiţeiului) care ar fi trebuit să fie folosit în antrepozitul fiscal S.C. Q. S.R.L. (administrator P.) în procesul tehnologic de producere a combustibilului slab accizabil, dar care a fost transportat fictiv de către S.C. CC. S.R.L. (societate controlată de G.) şi înregistrat fictiv în contabilitate de către J., s-a reţinut că S.C. LL. S.R.L. a fost, conform facturilor, furnizorul iniţial. Cu privire la această societate comercială, prin adresa din 7.12,2012 înregistrată la WW. sub nr. x/21.12.2012, IPJ Constanţa a comunicat faptul că din verificările efectuate în teren şi din discuţia cu proprietarul imobilului în care îşi avea sediul LL. nu se cunoaşte nimic despre existenţa acestei firme şi nici despre administratorul firmei XX.. De asemenea, S.C. YY., în calitate de lichidator al S.C. LL. S.R.L. a comunicat faptul că nu a fost identificată societatea şi nici foştii reprezentanţi ai acesteia, ultimul bilanţ depus de societate fiind pentru anul 2009 (astfel cum rezultă din baza de date furnizate de Ministerul Finanţelor Publice portal fiscnet.ro.). În consecinţă, pentru perioada mai 2011 - iulie 2012 nu există acte contabile sau bilanţ contabil pentru S.C. LL. S.R.L.

Prin Sentinţa nr. 2886 din 12.04.2011, definitivă, pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. x/2011, în soluţionarea cererii Oficiului Naţional al Registrului Comerţului privind dizolvarea judiciară prin Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Constanţa, pentru LL. s-a dispus dizolvarea judiciară şi publicarea hotărârii pe cheltuiala titularului cererii în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a. Pe cale de consecinţă, contractele încheiate de S. şi T. cu LL. în perioada mai 2011 - iunie 2012 au reprezentat contracte încheiate cu o societate comercială după ce o instanţă de judecată dispusese dizolvarea acesteia.

Dintre celelalte firme care conform actelor contabile se interpuneau între S.C. LL. S.R.L. şi S.C. Q. S.R.L. s-a reţinut că: S.C. S. S.R.L. şi S.C. T. S.R.L. erau controlate de F. şi au fost folosite ulterior pentru retrageri mari de numerar de la unităţile bancare, folosindu-se borderouri false de achiziţie de cereale; S.C. W. S.R.L., S.C. V. S.R.L., S.C. U. S.R.L., S.C. R. erau controlate în fapt de E.

Probele de mai sus confirmă caracterul fictiv al achiziţie de ţiţei de către S.C. Q. S.R.L. prin circuitul S.C. LL. S.R.L., S.C. S. S.R.L., S.C. T. S.R.L., S.C. W. S.R.L., S.C. V. S.R.L., S.C. U. S.R.L. şi S.C. R..

Caracterul fictiv al achiziţiilor de ţiţei a fost recunoscut de doi dintre inculpaţi încă din faza de urmărire penală şi confirmat prin declaraţiile date în apel (E., declaraţie din data de 05.06.2014: Achiziţiile de ţiţei au fost realizate doar scriptic de la U. S.R.L., în realitate S.C. R. S.R.L. nu a cumpărat niciodată ţiţei pe care ulterior să-l revândă la S.C. Q. S.R.L.; E., declaraţia din faţa instanţei de apel din data de 27 iunie 2017: iar importul de ţiţei a fost fictiv mi-am dat seama mult mai târziu. (...) efectiv nu am încărcat nicio maşină cu ţiţei cum ar fi trebuit (…) P. declaraţie din data de 27 mai 2014: S.C. Q. S.R.L. nu producea combustibil lichid greu, aşa cum era menţionat în autorizaţia de funcţionare … de fapt, cumpăram motorină, vindeam motorină însă declaram la organele statului că vindem CLG); P. declaraţie din data de 17 mai 2017 dată la instanţa de apel. (…) Reprezentantul Ministerului Public: este o schimbare a declaraţiilor, faţă de afirmaţia că S.C. Q. S.R.L. producea CLG? Inculpat: nu producea CLG, îmi menţin declaraţia dată anterior. Întrebaţi-i pe ceilalţi inculpaţi care nu şi-au recunoscut faptele ce se făcea cu motorina importată. Nu îmi aduc aminte prea bine din 2012 ce făcea fiecare. Repet că îmi menţin declaraţiile date în faza de urmărire penală.

Achiziţia fictivă de ţiţei a fost reflectată în contabilitate ca o achiziţie reală, inclusiv prin înregistrarea unor facturi de transport. Astfel, circuitul nereal de achiziţie a petrolului (ţiţeiului) a fost susţinut de documente justificative fără corespondent în realitate (rapoarte de producţie, bonuri de consum al materiilor prime), precum şi de înregistrări în contabilitate realizate de contabila J. (conform registrelor contabile ale căror consemnări au fost confirmate de administratorul S.C. Q. S.R.L., inculpatul P., la data de 16 mai 2017, în faţa instanţei de apel: de toată activitatea contabilă se ocupa dna J., iar de angajări mă ocupam eu. Dna J. se ocupa de toate actele, inclusiv de notele interne şi notele de recepţie. Nu o controla nimeni). Tot în aceeaşi perioadă, 2011 - 2012, S.C. CC. S.R.L. a emis către Q. facturi de transport ţiţei brut în valoare totală de 3.255.543,86 RON, pe care J. le-a înregistrat în contabilitate deşi aceste servicii nu fuseseră în realitate prestate, determinând astfel majorarea masei cheltuielilor cu suma de 2,625,438.61 RON şi diminuarea impozitului pe profit, respectiv micşorarea T.V.A. datorat bugetului de stat.

Societăţile comerciale V., S.C. GG., FF., Z., AA. care au avut relaţii comerciale în circuitul care a fost declanşat de achiziţionarea motorinei de la JJ., transportarea acesteia la S.C. Q. şi apoi la BB. şi S.C. C. S.R.L. nu au avut o activitate comercială licită, erau controlate de către membrii grupului infracţional organizat, rolul acestora fiind doar acela de a pune la dispoziţie înscrisurile pentru a ascunde sursa impozabilă şi taxabilă, precum şi pentru a ascunde operaţiunile reale ale grupului infracţional.

Declaraţiile martorilor din faza de urmărire penală şi de cercetare judecătorească la instanţa de fond coroborate cu declaraţiile inculpaţilor din faza de apel şi cu documentele contabile, indică faptul că societăţile nou înfiinţate erau în realitate constituite în scopul săvârşirii de infracţiuni, ca instrumente de evaziune fiscală, fără o administrare reală, în sprijinul scopului licit declarat la înfiinţare în actele constitutive.

Rolul fictiv al activităţii firmelor este susţinut în declaraţiile inculpaţilor:

- G., dată în şedinţa publică din 17 aprilie 2018: (…): Toate firmele aveau sediul social la un avocat, activitatea se desfăşura la terţi. Eram notificaţi prin email sau prin telefon în momentul în care ajungea la adresa respectivă un plic, indiferent de expeditor (ANAF, Garda financiară), iar de cele mai multe ori eu ridicam corespondenţa. De cele mai multe ori, simpla primire a unei corespondenţe de tipul celei menţionate anterior determina schimbarea firmei prin care se derulau activităţile (...);

- H., din data de 17 octombrie 2018: (…): Se aducea motorină în depozit iar totul era coordonat de către O. Acolo stăteau maşinile 10 ore, 24 de ore, niciodată nu a existat vreun amestec al combustibilului. De acolo pleca motorina. (…) De acolo, se distribuia marfa la B., la ZZ. ale căror firme s-au înfiinţat de către G. prin "oameni de paie". (…)

- F., din data de 17 aprilie 2017: (…): La bancă nu eram trimis în nicio calitate, băieţii, AAA. şi BBB. erau trimişi la bancă şi îmi aduceau banii mie, aceşti băieţi erau acaparaţi de E., adică au fost luaţi ca un fel de soldaţi. E. l-a luat pe tatăl lui AAA. şi într-un dosar aflat pe rolul unei instanţe la Călăraşi. I-a angajat pentru că a văzut că aveau nevoie de bani, oamenii fiind mulţumiţi de salariu nu erau interesaţi ce se întâmplă mai departe. E. i-a asigura că nu se va întâmpla niciodată nimic, de exemplu AAA. căruia îi veneau notificări ca urmare a unui dosar al tatălui său, AAA., i-a cerut ajutorul domnului E. care i-a spus să stea liniştit că nu se întâmplă nimic, că îl ajută el, după care n-a mai răspuns la telefon. AAA. şi BBB. aveau două societăţi pe numele său, respectiv S. pe numele lui AAA. şi T. pe numele lui BBB. Banii pentru constituirea acestor societăţi au fost primiţi de mine de la P., iar eu i-am dat celor doi, AAA. şi BBB. (…) S. şi T. nu au achiziţionat niciodată cereale, scoteau banii din bancă în numerar pentru achiziţia de cereale pentru că doar în acest fel se puteau scoate banii respectivi pe borderou. (…) La sediul S. sau Partener nu era nicio persoană care să lucreze. Doar P. prin relaţiile sale la Constanţa spune "vezi că este un control" la S. sau T., iar administratorul societăţii se ducea cu sacoşa de documente pe care i le dădeam ori eu, ori E. şi pe care le primeam de la J. (…) La sediul S. sau T. nu era nimeni, aşa încât este clar că tot cineva din cadrul organelor de control anunţa data la care urmau să se prezinte şi la acea dată P. mă trimitea pe mine să-l duc pe AAA. la sediul S. împreună cu actele contabile necesare controlului, nu venea niciun contabil cu noi, dar actele contabile le primeam de la doamna J. (…) doamna J. a făcut un contract între S. şi U. ca şi cum ar fi cumpărat CLG sau CLU. (…) Cu oamenii pe care i-a adus E., respectiv CCC. şi DDD., îşi lua 5.000 euro pe o persoană. Pentru oamenii pe care îi aducea ca să facă o societate fictivă E. îi cerea lui P. sau lui G. 5.000 de euro.

Declaraţiile inculpaţilor anterior menţionaţi sunt susţinute de martori şi de documentele contabile care atestă faptul că respectivele societăţi comerciale nu au depus bilanţ contabil.

Astfel, martorul AAA. a declarat, la 24 septembrie 2012, în legătură cu modul în care se desfăşura activitatea persoanei juridice S.C.V. S.R.L. sub controlul strict al inculpatului E. şi cu modul în care se scoteau sume mari de bani în numerar din contul acestei societăţi: "(...) EEE. m-a întrebat dacă am nevoie de bani, iar eu i-am răspuns că nu am bani şi aş avea nevoie. Atunci mi-a precizat că are o cunoştinţă care ar dori să facă o afacere cu mine. (…) De fapt, FFF. dorea să preiau eu această firmă şi să fiu administrator unic al acesteia. I-am spus că eu nu mă pricep la aşa ceva, însă FFF. m-a asigurat că se va ocupa el de tot ce era necesar, însemnând acte, bancă, notar, etc. În aceste condiţii am fost de acord (…). Ne-am întâlnit a doua zi în punctul amintit, FFF. fiind însoţit de EEE.. În maşina lui FFF. mi-a prezentat nişte hârtii, explicându-mi că de fapt era acceptul meu de a-i permite lui FFF. să se ocupe de formalităţile privind preluarea societăţii. După ce am semnat acele înscrisuri, FFF. mi-a oferit 500 de RON, urmând să mă sune ulterior când va trebui să mergem la notar, bancă şi alte autorităţi. (…) am mers împreună pe la băncile din zona gării şi unde mi-a cerut să mă interesez dacă pot deschide un cont pe societatea pe care ar fi trebuit să o preiau. De la funcţionarii bancari am aflat că nu era posibil acest lucru fără sa ştiu contul S.C. V. S.R.L., căci aşa se numea societatea pe care urma să o preiau. Cu privire la modul în care fiul meu a ajuns şi el să fie administrator, arăt faptul că tot prin acest EEE. sau prin fiul său, GGG. care la rândul său învârtea astfel de societăţi, a început din anul 2010 să administreze o societate care avea ca obiect comerţ cu cereale. Precizez faptul că fiul meu mergea la bancă, însoţit de HHH., un individ brunet care îşi dăduse numele de A. şi care lua toţi banii pe care îi scotea fiul meu din bănci. La începutul acestei activităţi fiul meu primea 1.000 de RON şi, treptat, a ajuns la 3000 de RON. (…) Fiindu-mi prezentate fotografiile recunosc pe FFF. ca fiind E. (...)."

Tot în cadrul S.C. V. S.R.L., într-o altă perioadă a fost administrator martora III., care la data de 31 iulie 2012 a declarat (...) "Prin luna august - septembrie 2010, l-am cunoscut pe numitul FFF. din comuna Mihail Kogălniceanu, judeţul Constanţa. (…) domnul FFF. m-a întrebat dacă am un loc de muncă, iar eu i-am răspuns că nu şi că avem o situaţie materială proastă. Apoi s-a angajat că îmi va rezolva el problema legată de serviciu, spunând că o să-mi găsească loc de administrator. Eu nu cunosc semnificaţia funcţiei de administrator, dar am acceptat, gândindu-mă că voi primi un salariu. (…) În urmă cu două luni am început să primesc la locuinţa mea tot felul de hârtii de la poliţie şi de la finanţe şi din care rezultă că, în calitate de administrator al S.C. V. S.R.L., am datorii faţă de bugetul de stat. (…). Fiindu-mi prezentată fotografia numitului E., îl recunosc ca fiind domnul FFF. care mi-a propus să fiu administrator."

Similar situaţiei prezentate anterior, care indică faptul că administratorii firmelor erau racolaţi dintre persoane cu o situaţie materială precară şi fără cunoştinţele administrative sau experienţa necesară pentru a înţelege activitatea firmei controlată de inculpaţii E. şi P., martora CCC., explică la 31 iulie 2012, modul în care a fost racolată pentru a înfiinţa societatea comercială GG.: "(...) În luna iunie 2011, JJJ., pe care o cunoşteam de mică, a venit şi m-a întrebat dacă nu doresc să câştig nişte bani în plus. Eu am fost de acord, însă i-am atras atenţia să nu fie ceva ilegal. (...) A doua zi, după ce mi-am dat acordul, am mers cu JJJ. în municipiul Constanţa, undeva pe lângă Casa de Cultură şi acolo ne-am întâlnit cu E., care s-a recomandat ca fiind "FFF.". Apoi, am deschis şi o linie de corespondenţă online cu banca. Eu mărturisesc că nu ştiu ce înseamnă "online". Am mers apoi la un notar, unde am semnat o procură, prin care îl împuterniceam pe P., să fie partener cu mine, căci aşa mi-a spus E. De la notar i-a emis o hârtie de culoare galbenă care a rămas în posesia lui P.."

De asemenea, martorul KKK., persoană care a administrat conform actelor, societatea comercială FF., dar care avea dificultăţi să citească şi să scrie (dificultăţi consemnate ca atare în declaraţia de la urmărire penală "Întrucât numitul KKK. a precizat că are dificultăţi să citească şi să scrie, la audiere participă doamna LLL., în calitate de martor asistent ") a declarat, la data de 31 iulie 2012: "(...)I-am spus că eu nu am acte şi JJJ. mi-a spus că îl va suna pe un anume FFF. şi dacă acela va fi de acord să îmi dea o sumă de bani să îmi fac acte, va merge ea cu mine şi mă va ajuta să îmi fac carte de identitate. A doua sau a treia zi, FFF. i-a dat bani lui JJJ. şi am mers împreună la Medgidia, unde mi-a fost făcută carte de identitate, emisă la 12.10.2011. În seara aceea am fost cazat la un hotel, iar în ziua următoare ne-am întors la Camera de Comerţ, dar şi în biroul unde am fost întrebat de "firma de ulei". Apoi, MMM. mi-a notat ceva pe o bucăţică de hârtie şi mi-a dat 250 RON, trimiţându-mă să achit ceva la o bancă din apropiere, el spunând că va merge în altă parte. FFF. mi-a cerut să nu discutăm la telefon despre faptul că el ne-a angajat la firmă (…). Arăt că îl recunosc numai pe E."

Confirmând acţiunile premeditate şi de natură a proba un program infracţional comun în cadrul grupului organizat, NNN., administrator S.C. Z. S.R.L., persoană care nu ştie să scrie şi să citească (conform menţiunilor din declaraţia dată la urmărire penală întrucât numita NNN. a precizat că nu ştie să scrie şi să citească, la audiere participă doamna LLL., în calitate de martor asistent), a declarat la data de 31 iulie 2012: "(...) În toamna anului 2011, la mine a venit JJJ., care mi-a propus să mă angajez la o firmă, să fiu administrator. Eu am spus că nu ştiu ce înseamnă să fiu administrator pentru că nu ştiu carte şi să îmi explice. (…) Am mers la un bar din apropiere, unde am intrat în toaleta localului şi m-a pus să semnez vreo 10 sau 20 de file de culoare galbenă. Nu ştiu ce scria pe ele şi nici JJJ. nu mi-a explicat nimic cu privire la scopul acelor hârtii. De câte ori îi ceream să prezinte acele hârtii cumnatului meu sau surorii mele, care ştiu să citească, JJJ. îmi spunea că nu este voie să fie văzute acele hârtii. Precizez că primeam lunar sume de bani între 700 şi 1000 RON de la numitul E., cu care mă întâlneam în gara din municipiul Constanţa."

La aceeaşi dată, 31 iulie 2012, sora martorei NNN., martora DDD., administratorul societăţii comerciale AA. a declarat: (...)"JJJ. (...) mi-a propus şi mie să fiu administrator la o firmă pentru că avea nevoie E. Am acceptat şi în aceeaşi zi m-am întâlnit cu E. în autogara Constanţa (…). E. m-a întrebat dacă eu sunt soţia lui KKK. şi după ce i-am confirmat acest lucru, E. mi-a dat nişte hârtii în mână şi mi-a spus să le semnez, după care mi-a dat 100 RON. (…) E. a mers şi a achitat deschiderea unui cont. La notariat, de asemenea, E. a achitat taxele. E. îl cunoştea pe notar sub numele de OOO. (…)"

Cele de mai sus probează faptul că S.C. V. S.R.L., S.C. GG. S.R.L., Sc. FF. S.R.L., S.C. Z. S.R.L., S.C. AA. S.R.L. nu au avut o activitate comercială licită fiind controlate de către membrii grupului infracţional organizat şi având rolul de a pune la dispoziţie înscrisurile pentru a ascunde sursa impozabilă şi taxabilă, precum şi pentru a ascunde operaţiunile reale ale grupului infracţional.

Caracterul fictiv al activităţii societăţilor comerciale, respectiv faptul că acestea nu au plătit accize şi TVA pentru motorina vândută, rezultă şi din datele referitoare la societăţile care au furnizat motorină către S.C. C. S.R.L. şi BB. şi care nu au depus bilanţuri contabile. Astfel, suplimentul la Raportul de expertiză contabilă a extras de pe site-ul Ministerului de Finanţe datele privind societăţile care au furnizat motorină către S.C. C. S.R.L. şi BB. din care rezultă că: S.C. Z. S.R.L. nu a depus bilanţ contabil pentru perioada 2010, 2011 şi 2012; S.C. Y. S.R.L. nu a depus bilanţ contabil pentru perioada 2011 şi 2012; S.C. AA. S.R.L. nu a depus bilanţ contabil pentru perioada 2010, 2011 şi 2012; S.C. KK. S.R.L. nu a depus bilanţ contabil pentru perioada 2010, 2011 şi 2012; S.C. PP. S.R.L. nu a depus bilanţ contabil pentru perioada 2011 şi 2012.

Cele de mai sus, probează faptul că circuitul evazionist a avut o organizare de natură a ascunde sursa taxabilă şi sursa impozabilă, prin înregistrarea în contabilitate a unor operaţiuni nereale.

Lipsa procesului tehnologic real în antrepozitul S.C. Q. S.R.L. (administrată de P.) prin care să se fi transformat motorina achiziţionată fără accize de S.C. R. S.R.L. (societate controlată de E.) în combustibil slab accizabil a fost ascunsă prin actele contabile întocmite de J., transportul motorinei achiziţionată pentru procesare în scopul obţinerii de combustibil inferior slab accizabil fără ca autocisternele să fi fost descărcate sau desigilate, prin S.C. CC. S.R.L. şi S.C. DD. S.R.L. (firme controlate de G. şi H.), la câteva ore de la momentul intrării în curtea antrepozitului S.C. Q. S.R.L., direct către S.C. C. S.R.L. şi BB.. Lipsa unui proces real de producţie a combustibilului slab accizabil de către Q. rezultă şi din diferenţa dintre situaţia privind operaţiunile desfăşurate în antrepozitul fiscal de producţie de produse energetice depuse de Q. la Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa, comparativ cu datele înregistrate în contabilitate, rezultând pentru perioada mai 2011 - mai 2012 o diferenţă între situaţia comunicată DJAOV Constanţa (65.322.550) şi situaţia înregistrată în contabilitate (56.939.753) de 8.382.797 kg. De asemenea, instanţa a constatat că avizele de expediţie de la Factura nr. x/25.10.2011 se emite de X. către Z. şi Y., în schimb, se întocmeşte o singură factură către Z., care se regăseşte înregistrată în jurnalul de vânzări. În luna ianuarie 2012 s-au regăsit avize identice din punct de vedere al numărului, datei, cantităţii, şoferului şi numărului auto, din relaţia X. - Z., cu cele emise în relaţia X. - Y. Diferenţele constau în preţul unitar, fapt ce a determinat diferenţe ale valorilor. De asemenea, avizele din relaţia X. - Z. nu se regăsesc înregistrate în contabilitatea X., nu conţin nicio semnătură sau ştampilă.

Faptul că societăţile comerciale, implicate în achiziţionarea ţiţeiului necesar prelucrării motorinei în cadrul S.C. Q. S.R.L. erau administrate de persoane care nu cunoşteau nimic despre activitatea desfăşurată, precum şi lipsa unui circuit real de achiziţie a ţiţeiului provenind de la S.C. LL. S.R.L., se coroborează cu probele care dovedesc faptul că motorina achiziţionată de S.C. Q. S.R.L. prin S.C. R. S.R.L. nu era supusă niciunui proces tehnologic de natură să justifice activitatea declarată şi anume cea de antrepozit fiscal.

Astfel, faptul că şoferi ai autocisternelor S.C. CC. S.R.L. şi S.C. DD. S.R.L. încărcau motorină de la JJ. şi după o staţionare de câteva ore la S.C. Q. S.R.L., fără ca cisternele să fie descărcate, plecau mai departe spre S.C. C. S.R.L. şi BB. este probat cu:

- declaraţia martorului PPP., angajat S.C. CC. S.R.L., de la data de 08 august 2012 care arată faptul că motorina nu era supusă niciunui proces tehnologic în incinta S.C. Q. S.R.L.: "(...) După ce părăseam incinta JJ., ne deplasam cu cisternele în curtea S.C. Q. S.R.L. din Nicolae Bălcescu. Parcam maşinile în curte şi aşteptam 10 - 12 ore, până când veneau actele şi puteam pleca către Sibiu sau Mediaş. În acest interval de timp de 10 - 12 ore, la maşini nu se umbla, acestea nu erau descărcate şi încărcate cu altceva. (…). La data de 06.04.2015,în cadrul cercetării judecătoreşti la instanţa de fond, acelaşi martor, PPP. a adăugat: (…) După ce încărcam cisternele la JJ. (…) la Nicolae Bălcescu eram aşteptaţi. Stăteam efectiv în maşină. Am bănuit că aşteptau comanda ca să plece marfa, dar de fapt ceea ce aşteptam erau actele pe care le primeam de la persoanele care asigurau paza acelui loc. (…). Cisternele erau sigilate, nu se umbla la acestea. (…) La cisterna mea nu se umbla, venea cineva de la Nicolae Bălcescu şi schimba sigiliul în prezenţa mea. (…);

- declaraţia martorului QQQ. de la data de 08 august 2012 confirmă declaraţia martorului PPP. şi arată că motorina nu era supusă niciunui proces tehnologic în incinta S.C. Q. S.R.L., " (...) Din toamna anului trecut, sunt angajat al DD., procedura de angajare efectuând-o tot cu inc. G. După ce am semnat contractul, am primit alt cap-tractor, iar cisterna a rămas aceeaşi. (…) După ce părăseam incinta JJ., ne deplasam cu autocisternele în curtea S.C. Q. S.R.L. din comuna Nicolae Bălcescu. Parcam maşinile în curte (…). În continuare, aşteptam între 12 şi 24 de ore. Nu ştiu de ce aşteptam, însă aceasta era regula. în acest interval de timp de 12 - 24 ore, la maşini nu se umbla, acestea nu erau descărcate şi încărcate cu altceva. Niciodată, autocisterna pe care eu am condus-o nu a fost descărcată la sediul S.C. Q. S.R.L. din comuna Nicolae Bălcescu. După ce ne luam actele necesare transportului către destinaţie, de la S.C. Q. S.R.L. de deplasam către Sibiu sau Mediaş (…). La data de 04.05.2015, acelaşi martor QQQ., şofer la S.C. DD. S.R.L. şi S.C. CC. S.R.L., a declarat în faţa instanţei de fond: Ştiu că încărcam motorină de la JJ., transportul îl efectuam împreună şi cu alte cisterne, eram nu numai de la DD. ci şi de la CC. (…) După ce luam documentele şi se sigilau cisternele, plecam la S.C. Q., în Nicolae Bălcescu. Lăsam actele la paznic, rămânea acolo peste noapte. Ziua stăteam de obicei la încărcat şi aşa se întâmpla că ajungeam noaptea. (…) Motorina pe care o luasem din JJ., o transportam la C. şi BB., iar menţiunea referitoare la desigilare le-am făcut pentru că le găseam dimineaţa la plecare desigilate şi veneau alte documente împreună cu alte sigilii. (…).

Declaraţiile martorilor PPP. şi QQQ. sunt susţinute şi de declaraţia lui RRR., şofer la S.C. CC. S.R.L. de la data de 07.09.2015 în care se arată, în mod concordant cu declaraţiile ce preced, că motorina nu era supusă niciunui proces tehnologic în incinta S.C. Q. S.R.L.: (…) am efectuat transporturi de combustibil din JJ. Potrivit documentelor de transport, combustibilul pe care îl încărcam acolo era motorină şi presupun că în autocisternă era încărcată chiar motorină. (…) După ce plecam din JJ. cu autocisterna încărcată cu motorină, mergeam în com. Nicolae Bălcescu, în curtea firmei S.C. Q. S.R.L.. Parcam maşinile în interiorul curţii respectivei societăţi şi aşteptam 12 sau poate chiar 24 de ore. În acest interval de timp, motorina nu era descărcată din autocisternă. După expirarea acestui interval de timp (…) Majoritatea transporturilor de motorină când plecam din com. Nicolae Bălcescu, le făceam către S.C. C. S.R.L. din Sibiu, respectiv către BB. din Mediaş. (…)

Declaraţiile de mai sus se coroborează cu declaraţiile inculpaţilor care descriu circuitul evazionist, inclusiv faptul că motorina de la JJ. nu era prelucrată de S.C. Q. S.R.L., iar cantităţile trecute în contabilitate erau calculate de contabila J. pe baza reţetelor tehnologice primite de la angajaţi ai S.C. Q. S.R.L. şi nu pe baza cantităţilor de la debitmetru:

- declaraţie de inculpat dată de E. din 27 iunie 2017, în cadrul cercetării judecătoreşti la instanţa de apel, privind caracterul fictiv al unora dintre importuri: Au existat două importuri de motorină şi de ţiţei. Importul de motorină a fost făcut conform legii, iar importul de ţiţei a fost fictiv mi-am dat seama mult mai târziu. (...);

- lipsa producţiei de CLG este menţionată şi în declaraţia lui P. din data de 16 mai 2017, în cadrul cercetării judecătoreşti la instanţa de apel, cu privire la activitatea S.C. Q. S.R.L. este în sensul: Inculpat: nu producea CLG, îmi menţin declaraţia dată anterior. Întrebaţi-i pe ceilalţi inculpaţi care nu şi-au recunoscut faptele ce se făcea cu motorina importată. Nu îmi aduc aminte prea bine din 2012 ce făcea fiecare. Repet că îmi menţin declaraţiile date în faza de urmărire penală. Nu ştiu ce făceau ceilalţi inculpaţi cu motorina.

- declaraţie dată de J. la 20.07.2012 (...) Cu privire la livrarea combustibililor inferior afirmaţi ca fiind produşi de inculpatul P., precizez că nu am primit niciodată valoarea debitmetrului care să ateste cu exactitate cantitatea livrată către beneficiari(...), iar ulterior, 04.09.2012: (…) în legătură cu activitatea de producţie a S.C. Q. S.R.L:, s-a stabilit (…), sortimentele ce urmau a se fabrica împreună cu reţelele de fabricaţie. Acestea din urmă mi-au fost puse la dispoziţie de inculpatul P., urmând să operez în softul contabil consumurile specifice fiecărui sortiment în parte. Aceste date se regăsesc în evidenţa contabilă a S.C. Q. S.R.L.. În baza acestor consumuri specifice întocmeam bonurile de consum şi notele de predare pentru produsele finite, acestea fiind păstrate în arhiva societăţii. (…)

- declaraţie dată de H. la 17 octombrie 2018, în cadrul cercetării judecătoreşti la instanţa de apel, conform căreia în infracţiunea de evaziune fiscală au fost implicaţi toţi cei care cunoşteau că caracterul fictiv al prelucrării combustibilului la S.C. Q.: (…) Îl cunosc pe O., pe ZZ., pe B., pe G., pe E., pe şoferii care au fost la G. şi pe şoferul care a fost la O., adică pe aproape toţi din dosar. Se aducea motorină în depozit, iar totul era coordonat de către O.. Acolo stăteau maşinile 10 ore, 24 de ore, niciodată nu a existat vreun amestec al combustibilului. De acolo pleca motorina. (…). Motorina stătea 10,24 de ore pentru a se spune că se face un produs, dar nu se făcea nimic. (…).

- acelaşi rol era descris în declaraţia dată de G. la 17.04.2018, în cadrul cercetării judecătoreşti la instanţa de apel: (…) Răspuns: nu au existat diferenţe de produs între ceea ce scria pe factură şi ce exista în maşină. (…) Teoretic, toţi şoferii transportau motorină către BB. de la SSS. (…) Se pleca cu acte de combustibil şi se transformau în acte de motorină pe traseu. Actele de schimbau la ieşirea de pe poartă de la JJ.. (…) În documente apărea că achiziţionez de la Q. combustibil, în fapt era motorină Euro 5. (…). Către C. şi BB. vindeam motorină. (…).

Conform datelor aflate la dosarul de urmărire penală cu referire la normele metodologice, orice plătitor de acciză care livrează produse accizabile unei alte persoane are obligaţia de a-i emite acestei persoane o factură care trebuie să respecte prevederile art. 155 din C. fisc. În cazul antrepozitarilor autorizaţi, destinatarilor înregistraţi sau al expeditorilor înregistraţi, aceştia au obligaţia de a înscrie în facturi codul de accize la rubrica aferentă datelor de identificare. Pentru livrările de produse accizabile efectuate din antrepozitele fiscale cu excepţia livrărilor în regim suspensiv de accize, factura trebuie să cuprindă distinct valoarea accizei pentru fiecare produs sau, dacă nu se datorează accize în urma unei exceptări scutit, menţiunea "exceptat de accize" (norma metodologică 107). Cu toate că în normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 44/2004 de punere în aplicare a Codului fiscal la pct. 107 sunt prevederile anterior menţionate, în niciuna dintre facturile din cadrul contractual desfăşurat între R. şi S.C. Q. S.R.L., conform contractului din 12.02.2011, nu este trecut codul de accize, tocmai pentru a face dificilă identificarea produsului în circuitul evazionist. Rapoartele de încercare întocmite de JJ. au număr unic care se acordă în ordine cronologică începând cu data de 1 ianuarie a fiecărui an şi se încheie la data de 31 decembrie a aceluiaşi an. Codul eşantionului are acelaşi regim ca şi raportul de încercare, în sensul că este un număr unic care se alocă fiecărui eşantion prelevat în laborator, în ordine cronologică, începând cu 1 ianuarie a fiecărui an şi se încheie la 31 decembrie a aceluiaşi an. Pentru un eşantion se emite un singur raport de încercare, deci nu este posibil ca pentru un cod de eşantion să existe mai multe numere de rapoarte de încercare şi nici să se emită un raport de încercare pentru mai multe coduri de eşantioane, aspecte care infirmă apărările inculpaţilor cu privire la caracterul legal al achiziţiilor.

Cele de mai sus demonstrează că atât martorii cât şi unii dintre inculpaţi confirmă situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond, respectiv achiziţionarea de motorina necesară prelucrării tehnologice şi transformării în combustibil slab accizabil de către R. pentru Q., înregistrări nereale în contabilitate privind un proces tehnologic inexistent, transportarea motorinei achiziţionată pentru procesarea în scopul obţinerii de combustibil inferior, slab accizabil, de către S.C. CC. S.R.L. şi S.C. DD. S.R.L. (firme controlate de G. şi H.), în curtea antrepozitului, fără ca autocisternele să fie descărcate, iar la câteva ore de la momentul intrării în curtea antrepozitului S.C. Q. S.R.L. expedierea motorinei cu aceleaşi autocisterne direct către S.C. C. S.R.L. şi S.C. BB. S.R.L.

În privinţa neregulilor vizând înregistrările realizate de J. în contabilitatea S.C. Q. S.R.L., s-a reţinut că acestea rezultă din declaraţiile inculpatei date în cursul urmăririi penale, din care instanţa a reţinut că inculpata a fost contabilul societăţilor comerciale Q., S. şi T. şi că a transmis pe adresa de email a societăţii comerciale CC. situaţia transporturilor de motorină şi ţiţei efectuate de la R. către S.C. Q. S.R.L., declaraţii care se coroborează cu Raportul de expertiză contabilă administrat în cauză, rezultând ca fiind reale afirmaţiile inculpatei conform cărora a cunoscut caracterul fictiv al înregistrărilor privind producţia de combustibil slab accizabil. Instanţa a constatat că un prim Raport de expertiză contabilă a fost depus la Dosarul de urmărire penală nr. x/P/2012 la 25.04.2013, ulterior declaraţiilor inculpatei J. şi confirmă susţinerile acesteia referitoare la lipsa procesului de producţie de combustibil slab accizabil, la achiziţionarea doar în mod scriptic de ţiţei, infirmând susţinerile referitoare la caracterul real al înregistrărilor contabile.

Raportul a fost dispus în faza de urmărire penală şi a fost întocmit de către expertul contabil judiciar TTT., la data de 25.04.2013, fiind contrasemnat de către experţii contabili aleşi de către părţile învinuite la acel moment în dosarul de urmărire penală, printre aceştia figurând expertul parte UUU. (pentru B.).

În ceea ce priveşte înregistrările contabile, instanţa a constatat că susţin acuzaţia decurgând din situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond: lipsa unui proces de prelucrare a motorinei în produse slab accizabile, lipsa unui furnizor real de ţiţei cu referire la S.C. LL. S.R.L. şi societăţile comerciale din lanţul furnizorilor care pornea de la S.C. LL. S.R.L., circuit fictiv de vânzare a produselor slab accizabile, vânzarea motorinei achiziţionată în regim suspensiv de accize pentru a fi prelucrată în antrepozitul fiscal la staţiile aparţinând BB. şi S.C. C. S.R.L.

Astfel, expertiza contabilă administrată în cauză a probat:

a) existenţa de diferenţe între înregistrările în contabilitate privind cantitatea de motorină şi avizele de expediţie referitoare la aceeaşi motorină; b) crearea unui circuit fictiv având ca punct de plecare S.C. LL. S.R.L; c) denaturarea rulajelor; d)majorarea masei cheltuielilor şi diminuarea impozitului pe profit; e) rapoarte de producţie care conţin date nereale; f) bonuri de consum şi note de predare care conţin date nereale; g) diferenţe între balanţa de verificare şi notele contabile; h) vânzarea sub preţul de producţie şi neutralizarea efectului fiscal al tranzacţiilor.

Totodată, expertiza ajunge la concluzia că produsul CLG a fost vândut sub aşa-zisul preţ de producţie, diferenţa dintre valoarea de vânzare şi valoarea de producţie fiind pentru totalul perioadei de 132.244.838,96 RON. Vânzarea sub preţul de producţie este interzisă conform art. 6 din Legea nr. 21/1996 din Legea concurenţei şi a fost folosită în speţă pentru a neutraliza efectul fiscal al tranzacţiilor fictive cu CLG şi Cl Nano, astfel cum s-a explicat mai sus: TVA-ul deductibil de la achiziţiile fictive de ţiţei brut şi transport s-a echilibrat cu TVA-ul colectat de la vânzările de CLG, iar pierderea corespunzătoare tranzacţiilor cu CLG s-a compensat cu profitul înregistrat din vânzările de CL Navo astfel încât înregistrările în contabilitate atestă cum valoarea TVA-ului colectat în fiecare an este aproape egală cu cea a TVA-ului deductibil.

Cele ce preced susţin declaraţiile inculpaţilor E., H., G., P. referitoare la circuitul fictiv al achiziţionării de ţiţei şi vânzării de combustibil slab accizabil, astfel cum au fost redate mai sus.

În privinţa neregulilor vizând documentele care au însoţit transporturile de motorină de la S.C. Q. S.R.L. către S.C. C. S.R.L., respectiv, documentele înscrise în contabilitatea S.C. C. S.R.L. cu privire la achiziţia de motorină de la Z. şi AA. (controlate în fapt de E.), NN., OO., KK. şi PP. (controlate în fapt de către inculpaţii H. şi G.), s-a reţinut că din probele administrate de instanţa de fond, care au fost confirmate de probele administrate de instanţa de apel, rezultă că documentele de transport erau păstrate doar pe parcursul drumului, iar ulterior, documentele cu care se pleca din curtea antrepozitului nu erau înmânate reprezentanţilor S.C. C. S.R.L., ori documentele cu care se transporta motorina erau distruse sau arse la momentul la care autocisternele ajungeau la S.C. C. S.R.L. şi BB., precum şi lipsa menţiunilor reale cu privire la provenienţa motorinei de la S.C. Q. S.R.L. În acest sens, s-a făcut trimitere la:

- declaraţia martorului PPP. de la data de 08 august 2012 arată că: (…) Actele pe care le aveam asupra noastră erau avizul de însoţire a mărfii, nota de încărcare, raportul de încercare, certificatul de conformitate. Din câte îmi aduc aminte, pe avizul de însoţire al mărfii, expeditor figura S.C. OO. Niciodată nu am lăsat vreun document din cele pe care le primisem la sediul S.C. Q. S.R.L. şi pe care le aveam asupra mea pe perioada deplasării, vreunui reprezentant sau angajat al BB. sau C. În aceeaşi declaraţie se arată şi că: (...) După ce părăseam incinta JJ., ne deplasam cu cisternele în curtea S.C. Q. S.R.L. din Nicolae Bălcescu. (…). Actele pe care anterior le primisem de la "FFF.", le lăsam unui angajat al S.C. Q. S.R.L. (...) După ce ne luam actele necesare transportului către destinaţie de la S.C. Q. S.R.L. plecam către Sibiu sau Mediaş la intervale de 30 de minute sau chiar mai mult. Nu ştiu dacă era o anume persoană care ne împărţea actele pe care le aveam asupra noastră pe traseul Constanţa-Sibiu, respectiv Mediaş.

La data de 06.04.2015,în cadrul cercetării judecătoreşti la instanţa de fond, acelaşi martor, PPP. a adăugat: (…) După ce încărcam cisternele la JJ. (…) actele pe care le dădeam la C. şi BB., erau cele date în Nicolae Bălcescu (…) de fapt ceea ce aşteptam erau actele pe care le primeam de la persoanele care asigurau paza acelui loc. De asemenea, erau note de cântar, aviz de însoţire a mărfii, avizul acesta era scris de mână. Se consemna că era motorină şi în aceste acte pe care le primeam, nu pot să precizez în ce constau diferenţele, dar documentele erau diferite, avizul în mod sigur era scris altfel, respectiv de mână. (…) Pe avizul de însoţire a mărfii era trecut numărul de sigiliu. Numărul de sigiliu era schimbat la S.C. Q. La Nicolae Bălcescu era un reprezentant al S.C. Q., şi acesta era cel care schimba sigiliile. Acesta le tăia şi noi ca şoferi le puneam. (…) La cisterna mea nu se umbla, venea cineva de la Nicolae Bălcescu şi schimba sigiliul în prezenţa mea. (…);

- declaraţia martorului QQQ. de la data de 08 august 2012 confirmă declaraţia martorului PPP. şi arată atât faptul că faptul că documentele primite de la S.C. Q. S.R.L. nu erau date reprezentanţilor S.C. BB. şi S.C. C., cât şi că actele erau distruse după ce motorina era predată S.C. BB. şi S.C. C.: (...) Actele pe care le aveam asupra mea durata deplasării către Mediaş sau Sibiu, erau avizul de însoţire a mărfii, nota de încărcare, declaraţie de conformitate, raportul de încercare şi documentul vamal de import. Din câte îmi aduc aminte, pe avizul de însoţire a mărfii, expeditor figura S.C. OO. S.R.L. şi nu S.C. Q. S.R.L. Niciodată nu am lăsat vreun document din cele pe care le primisem la sediul S.C. Q. S.R.L. şi pe care le aveam asupra mea pe perioada deplasării, vreunui reprezentant sau angajat al BB. sau C. Aceste documente pe care le avusesem asupra mea, fie le aruncam, fie le dădeam foc. Nu îmi aduc aminte să fi predat acest set de documente vreunei persoane de la S.C. Q. S.R.L. Dispoziţia de distrugere a documentelor o primeam de la persoana care mă anunţa că trebuie să plec în cursă de la S.C. Q. S.R.L. la Sibiu, această persoană fiind de regulă un coleg.

La data de 04.05.2015, acelaşi martor QQQ., şofer la S.C. DD. S.R.L. şi S.C. CC. S.R.L., a declarat în faţa instanţei de fond: (…) Ştiu că încărcam motorină de la JJ., transportul îl efectuam împreună şi cu alte cisterne, eram nu numai de la DD., ci şi de la CC.. Primeam la JJ. declaraţia de conformitate, avizul de însoţire a mărfii, nu reţin dacă mai erau şi alte documente (…) A doua zi, găseam la S.C. Q. alte documente decât acele pe care le aveam anterior, şi plecam spre Sibiu şi spre Mediaş, la C. sau BB. (…) Documentele, după ce descărcam motorina la BB., C., le distrugeam, pentru că aşa ne cerea un coleg, VVV. Acesta era un fel de şef între noi şoferii. Nu ne-a spus explicit de unde veneau indicaţiile, însă aceasta era uzanţa. Nu au fost dăţi când să nu se fi întâmplat aşa. (…);

- declaraţia martorului RRR. de la data de 08 august 2012 în care se arată, faptul că documentele primite de la S.C. Q. S.R.L. şi care însoţeau transporturile de motorină nu erau date reprezentanţilor S.C. BB. S.R.L. şi S.C. C. S.R.L., faptul că exista un mecanism de evitare a controalelor, Noi, şoferii, ţineam legătura între noi prin intermediul telefoanelor mobile, pentru a evita eventualele controale ale Poliţiei Rutiere sau ale altor autorităţi ale statului. Precizez că, niciodată nu am fost oprit în trafic, atât timp cât am transportat motorină de la S.C. Q. S.R.L. către societăţile menţionate.

Martorul RRR., şofer la S.C. CC. S.R.L., a confirmat în declaraţia de la instanţa de fond, la data de 07.09.2015, cele susţinute în faza de urmărire penală: (…) am efectuat transporturi de combustibil din JJ. Potrivit documentelor de transport, combustibilul pe care îl încărcam acolo era motorină şi presupun că în autocisternă era încărcată chiar motorină. (…) Majoritatea transporturilor de motorină când plecam din com. Nicolae Bălcescu, le făceam către C. din Sibiu, respectiv către BB. din Mediaş. (…) Când ajungeam în curtea S.C. Q. S.R.L., predam documentele de transport pe care le primisem în JJ., iar la plecare, primeam alte documente de transport, cred că din partea unei persoane pe care o chema OOO. (...).

Declaraţiile martorilor de mai sus se coroborează cu declaraţiile unora dintre inculpaţi, în care este descris circuitul evazionist:

- declaraţie dată de H. la data de 17 octombrie 2018, la instanţa de apel, conform căreia în infracţiunea de evaziune fiscală au fost implicaţi toţi cei care cunoşteau că caracterul fictiv al prelucrării combustibilului la S.C. Q.: (…) Îl cunosc pe O., pe I., pe B., pe G., pe E., pe şoferii care au fost la G. şi pe şoferul care a fost la O., adică pe aproape toţi din dosar. Se aducea motorină în depozit, iar totul era coordonat de către O. (…) De acolo, se distribuia marfa la B., la I. ale căror firme s-au înfiinţat de către G. prin "oameni de paie". (…) Clienţii erau B. şi I. care ştiau bineînţeles că luau motorină fără acciză şi TVA, dacă i se dădea motorină cu acciză şi TVA o refuzau. (…)

Acelaşi mecanism este descris în declaraţia dată de G. la instanţa de apel, adăugându-se şi faptul că pentru crearea unei aparenţe de legalitate a transporturilor provenind din curtea antrepozitului S.C. Q. S.R.L. erau folosite acte ale unor achiziţii legale de motorină de la OO. şi SSS.: Răspuns: nu au existat diferenţe de produs între ceea ce scria pe factură şi ce exista în maşină. Acesta era motivul pentru care se cumpărau cele 2-3 maşini de către OO. săptămânal, pentru existenţa setului de acte oferit de către rafinărie, care era multiplicat, pentru restul maşinilor schimbându-se doar avizul. Teoretic, toţi şoferii transportau motorină către BB. de la SSS.. (…) Se pleca cu acte de combustibil şi se transformau în acte de motorină pe traseu. Actele de schimbau la ieşirea de pe poartă de la JJ.. (…) În documente apărea că achiziţionez de la Q. combustibil, în fapt era motorină Euro 5. Diferenţa consta în accize şi în faptul că la pompă nu se poate vinde combustibil. Către C. şi BB. vindeam motorină. Exista o diferenţă între intrare şi ieşire a produsului, în sensul că se achiziţiona combustibil şi se vindea motorină, însă aici interveneau acele firme despre care am vorbit anterior: FF., X. etc. aceste firme transformau combustibilul în motorină, Q. factura către X. Combustibil, X. factura către altă firmă combustibil, cealaltă firmă nu mai factura. o altă firmă factura către Z. motorină şi Z. factura mai departe motorină către altă firmă/clientul - utilizatorul final. (…)

În acelaşi sens, modul în care se obţineau certificate de calitate a produselor vândute de BB. şi C. este menţionat de H. în declaraţia dată la 17 octombrie 2018: Certificatele de calitate despre care el (B.) spune că sunt adevărate, sunt în realitate nişte falsuri, el cunoscând aceste lucruri deoarece se luau de la maşinile pe care le încărca I., cele pentru care se plăteau accize, iar prin spate, G. i le făcea lui B. (…)

De altfel, acest aspect care decurge din declaraţia inculpatului G., dar şi din declaraţia lui WWW. referitor la multiplicarea unor acte reale provenind din transporturi licite şi folosirea lor în relaţia comercială cu BB. şi C. este confirmat de expertiza contabilă şi de înscrisurile provenind de la firmele care comercializau motorină în mod legal, care atestă că în transporturile de motorină către C. şi BB. era folosit fie acelaşi raport de încercare pentru mai multe facturi, fie se foloseau rapoarte de încercare ori declaraţii de conformitate care nu aveau suport în documentele firmei producătoare, nereguli referitoare la codul unic de eşantion în produsele vândute C. şi BB.

Expertiza contabilă a analizat documente justificative din contabilitatea S.C. C. S.R.L. şi S.C. BB. S.R.L. cu referire la societăţile comerciale acuzate că au livrat motorină achiziţionată fără acciză, de S.C. R. S.R.L., provenind de la S.C. Q. S.R.L., pentru a evalua dacă în ceea ce priveşte aceste societăţi, conduita lor a fost identică sau diferită de cea din relaţiile cu alţi furnizori. Dintre persoanele juridice din cauza de faţă, în contabilitate, au fost găsite la S.C. C. S.R.L. şi la S.C. BB. S.R.L. facturi provenind de la Z. şi AA. (controlate în fapt de E.), NN., OO., KK. şi PP. controlate în fapt de către inculpaţii H. şi G. De asemenea, expertiza a evaluat documentele care au însoţit transportul de motorină, în relaţia comercială cu aceste societăţi comerciale, în special, rapoartele de încercare, care, conform actelor, au provenit de la producătorul SS. S.A. către UU. - Depozit Zărneşti (Z.- C.); de la JJ. către TT.; de la producătorul SS. S.A. la UU. - Depozit Zărneşti (AA.-C.); origine declarată UU. (NN.-BB.); declaraţie de conformitate de la VV. (OO.-BB.) şi a ajuns la concluzia că în relaţia Z. - C. se utilizează doar 19 rapoarte de încercare şi 19 declaraţii de conformitate pentru 422 de facturi.

TT. S.R.L. a comunicat, referitor la codul unic eşantion nr. 290N că acesta a fost emis la 20.01.2012 şi corespunde raportului de încercare 147N şi declaraţiei de conformitate nr. 4279/19.12.2011, documente anexate la livrarea efectuată către firma XXX. Codul de eşantion 290 N este unic pentru fiecare livrare, ceea ce înseamnă că nu poate fi trecut pe mai multe rapoarte de încercare.

Codul de eşantion 290 N a fost identificat în dosar pe facturi emise de AA. către C., pe un total de 108 facturi însoţite de aceleaşi documente, respectiv Raport de încercare nr. x din 2.04.2012 cod eşantion 290N, Declaraţie de conformitate nr. 4501/2.04.2012, 30 de facturi însoţite de aceleaşi documente respectiv Raport de încercare nr. 365N din 14.04.2012 cod eşantion 290N întocmit de JJ. către TT. şi Declaraţia de conformitate nr. 4567 din 14.04.2012 emisă de TT. S.A. către TT., 22 de facturi însoţite de aceleaşi documente respectiv Raportul de încercare nr. x din 30.04.2012, cod eşantion 290 N întocmit de JJ. către TT. şi declaraţia de conformitate nr. 4756 din 30.04.2012 emisă de TT. S.A. către TT.

Expertiza a constatat, la fila x, neconcordanţe între actele intervenite între AA. şi S.C. C. S.R.L., fiind vorba de mai multe rapoarte de încercare nerecunoscute de către TT.

Cele ce preced sunt confirmate de cea de a doua probă cu privire la înregistrările în contabilitate, administrată în cursul cercetării judecătoreşti a instanţei de fond, respectiv, suplimentul la Raportul de expertiză contabilă judiciară, depus pentru termenul din 22.02.2016. Alături de expertul TTT. a fost încuviinţată participarea experţilor parte UUU. pentru B.

Suplimentul la raportul de expertiză a ajuns la aceleaşi concluzii referitoare la ţiţeiul brut livrat prin intermediul S.C. LL. S.R.L. şi anume, că această firmă nu a avut niciodată activitatea menţionată în relaţia cu S.C. Q. S.R.L. fiind vorba de un circuit fictiv.

De asemenea, a ajuns la concluzia că atâta timp cât nu există contabilitatea societăţilor care au furnizat motorină către S.C. C. S.R.L. şi BB. nu există nicio dovadă că s-ar fi plătit către bugetul statului accize pentru motorina livrată către C. şi BB. Astfel, suplimentul la Raportul de expertiză contabilă a extras de pe site-ul Ministerului de Finanţe datele privind societăţile care au furnizat motorină către C. şi BB. din care rezultă lipsa bilanţului contabil: pentru Z. în perioada 2010, 2011 şi 2012; pentru Y. în perioada 2011 şi 2012; pentru AA. în perioada 2010, 2011 şi 2012; pentru KK. în perioada 2010, 2011 şi 2012; pentru PP. în perioada 2011 şi 2012.

În ceea ce priveşte unicitatea datelor de identificare, firmele furnizoare au comunicat faptul că în mod legal datele de identificare ale documentelor sunt unice. Normele legale în baza cărora se întocmesc rapoartele de încercare sunt proceduri interne de lucru, Codul fiscal, raportul de încercare întocmit în baza standardului în vigoare: SR EN 228 - pentru benzină şi SR EN 590 pentru motorină.

Expertiza contabilă judiciară a constatat că printre societăţile cărora li s-au eliberat în mod legal rapoartele de încercare nu se regăsesc: X., QQ., Z., Y., AA., EE., KK. şi nici PP.

Suplimentul de expertiza contabilă administrat în cursul cercetării judecătoreşti de către instanţa de fond a ajuns la aceeaşi concluzie ca şi expertiza contabilă administrată în cursul urmăririi penale:

- în relaţia Z. - C. se utilizează numai 19 rapoarte de încercare şi 19 declaraţii de conformitate pentru 422 facturi. Rapoartele de încercare nu se refera la motorina transportată de la furnizor la beneficiar, de la producătorul SS. S.A. către UU. - Depozit Zărneşti în cazane şi nu în mijloace auto.

- în relaţia AA. - C. se utilizează numai 10 rapoarte de încercare şi 10 declaraţii de conformitate pentru 388 facturi. Rapoartele de încercare nu se referă la motorina transportată de la furnizor la beneficiar, ci de la: producătorul SS. S.A. către UU. - Depozit Zărneşti în cazane şi nu în mijloace auto, respectiv de la JJ. către TT., în vagoane.

În cazul TT., rapoartele de încercare se întocmesc de la navă la depozit, în cazul JJ., şi de la depozit către beneficiari pentru fiecare mijloc auto. Cele două tipuri de rapoarte de încercare nu se identifică, sunt documente total diferite. Fiecare raport de încercare conţine un număr şi un cod eşantion, care sunt unice şi nu sunt valabile de la o maşină la alta.

Rapoartele de încercare recunoscute din punct de vedere al numărului, de către TT., respectiv Raportul nr. x, Raportul nr. y şi Raportul nr. z conţin: a) date de emitere diferite faţă de exemplarele existente în dosarul penal; b) cod eşantion diferit faţă de cel înscris în documentele existente la dosarul penal, rezultând astfel că exemplarele de rapoarte de încercare existente în cadrul dosarului penal nu prezintă date reale.

Codul eşantion nr. 290 N a fost emis în data de 20.01.2012 şi corespunde Raportului de încercare nr. x şi Declaraţiei de conformitate nr. x/19.12.2011. Aceste documente au fost anexate la livrarea efectuată către firma S.C. XXX. S.R.L. (26,057 tone) cu autocisterna nr. x.

Referitor la Codul eşantion nr. 290 N, s-a precizat că acesta este unic pentru fiecare livrare, ceea ce înseamnă că nu poate fi trecut pe mai multe rapoarte de încercare, aşa cum s-a menţionat în adresă.

Conform expertizei rezultă că rapoartele de încercare care au însoţit facturile de la AA. către C. nu sunt corecte, prezintă date complet nereale.

În cazul ZZZ., procedura este următoarea:

"(i): AAAA. emite raport de încercare pe un lot de produse care pleacă şi în depozite; UU. nu face analize pe carburantul din depozite, o copie a raportului de încercare/produs/lot, emis de AAAA. se anexează şi la documentele cu care pleacă cisterna către client;

(ii): Documentele care se eliberează în relaţia cu clienţii care ridică marfa cu mijloace auto (în afară de factura şi avize de expediţie) sunt: nota de livrare, tichet de livrare, raport de aditivare (în cazul în care nu funcţionează instalaţia de aditivare automată din depozit şi aditivarea se face manual), declaraţia de conformitate pentru efix, copia raportului de încercare emis de RC pentru lotul de materie primă din care se produce efix, factura/aviz de însoţire marfă.

(iii): În ceea ce priveşte unicitatea datelor de identificare, s-a comunicat că datele de identificare ale documentelor sunt unice. Referitor la normele legale în baza cărora se întocmesc rapoartele de încercare s-au amintit: proceduri interne de lucru, Codul fiscal, raportul de încercare se întocmeşte în baza standardului în vigoare: SR EN 228 - pentru benzină şi SR EN 590 pentru motorină."

Printre societăţile cărora AAAA. le-a eliberat în mod legal rapoartele de încercare nu se află: X., QQ., Z., Y., AA., EE., KK. şi nici PP.

Toate facturile care au ajuns la C. şi BB. din partea societăţilor din prezentul dosar şi care sunt însoţite de raportul de încercare emis de AAAA. nu deţin documentele pe care UU. susţine că le anexează.

Spre comparaţie, expertiza contabilă judiciară prezintă traseul motorinei euro 5 cuprinsă în Factura nr. x din 29.08.2011 emisă de BBBB. către C. pentru 28.081.00 kg motorină. Circuit marfă: UU. - CCCC. - BBBB. - C. La dosar există pentru relaţia UU. - CCCC.: aviz de însoţire; tichet de livrare; nota de livrare; declaraţie de conformitate; raport de încercare. Cantitatea din avizul de însoţire 28,081 litri este identică cu cantitatea înscrisă în factura emisă de BBBB. către S.C. C. S.R.L.. Deci, în relaţia cu BBBB. există toate documentele pentru a se arata întregul parcurs al celor 28,081 litri motorină, pe când în relaţia cu Z. şi AA. nu există niciun document din care să rezulte adevăratul furnizor de la care cele 2 societăţi fantomă au preluat marfa.

În susţinerea faptului că motorina livrată S.C. C. S.R.L. şi S.C. BB. S.R.L. nu avea accizele plătite este şi lipsa contabilităţii societăţilor comerciale: Z., Y., AA.

Expertul desemnat de inculpatul B., UUU. a făcut următoarele precizări:

1. Conform prevederilor art. 206, pct. 53 din C. fisc. "Pentru produsele accizabile care sunt transportate sau sunt deţinute în afara antrepozitului fiscal, originea trebuie să fie dovedită folosindu-se un document care va fi stabilit prin normele metodologice".

Normele Metodologice date în aplicarea acestui articol stabilesc:

"Orice plătitor de acciză care livrează produse accizabile unei alte persoane are obligaţia de a-i emite acestei persoane o factură. Această factură trebuie să respecte prevederile art. 155 din C. fisc. "

Aşadar, prevederile legale nu fac referire expresă la alte documente obligatorii, în afara facturii, care ar trebui să însoţească tranzacţiile cu produse accizabile, de genul celor menţionate în expertiză cum sunt: declaraţii de conformitate, rapoarte de încercare, etc.

În aceste condiţii, fiecare achizitor de produse accizabile procedează într-o manieră proprie pentru a se asigura că produsul accizabil provine dintr-un antrepozit fiscal şi îndeplineşte condiţiile de comercializare prevăzute de lege.

2. Referitor la Declaraţiile de provenienţă, acestea erau solicitate de beneficiarul S.C. C. S.R.L. potrivit unui model propriu, ele nefiind prevăzute în mod expres în niciun act normativ, tocmai pentru a avea o justificare în plus, dată de însuşi furnizorul de carburanţi, asupra provenienţei mărfii şi a plaţii accizei aferente. Din acest motiv declaraţiile date de cele două societăţi furnizoare au un conţinut identic, aşa cum afirma expertul în raport:

"După cum se poate observa, textul dintre declaraţia de conformitate întocmita de Z. şi cea întocmită de AA. nu diferă decât în ceea ce priveşte numele persoanei fizice şi datele de identificare ale acesteia şi numele persoanei juridice şi datele de identificare ale acesteia."

3. Lipsa documentelor financiar- contabile ale S.C. Z. SRL- referitor la furnizorul de la care a aprovizionat cantităţile de motorină Euro 5 vândute către S.C. C. S.R.L. - conduce la faptul că nu se poate efectua concilierea documentaţiei primite la aprovizionare (factura, declaraţia de conformitate, raportul de încercare, alte documente stabilite prin procedura internă a producătorului a S.C. SS. S.A.) cu documentaţia transmisă la vânzare către beneficiar (factura, declaraţia de conformitate, raportul de încercare, declaraţia de provenienţă).

4. Lipsa documentelor financiar- contabile ale S.C. AA. SRL- referitor la furnizorul de la care a aprovizionat cantităţile de motorină Euro 5 vândute către S.C. C. SRL- conduce la faptul că nu se poate efectua concilierea documentaţiei primite la aprovizionare (factura, declaraţia de conformitate, raportul de încercare, alte documente stabilite prin procedura internă a furnizorului a S.C. TT. S.A.) cu documentaţia transmisă la vânzare către beneficiar (factura, declaraţia de conformitate, raportul de încercare, declaraţia de provenienţă).

Inexistenţa documentelor financiar contabile ale S.C. AA. S.R.L. şi ale S.C. Z. S.R.L., precum şi nedepunerea bilanţurilor contabile pentru perioada expertizată nu atrage răspunderea societăţii şi nu are legătură cu activitatea comercială desfăşurată de S.C. C. S.R.L. cu aceste societăţi.

SC C. S.R.L. a introdus în relaţiile cu furnizori de carburanţi, Declaraţia de provenienţă, din care să rezulte provenienţa mărfii şi plata accizei pentru această marfă.

Din documentele existente la dosarul cauzei, rezultă că nu există documentaţia financiar-contabilă a S.C. AA. S.R.L. şi a S.C. Z. S.R.L., caz în care nu poate afirma dacă a plătit sau nu acciza pentru motorina livrată S.C. C. S.R.L., în perioada expertizată.

Opina separată la Suplimentul la Raportul de expertiză administrat în faza de cercetare judecătorească la instanţa de fond ajunge la concluzia că fiecare achizitor de produse accizabile procedează într-o maniera proprie pentru a se asigura că produsul accizabil provine dintr-un antrepozit fiscal şi îndeplineşte condiţiile de comercializare prevăzute de lege, dar susţine şi că, în lipsa documentelor contabile ale firmelor nu se poate stabili dacă acciza a fost sau nu plătită.

Instanţa de apel a arătat că acceptă acest punct de vedere, referitor la conduita achizitorului, dar constată că, în ceea ce priveşte S.C. C. S.R.L. şi S.C. BB. S.R.L., B. şi I., a existat o manieră diferită de a asigura îndeplinirea condiţiilor de comercializare în cazul societăţilor comerciale implicate în evaziunea fiscală faţă de celelalte firme (de exemplu relaţia BBBB. - C.) ceea ce susţine declaraţiile lui H. referitoare la faptul că B. şi MM. cunoşteau că motorina provine dintr-un antrepozit fiscal, ca şi declaraţiile martorilor şoferi ai autocisternelor care transportau motorina din antrepozitul S.C. Q. S.R.L. la S.C. C. S.R.L. şi S.C. BB. S.R.L. cu privire la documentele de transport. S-a concluzionat că cele ce preced, confirmă situaţia de fapt şi vinovăţia reţinute de instanţa de fond cu privire la B. şi MM. şi, respectiv, S.C. C. S.R.L.. şi S.C. BB. S.R.L.

Cu prilejul audierii lor în cursul cercetării judecătoreşti în apel, inculpaţii B., administrator al S.C. C. S.R.L. şi MM., administrator al S.C. BB. S.R.L., au declarat aspecte similare celor susţinute la Curtea de Apel şi anume, că au avut relaţii comerciale având ca obiect achiziţionarea de motorină de la S.C. Z. S.R.L.. şi S.C. AA. S.R.L., fiind contactaţi de G., care s-a prezentat ca reprezentant al acestor societăţi şi, deşi nu au avut nicio întâlnire cu persoanele care aveau calitatea de administrator, acest lucru se întâmpla în mod uzual în relaţiile cu partenerii de afaceri, astfel încât nu au avut nicio suspiciune cu privire la legalitatea desfăşurării acestor tranzacţii. Inculpaţii au arătat că G. le-a prezentat atât documentele care atestau autorizarea societăţilor anterior menţionate pentru a comercializa motorină en-gros, fără depozitare, cât şi dovezi cu privire la faptul că motorina vândută de acestea avea acciza plătită, motivul pentru care au consimţit la derularea acestei afaceri constând în aceea că preţul carburantului achiziţionat de la aceste societăţi includea şi preţul transportului care era efectuat cu mijloacele de transport ale furnizorilor, iar plata mărfurilor, cu acordul furnizorilor, urma a fi făcută într-un interval de 30 de zile de la livrare.

Apărările inculpatului B. în sensul că: în contabilitatea S.C. C. S.R.L. au fost înregistrate în mod legal documente justificative; societatea pe care o administra nu a avut niciun fel de relaţii de afaceri cu S.C. Q. S.R.L.; rapoartele de încercare prin care se atesta calitatea motorinei nu se emit niciodată pentru fiecare cisternă în parte, şi chiar în situaţia unei relaţii comerciale pe care acuzarea o consideră drept reală şi legală, aceea cu BBBB., un singur raport de încercare a fost ataşat la mai multe facturi de vânzare motorină emise de acest furnizor, au fost înlăturate de către instanţa de apel, care, similar instanţei de fond, a constatat că unele dintre neregulile reţinute de Raportul de expertiză contabilă erau evidente pentru o persoană cu experienţa lui B. în activitatea de comercializare a motorinei. Tolerarea neregulilor şi caracterul constant al acestora probează reprezentarea şi acceptarea caracterului simulat al tranzacţiilor pe care respectivele documente le atestau. Astfel:

- documentele justificative emise de furnizorii S.C. Z. S.R.L. şi S.C. AA. S.R.L. nu erau însoţite de documentele pe care UU., respectiv TT. S.R.L. susţin că le eliberează la momentul livrării combustibilului către client, însă în situaţia achiziţiilor de motorină realizate de la furnizori legitimi, în contabilitatea C. şi BB. au fost identificate toate documentele pentru a se arăta întregul parcurs al combustibilului de la furnizorul iniţial, respectiv: aviz de însoţire; tichet de livrare; nota de livrare; declaraţie de conformitate; raport de încercare, înscrisuri care lipsesc în relaţia cu societăţile fantomă;

- în privinţa documentelor doveditoare ale plăţii accizelor pentru motorina pretins achiziţionată de la societăţile comerciale reprezentate în fapt de inculpatul G., inculpatul B. a recurs la utilizarea unor declaraţii olografe;

- pentru livrările fictive, în contabilitatea S.C. C. S.R.L. au fost înregistrate aceleaşi rapoarte de încercare pentru un număr ridicat de facturi. Aceleaşi înscrisuri au fost folosite de mai multe societăţi, fiind modificată data emiterii, codul de eşantion la care se referă sau informaţiile privind beneficiarul;

- rapoartele de încercare corespunzătoare acestor livrări, fie nu au fost emise de depozitele de combustibil, fie au fost emise pentru alte livrări către alte societăţi; niciuna dintre societăţile fantomă cu rol de furnizori nu figurează pe lista societăţilor pentru care au fost emise în mod legal rapoarte de încercare.

Analiza facturilor de motorina emise de Z. şi înregistrate de S.C. C. S.R.L. indică următoarea situaţie: se utilizează numai 19 rapoarte de încercare şi 19 declaraţii de conformitate pentru 422 facturi. Rapoartele de încercare nu se referă la motorina transportată de la furnizor la beneficiar, ci de la producătorul SS. S.A. către UU. - Depozit Zărneşti în cazane şi nu în mijloace auto. AAAA. a comunicat în cursul urmăririi penale că rapoartele de încercare sunt emise pentru fiecare lot de produse care pleacă din depozite, iar datele de identificare ale documentelor sunt unice. O copie a raportului de încercare/produs/lot se anexează la documentele cu care pleacă cisterna către client.

Totodată, în afara de factură şi avize de expediţie, clienţilor care ridică marfa cu mijloace auto li se eliberează şi: nota de livrare; tichet de livrare; raport de aditivare; declaraţia de conformitate pentru efix; copia raportului de încercare emis pentru lotul de materie prima. Niciunul din aceste documente nu se regăsesc în contabilitatea S.C. C. S.R.L.. AAAA. a transmis că Z. nu se află printre societăţile cărora li s-au eliberat în mod legal rapoarte de încercare.

Suplimentar celor de mai sus, unul dintre inculpaţi, H. a recunoscut întâlnirile dintre inculpaţii care livrau efectiv motorina neaccizată provenind de la S.C. Q. S.R.L. (inculpaţii H. şi G.) şi inculpaţii care valorificau motorina (I. şi B.).

Instanţa de apel a constatat că înregistrarea în contabilitatea S.C. C. S.R.L.a vânzărilor de motorină nu este o dovadă a caracterului licit al achiziţionării acesteia, ci reprezintă modalitatea în care se asigura posibilitatea recuperării într-o manieră aparent legală a beneficiilor rezultate din evaziunea fiscală.

Toate acestea denotă faptul că, inculpatul B. a acceptat să cumpere de pe piaţa neagră motorină al cărei preţ scăzut era consecinţa faptului că taxele aferente nu fuseseră plătite, ceea ce susţine soluţia dată de instanţa de fond cu privire la aceştia.

Cu privire la rolul inculpatului A., în actele de evaziune fiscală şi în grupul infracţional organizat, instanţa de apel a arătat că în declaraţia dată la data de 04 aprilie 2017, acesta a susţinut: (…) Nu am transmis vreun ordin lui P., E., J. şi F. P. şi J. au dat declaraţii de recunoaştere, în sensul că m-au perceput tot timpul ca pe un şofer, respectiv şoferul lui O. (…) Pe dl O. îl duceam oriunde avea nevoie. Eu eram angajat la S.C. DDDD., cu contract de muncă. Eram asistent manager. Dna J. ştiu că a întocmit contractul. Mai mult, eram şofer sau făceam cumpărături, duceam haine la curăţătorie. Am dus documente contabile de la P. şi de la restaurantul din Eforie la dna J. Se spune că aş fi participat la socoteli. Precizez că nu este vorba despre mine cu siguranţă, este vorba despre alt A. Mie P. îmi spunea EEEE. Cred că A. era ori F. ori altcineva de la fabrică. (…) În cadrul S.C. Q. S.R.L. nu am avut nicio calitate, nu mergeam la fabrică. Pe dl G. l-am cunoscut, se ocupa de transport marfă, cu cisternele, avea o societate de cisterne. Dl P. îmi punea într-o sacoşă mai multe documente, CD-uri, stick-uri, dar eu nu deschideam sacoşa pentru că nu aveam cunoştinţe contabile. Am dus şi bonuri de la restaurant tot doamnei J. (…) Referitor la procura de administrator, mi-a fost adusă de un prieten de la Piteşti a dl O. să o folosesc când aş avea nevoie pentru primărie, ISU. Nu am folosit-o niciodată. (…) La percheziţii, s-au găsit în 4 locaţii peste 200.000 euro. Cum am declarat şi atunci, banii mi-au fost lăsaţi de dl O. pentru construirea restaurantului şi cumpărarea unui apartament în Bucureşti, din str. x, unde locuia, care ulterior a fost vândut. Şi eu stăteam tot în str. x, eu la apart. 8 şi dl O. la apart. 5. Eu aveam cheile de la toate apartamentele şi de la cel din Splai, întrucât venea o doamnă să facă curat. (…) Cu dl N. m-am văzut la piaţa Alba Iulia, vroia să se întâlnească cu dl O., dar acesta era plecat din ţară şi m-am dus eu să văd despre ce e vorba (…). Am stat foarte puţin, câteva secunde. (…)

S-a reţinut că declaraţia inculpatului A. indică faptul că a cunoscut membri importanţi ai grupării infracţionale şi a făcut legătura dintre aceştia, asigurând transmiterea mesajelor (cum a fost cazul în situaţia întâlnirii cu N. de la care trebuia să preia un mesaj către O.) sau transmiţând documente (cum a fost cazul documentelor contabile transmise de P. lui J.) având acces la sume mari de bani în numerar (cei 200.000 euro în numerar) şi având procură pentru S.C. Q. S.R.L. Chiar dacă inculpatul a susţinut că nu a cunoscut nimic despre activitatea de evaziune fiscală, fiind un simplu şofer, încrederea de care s-a bucurat între membrii ai grupului infracţional - ca O. şi P. - sumele mari pe care le avea la dispoziţie şi chiar procura din partea S.C. Q. S.R.L., exclud posibilitatea ca acesta să nu fi cunoscut activitatea grupului.

De asemenea, s-a reţinut că declaraţiile a trei dintre inculpaţi - F., H. şi G. - date în faţa instanţei de apel susţin implicarea lui A. în circuitul evazionist:

- declaraţie dată de F. la data de 18 aprilie 2017 (…) Bani pe care îi scoteam din bancă îi dădeam lui P., de cele mai multe ori, lui O. rareori şi chiar şi lui A.. Sumele în valută le duceam lui P., rareori lui O., la P. era cap de linie, chiar şi până să fim arestaţi, pe 8 iunie sau iulie îi predasem bani lui P., iar A. a venit şi i-a luat banii de acasă de la P., am fost de faţă atunci când A. a venit să ia banii, nu ştiu în ce scop îi lua. (…) Am cumpărat şi telefoane mobile şi cartele pre pay, atunci când A. nu ajungea să cumpere telefoanele mobile. Cumpăram acele telefoane ca să nu fim interceptaţi. P. nu avea timpul necesar să se ducă la magazin să ceară 10-15 telefoane sau câte erau nevoie, la două-trei săptămâni sau o lună se schimbau telefoanele. (…) Iar de prin decembrie 2011 - ianuarie 2012 nu am mai avut contact direct cu O., dacă avea ceva să-mi spună mă chema pe telefonul lui A. sau P., ori mă suna direct pentru că acesta avea numărul de telefon ale tuturor;

- declaraţia dată de H. în apel, la data de 17 octombrie 2018, (…) A. era şoferul lui O., îl vedeam mereu cu acesta. Era de faţă la discuţiile pe care le aveam cu O. referitoare la motorină dar îşi vedea de treabă, îşi vedea de ale lui, nu se băga în discuţii. (...);

- declaraţia dată la instanţa de apel de G.: (…) Pe dl A. îl cunosc cam în acelaşi circumstanţe în care l-am cunoscut şi pe O. Ne-am întâlnit de câteva ori la hotel la constanţa. Ţin minte că de câteva ori dl O. era într-o discuţie şi eu cu dl A. eram afară, nu stăteam cu dumnealor la masă. Ştiu că era dl O., dl P. Am dezvoltat o relaţie de prietenie cu dl A.

În declaraţia dată la instanţa de apel, P. a menţionat cu privire la A. rolul acestuia de a transmite solicitările lui O.: (…) Din punct de vedere ierarhic, A. nu îmi dădea mie dispoziţii. Mai erau anumite dispoziţii pe care mi le transmitea de la dl O. (…) Nu am trimis eu niciodată bani prin A. şi F. lui O., dânşii aveau legătură directă telefonică.

S-a reţinut că rolul inculpatului A. în cadrul grupării infracţionale a fost menţionat şi de inculpata J. care l-a indicat ca fiind cel care "când venea la Bacău îmi aducea extrase de cont, CD-uri, stick-uri pe care se afla evidenţa contabilă a S.C. S. S.R.L., S.C. Q. S.R.L., S.C. R. S.R.L."

De asemenea, încă din faza de urmărire penală, inculpatul E. a arătat în declaraţia din 5.06.2014, vol. 2 urmărire penală, fila x, că A. i-a transmis că R. va trebui să achite un comision de 150 dolari/tonă de motorină, iar atunci când funcţionarii băncii i-au comunicat că pentru acest lucru are nevoie de contract şi factură, a luat legătura tot cu A. pentru a transmite mesajul lui O. şi pentru a primi contractul solicitat. A. a fost şi cel care i-a adus prima factură, deoarece, după cum afirma în declaraţia sa E., nu ştia să completeze formularul de plată externă. În acelaşi sens, în declaraţia dată la 27 iunie 2017, E. a arătat rolul de pe care îl avea A. de a fi alături de membrii grupului la momentele importante: Cum ajungea în posesia facturilor proforme emise de FFFF.? Prima factură mi-a fost adusă de A. şi P. cu care m-am întâlnit la II. pentru că acolo se făceau plăţile (…)

În consecinţă, s-a reţinut că susţinerile inculpatului A. în sensul că nu a cunoscut nimic din activitatea firmelor implicate în evaziunea fiscală sunt nereale şi infirmate de probele ce preced.

Tot cu referire la rolul lui A., în declaraţia dată la instanţa de apel, martora GGGG. a arătat (...) Îl cunosc pe A.. Nu cunosc cu ce se ocupa ştiu doar că era prieten cu domnul O. şi domnul P. Spun că erau prieteni pentru că se întâlneau şi discutau. Mai mergeam cu P. când se întâlnea cu dânşii, dar nu participam la discuţii. Aceste întâlniri aveau loc la restaurante, baruri sau pe stradă. În timpul întâlnirilor stăteam în maşină sau mă duceam în altă parte. Erau prieteni, O., P. şi A., pentru că aşa mi-a spus P. Nu îmi spuneau de ce se întâlneau. La biroul din Nicolae Bălcescu nu l-am văzut pe domnul A., nu mi-a adus acte şi nici bani. (...) Întâlnirile dintre O., P. şi A. nu au fost dese în prezenta mea. Erau întâlniri care puteau avea loc la trei luni sau la câteva săptămâni. (...)

Nu în ultimul rând, în susţinerea rolului inculpatului A., instanţa de apel a reţinut şi procesul-verbal de efectuare a percheziţiei domiciliare la adresa unde locuia A. (persoana desemnată de A. pentru a deschide imobilul şi a participa la percheziţie, respectiv HHHH., a relatat că la adresa menţionată ştie că locuieşte A., persoană de la care a primit cheile şi a fost solicitat de acesta să vină şi să participe la percheziţia domiciliară), proces-verbal în care se menţionează identificarea la adresa respectivă a ştampilelor S.C. Q. S.R.L., acte constitutive ale S.C. Q. S.R.L., precum şi împuternicirea dată de către Q. lui A.. Aceste menţiuni infirmă apărările inculpatului din motivele de apel cu privire la faptul că nu ar fi locuit la adresa respectivă ori că bunurile nu îi aparţineau. Totodată, instanţa a reţinut şi că împuternicirea dată lui A. de către Q. arată că rolul acestuia nu era acela al unui simplu şofer care nu cunoştea activitatea angajatorului său. Indiferent de proprietarul imobilului percheziţionat sau de persoana care locuia efectiv în fiecare dintre apartamentele percheziţionate, procura subliniază puterea de reprezentare a societăţii comerciale care a contribuit decisiv în evaziunea fiscală

S- a apreciat că cele ce preced confirmă soluţia instanţei de fond cu privire la vinovăţia inculpatului A., precum şi rolul său de persoană de încredere a lui O., care ţinea legătura între acesta şi E., J., F., P. ori între aceştia din urmă şi care era prezent la S.C. Q. S.R.L. ori la întâlnirile grupului.

În ce priveşte rolul inculpatului B. în actele de evaziune fiscală şi în grupul infracţional organizat, instanţa de apel a arătat că, suplimentar faţă de probele din care rezultă neregulile din contabilitatea S.C. C. S.R.L., reţine declaraţiile inculpaţilor H. şi G., care descriu relaţiile pe care le-au avut cu B..

Astfel, în declaraţia dată la instanţa de apel, inculpatul G. a arătat că B. nu se interesa de provenienţa motorinei, arătând că B. era interesat de preţ şi nu de aspectul legalităţii achiziţiei. Rezultă, aşadar, că inculpatul B. a avut o atitudine indiferentă faţă de provenienţa motorinei, iar ceea ce l-a interesat în mod real a fost preţul combustibilului. (Cu dl B. nu am avut discuţii legate de provenienţa motorinei şi nici nu am asistat la astfel de discuţii... Dl B. nu a lăsat să se înţeleagă că ştie despre acest circuit al motorinei, nici nu cred că l-a interesat în mod direct dacă eu vând marfa sau altcineva, l-a interesat preţul şi condiţiile de livrare).

În plus, o minimă diligenţă a verificării legalităţii achiziţiei de motorină din partea inculpatului B. se impunea, cu atât mai mult cu cât achiziţiile de motorină din prezenta cauză au fost făcute ulterior controlului operativ efectuat de comisarii Gărzii Financiare Sibiu la S.C. C. S.R.L., privind relaţiile comerciale avute de această societate cu IIII. Astfel, controlul finalizat la data de 22.08.2011, prin Nota de Constatare SB nr. x a scos în evidenţă nelegalităţi privind achiziţiile de motorină, similare cu cauza de faţă. Instanţa a constatat că, având în vedere poziţia autorităţilor, exprimată anterior datei faptelor prezente, şi constatarea unor nelegalităţi, perpetuarea nelegalităţilor în perioada imediat următoare infirmă buna credinţă a inculpatului. Celelalte probe, inclusiv declaraţiile inculpaţilor care aveau o poziţie superioară în ierarhia grupului celei deţinute de inculpatul G. confirmă vinovăţia inculpatului B.

Astfel, modul în care se lucra cu S.C. C. S.R.L. şi S.C. BB. S.R.L. este descris de H. la data de 17 octombrie 2018: Clienţii erau B. şi I. care ştiau bineînţeles că luau motorină fără acciză şi TVA, dacă li se dădea motorină cu acciză şi TVA o refuzau. I. mai lua 5,8 maşini pe săptămână cu acciză. S-a propus şi lui B. să ia câteva maşini pe săptămână cu acciză, dar a refuzat întotdeauna. B. cerea 35 de facturi avans pe lună pentru a nu plăti TVA, mă chema pe mine personal să insist la G. să-i facă surplus de facturi avans, 35,40 de facturi ca să nu plătească TVA. (…) Certificatele de calitate despre care el (B.) spune că sunt adevărate, sunt în realitate nişte falsuri, el cunoscând aceste lucruri deoarece se luau de la maşinile pe care le încărca I., cele pentru care se plăteau accize, iar prin spate, G. i le făcea lui B. (…)

Declaraţia inculpatului G. dată în şedinţa publică din 17 aprilie 2018 privind relaţia cu B. şi I. (...), ne ocupam de plăţi, ştiam ce sumă trebuie plătită în fiecare zi, îmi era comunicat acest aspect şi se plătea marfa care a fost livrată anterior, atât din partea dl B. cât şi din partea dl I. Regula era că ceea ce ajungea la dl B. trebuia să se achite cât mai repede şi diferenţa de bani care trebuia plătită mai departe o ceream de la dl I. (…) Îl înştiinţam pe JJJJ. despre tot ce se întâmpla pe parcursul unei zile. Din partea dl I., plăţile nu se făceau niciodată conform cu factura.

În ceea ce priveşte relaţia privilegiată cu S.C. C. S.R.L. şi S.C. BB. S.R.L., în declaraţia dată de H. la 18 octombrie 2018 se indică, pentru B. cât şi pentru I. o situaţie identică în ceea ce priveşte faptul că acceptau să vândă motorină fără accize plătite: Întrebare: Există în acele agende ridicate cu ocazia percheziţiei menţiuni cu privire la S.C. C. S.R.L. şi B.? Răspuns: Da. există. Nu foloseam denumirea de S.C. C. S.R.L. pentru ca la o percheziţie să nu se descopere cui se livrau combustibilii. Nu pomeneam nume în caiet niciodată. Caietul era împărţit în două pentru doi clienţi, B. şi I. La mijloc era B. La început era I. Lucram cu ele zi de zi şi ştiam care, cine era. Nu mai ţin minte nici dacă scriam şi numele lui I.

Legăturile grupului cu B. şi I. sunt descrise de către WWW. în declaraţia dată la 18 octombrie 2018: (…) Niciodată nu au fost întâlniri la care să ne fi întâlnit toţi, E., I., B. cu O. Domnul O. ştia de aceste persoane, dar nu a vrut să îşi mai bată capul cu ei pentru că dacă faci o afacere nu o faci cu zece persoane. Clienţi găseai 1000, dar nu voiai să afle toţi. Căutai să ţii afacerea închisă. Atunci când afacerea s-a făcut, s-a făcut cu B., I., O., G. O. ştia despre B. şi I. A mai făcut afaceri cu B. Dl. B. şi I. ştiau de la mine că lucrează cu O. Le-am spus acestora, respectiv lui O. că lucrez cu aceşti clienţi şi că nu îmi mai trebuie alţii. Li s-a spus lui B. şi I. când au venit la întâlnire că motorina pe care o primesc este fără accize şi tva. Spre exemplu, B. a luat fără accize de când îl ştiu eu de 20 de ani. 80% a lucrat fără accize. La acea întâlnire am fost eu să vorbesc cu B., cu I. care îmi era prieten la acel moment şi le-am spus că este motorină la preţ bun şi să ia cât de multă. Şi B., şi I. se băteau pe motorină. Când ai un preţ sub preţul de la rafinărie cu câteva mii de RON la litru, este evident că preţul este fără accize şi TVA. Le-am zis lui B. şi I. că urmează să vorbească cu G. care se ocupa cu plăţile şi cu banca. Vorbeau între ei, negociau preţuri. Cel mai mult, G. vorbea cu B. Eu vorbeam şi cu I. şi cu B. dar mai mult cu I., o dată pe zi sau la două, trei zile. Preţul era dat de O. dar la două, trei zile preţurile şi urcă şi coboară şi de aceea trebuia modificat preţul. Se mai făceau întâlniri la o săptămână două mai mult la Bucureşti. Veneau G., B. şi eu, iar B. cerea un preţ bun de tot pentru el şi facturi foarte multe, 40 de facturi cel puţin pe lună se dădeau lui B. pentru că lua o cantitate mare de marfă. G. nu dorea întotdeauna să-i dea facturile lui B. pentru că exista o contabilitate. (…)

Relaţia cu I. şi B., ca şi diferenţele dintre situaţia celor doi rezultă de asemenea, din declaraţia lui H. (…) I. îmi era atunci prieten şi aveam bani la el. Pe B. îl ţineam ca pe o roată de rezervă. Când nu făcea faţă I. să descarce, să dea banii, trebuia să dau surplusul de marfă unei alte persoane. Anterior cu B. avusesem afaceri tot cu produse petroliere. G. era cel care dirija marfa şi îi dădea combustibilul în raport de cum aveau loc să descarce în bazinele din staţiile lor I. şi B. Întrebare: Înainte de a se începe această afacere cu motorină au fost discuţii prealabile cu domnii B. şi I. relativ la provenienţa mărfii? Răspuns: Nu, nu a fost nicio discuţie. Am spus înainte de faptul că au fost discuţii cu B. şi I. cu privire la cumpărarea mărfii şi la preţul acesteia. Întrebare: Precizaţi dacă cunoaşteţi cine se ocupa de documentaţia care însoţea livrările de motorină pentru S.C. C. S.R.L. şi S.C. BB. S.R.L.? Răspuns: G. care se ocupa inclusiv de certificatele de calitate pentru că B. dorea să-i vină "ca la carte" certificatele. (…) Întrebare: Marfa transportată către S.C. C. S.R.L. şi S.C. BB. S.R.L. conţinea acciză plătită către stat? Răspuns: Nu, niciodată.

În declaraţia din data de 14 noiembrie 2018, inculpatul H. a confirmat susţinerile anterioare: (…) Referitor la B. doresc să mai adaug următoarele: Toată lumea mergea la el să le dea marfă fără acciză. Le mai dădea uleiuri. (…)

Declaraţia inculpatului G. dată în şedinţa publică din 17 aprilie 2018:(…) Dintre clienţi, singura persoană care cunoştea provenienţa motorinei era ZZ., faţă de restul nu existau relaţii de prietenie sau de încredere. Ştiu că ZZ. cunoştea acest aspect pentru că era singura persoană la care se lăsau banii şi nu se cerea plata banilor a doua zi, singura cu care am făcut concedii şi singura persoană apropiată. S-a discutat de faţă cu acesta despre provenienţa motorinei respective. (…) Aveam o relaţie diferită cu dl ZZ., faţă de ceilalţi clienţi. Dacă 30 de maşini se încărcau ipotetic şi 20 de maşini mergeau la dl ZZ., iar 10 la dl B., dl B. i se cereau banii cât mai repede, iar la dl ZZ. rămâneau banii pentru marfă. Se cereau banii de la acesta doar în momentul în care nu erau suficienţi bani în cont pentru a plăti suma datorată către Q. Dacă erau suficienţi bani în cont, nu mai ceream banii. (…) Dl JJJJ. îi cunoştea pe ambii clienţi C. şi BB. înaintea mea. Cu dl B. am mers eu la Sibiu şi i-am propus achiziţionarea de motorină, la îndemnul dl JJJJ., iar cu dl ZZ. a discutat dl JJJJ. direct. Dl B. nu a lăsat să se înţeleagă că ştie despre acest circuit al motorinei, nici nu cred că l-a interesat în mod direct dacă eu vând marfa sau altcineva, l-a interesat preţul şi condiţiile de livrare. Nu ştiu cum anume l-a selectat JJJJ. pe B. Dacă mi-aş exprima părerea, probabil pe baza puterii de cumpărare a firmei dl B. Preţul nu era foarte mic, nu m-a întrebat despre acest aspect, iar comparativ cu preţul pieţei, având în vedere că marfa era livrată la dumnealui şi adăugându-se cantitatea mare, era justificat un discount, pe care l-ar fi făcut oricine.

Într-adevăr eu m-am ocupat de achiziţia de motorină de la SSS. Galaţi, eu am negociat preţurile, nu eu hotăram cantitatea pe care o va cumpăra OO., nu eu efectuam plăţile, nu eu aveam beneficii. (…). Răspuns: actele vizau provenienţa mărfii, avizul era cel diferit. OO. cumpăra marfă de la SSS. Galaţi, devenind astfel proprietarul mărfii. Ulterior, se realizau avize către BB. şi C., având în spate aceleaşi documente de provenienţă şi justificative. La destinaţie, aceste acte erau arse, făcute pierdute, nu ştiu de către cine. Nu cred că cei care primeau marfa ar fi ajuns să vadă acele documente, aşa încât cred că erau arse de către şoferi. Marfa era facturată a doua zi dimineaţă. Instanţa de apel a constatat, din Raportul de expertiză contabilă, că în ceea ce priveşte S.C. C. S.R.L. şi B. a existat o manieră diferită de verificare a îndeplinirii condiţiilor de comercializare a motorinei faţă de societăţile comerciale Z. şi AA., în evaziunea fiscală faţă de celelalte firme (de exemplu relaţia BBBB. - C.) ceea ce susţine declaraţiile lui H. referitoare la faptul că B. cunoştea că motorina vândută nu are accizele plătite.

În declaraţiile date la instanţa de apel, B., administrator al S.C. C. S.R.L. a reluat cele susţinute la Curtea de Apel şi anume existenţa unor relaţii comerciale având ca obiect achiziţionarea de motorină, pe baza unor documente legal înregistrate în contabilitate, fără nicio legătură cu S.C. Q. S.R.L., cu existenţa unor rapoarte de încercare.

Instanţa de apel a reţinut că unele dintre neregulile constatate de Raportul de expertiză contabilă erau evidente pentru o persoană cu experienţa lui B., iar tolerarea neregulilor şi caracterul lor constant probează reprezentarea şi acceptarea caracterului simulat al tranzacţiilor:

- cu privire la S.C. C. S.R.L. şi B., niciunul dintre documentele justificative emise de furnizorii S.C. Z. S.R.L. şi S.C. AA. S.R.L. nu erau însoţite şi de documentele pe care UU., respectiv TT. S.R.L. susţin că le eliberează la momentul livrării combustibilului către client; spre deosebire de acest caz în relaţia dintre S.C. C. S.R.L.. şi S.C. BBBB. S.R.L. documentele respective au fost ataşate la factura de achiziţie.

Astfel, Codul de încercare nr. 290N a fost emis la data de 20.01.2012 şi corespunde Raportului de încercare nr. 147N şi Declaraţiei de conformitate nr. 4279 din 19.12.2011. Aceste documente au fost anexate la livrarea efectuată către firma S.C. XXX. S.R.L., 26,057 tone cu autocisterna nr. x/x, iar ZZZ. a transmis la dosar faptul că, codul de eşantion 290N este unic pentru fiecare livrare, ceea ce înseamnă că nu poate fi trecut pe mai multe rapoarte de încercări. În cauză, codul eşantion 290N a fost menţionat în legătură cu Raportul de încercare x din 16.02.2012 şi Declaraţia de conformitate nr. 4405/15.02.20123 emis de TT., pe Raportul de încercare nr. 248N din 28.02.2012 şi Declaraţia de conformitate nr. 4433 din 28.02.2012 emisă de TT. Sa, pe Raportul de încercare nr. 265N din 7.03.2012 şi Declaraţia de conformitate nr. 4464 din 7.03.2012, pe Raportul de încercare nr. 287N din 15.03.2012 şi Declaraţia de conformitate nr. 4482 din 15,.03.2012, pe Raportul de încercare nr. x din 2.04.2012 şi Declaraţia de conformitate nr. 4501 din 2.04.2012, pe Raportul de încercare nr. 365N din 14.04.2012 şi Declaraţia de conformitate nr. 4567 din 14.04.2012, pe Raportul de încercare nr. 372N din 14.04.2012 şi Declaraţia de conformitate nr. 4756 din 30.04.2012. TT. nu a recunoscut rapoartele de încercare nr. 221, 287, 314, 365, iar pentru celelalte rapoarte de încercare aveau alte coduri de eşantion şi alte date ale declaraţiei de conformitate conform celor transmise de TT. Codul de eşantion nr. 290N este unic pentru fiecare livrare, astfel încât nu poate fi trecut pe mai multe rapoarte de încercări, astfel cum s-a întâmplat în relaţia dintre AA. şi C.

Expertiza contabilă a prezentat traseul motorinei Euro 5 cuprinsă în factura x din 29,08.2011 emisă de BBBB. către S.C. C. S.R.L. pentru 28,081.00 kg motorină. Circuitul mărfii a fost: UU. - CCCC. - BBBB. - C. La dosar există pentru relaţia UU. - CCCC.: aviz de însoţire, tichet de livrare, notă de livrare, declaraţie de conformitate, raport de încercare. Cantitatea din avizul de însoţire 28,081 este identică cu cantitatea înscrisă în factura emisă de BBBB. către C. În consecinţă, în relaţia avută de S.C. C. S.R.L. cu BBBB. există toate documentele pentru a identifica întregul parcurs al cantităţii de 28.081 motorină, pe când în relaţia S.C. C. S.R.L. cu Z. şi AA. nu există niciun document din care să rezulte adevăratul furnizor de la care cele două societăţi au preluat marfa.

Suplimentar celor de mai sus, instanţa de apel a reţinut că unul dintre inculpaţi, H. a recunoscut întâlnirile dintre inculpaţii care livrau efectiv motorina neaccizată provenind de la S.C. Q. S.R.L. (inculpaţii H. şi G.) şi inculpaţii care valorificau motorina (inculpaţii B. şi I.).

Cu privire la acuzaţia adusă inculpatului B. vizând aderarea la grupul infracţional, instanţa a constatat că, în cauză, există probe din care rezultă că acesta a cunoscut existenţa grupării criminale, că a acţionat în sensul comercializării de motorină scoasă ilicit de sub regim suspensiv de plata a accizei, în scopul prejudicierii bugetului consolidat al statului. Probe directe atestă legătura inculpatului cu mai mulţi membri ai grupului infracţional, H. şi G.

Faptul că, inculpatul a acceptat să cumpere motorină de pe piaţa neagră, alături de faptul că a cunoscut alţi membri ai grupului infracţional organizat asigură, în opinia instanţei de apel, similar celor constatate de instanţa de fond, temei al condamnării pentru apartenenţă la grupul infracţional a cărui activitate este cercetată în prezenta cauză. Inculpatul a avut un rol bine determinat în gruparea criminală (a asigurat modalitatea în care se obţinea profit din vânzarea motorinei achiziţionată în regim suspensiv de accize), a cunoscut (având în vedere diferenţele dintre actele care însoţeau achiziţia de motorină de la societăţile comerciale implicate în circuitul evazionist spre deosebire de alte societăţi comerciale) faptul că marfa pe care a primit-o, provine dintr-o cantitate pentru care nu se achitase acciza şi, a acceptat să o comercializeze în aceste condiţii, obţinând astfel un beneficiu.

Instanţa a reţinut că, pentru a considera îndeplinită latura obiectivă a infracţiunii incriminată de art. 7 din Legea nr. 39/2003 nu este necesar ca fiecare membru care aderă sau sprijină, să cunoască în detaliu activitatea grupului, dar este necesar ca aceştia să cunoască faptul că există grupul şi să se manifeste conştient, cunoscându-şi poziţia şi îndeplinind diverse acţiuni pentru realizarea scopului pentru care s-a constituit grupul, situaţie care se regăseşte în prezenta cauză cu privire la B.

Referitor la apărările formulate de inculpatul B. cu privire la acuzaţia vizând săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, s-a reţinut că în esenţă, acestea vizează faptul că, formal, facturile îndeplineau condiţiile prevăzute de lege pentru a fi înscrise în contabilitate.

Apărarea a invocat jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, potrivit căreia un comerciant nu poate fi făcut responsabil de comportamentul nelegal al partenerului de afaceri. S-a invocat de asemenea faptul că, în numeroase hotărâri pronunţate în materie de drept fiscal, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene s-a pronunţat cu privire la posibilitatea exercitării dreptului de deducere chiar şi în condiţiile în care furnizorii nu au avut un comportament fiscal adecvat (nu erau persoane impozabile, nu şi-au îndeplinit obligaţiile privind declararea şi plata TVA, nu există alte documente în afara facturii, au fost implicaţi în nereguli sau fraude etc).

În sensul apărărilor expuse de inculpaţi cu referire la hotărârile Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, instanţa a amintit că, alături de numeroasele cauze care privesc interpretarea Directivei 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată şi aplicarea principiului neutralităţii fiscale, hotărâri în care se reţine faptul că, nu poate fi refuzat unei persoane impozabile dreptul de deducere aferentă unei livrări de bunuri pentru motivul că, ţinând seama de fraude sau de nereguli săvârşite anterior sau ulterior acestei livrări, se consideră că livrarea ulterioară nu a fost efectiv realizată, fără să se fi stabilit, în raport cu elemente obiective, că această persoană impozabilă ştia sau ar fi trebuit să ştie că, operaţiunea invocată, pentru a justifica dreptul de deducere, era rezultatul unei fraude privind taxa pe valoarea adăugată, care a intervenit în amonte sau în aval în lanţul de livrări, Curtea, aminteşte des ideea protecţiei contribuabilului "onest/inocent" căruia nu i se poate limita dreptul de deducere decât dacă, autorităţile demonstrează, printr-o serie de elemente obiective că, şi întreprinderea, din speţă, a participat activ la fraudare sau a cunoscut fraudarea. Acest fapt denotă că, activităţile contribuabilului nu au fost realizate în scopul colectării TVA, în scopul de a eluda legea fiscală. Curtea de Justiţie a Uniunii Europene statuează că, fiecare activitate se analizează individual, fără a se ţine cont de tranzacţiile anterioare/ulterioare, care comportă un concurs fraudulos al participanţilor şi este necesar să se ţină seama de atitudinea contribuabilului în cauză şi să se stabilească dacă acesta ştia de acea complicitate frauduloasă sau dacă a participat activ la frauda arătată.

Apărarea vizând faptul că beneficiarul este de bună-credinţă pentru că a efectuat verificările privind societatea furnizoare în registrele disponibile şi că, în mod excesiv i se impută faptul că a ignorat datele false inserate în facturi, acceptând marfa şi înregistrând în contabilitate documente neconforme, în condiţiile în care, era comerciant vechi pe piaţa produselor petroliere, deţinător de atestate de comercializare cu depozitare, cu staţii proprii de vânzare, a fost înlăturată de instanţă.

Scopul evident al înscrierii în facturi a unor date nereale şi neataşarea documentelor relevante privind conformitatea, a fost acela al îngreunării constatării originii şi chiar calităţii mărfii. Corectitudinea evidenţierilor contabile ţine de un comportament adecvat al contribuabilului care, având drept exemplu propria atitudine, s-ar putea, ulterior, prevala de imposibilitatea obiectivă de a cunoaşte fraude sau nereguli săvârşite anterior. Or, în cazul inculpatului B. şi a societăţii pe care o administrează, S.C. C. S.R.L., verificarea conformităţii documentelor era un act de minimă diligenţă.

Inculpatul a afirmat că a recepţionat personal marfa, ceea ce presupunea întocmirea unor documente contabile de natură a evidenţia intrarea în patrimoniu a mărfurilor, pornind chiar de la factura care însoţeşte marfa.

Potrivit propriilor declaraţii, inculpatul a identificat un beneficiu economic, faptul că putea achiziţiona motorină la un preţ scăzut şi care avea inclusă componenta transportului şi s-a concentrat asupra realităţii cantităţilor şi mai puţin asupra modului în care marfa ajungea la societate şi cu atât mai puţin a calităţii (de exemplu lipsa certificatelor de conformitate şi a rapoartelor de încercare).

Instanţa de apel a constatat şi un alt aspect care rezultă din probele administrate în prezenta cauză şi anume, dificultatea cu care un comerciant de produse petroliere putea obţine un contract de furnizare, demersurile complicate pe care trebuia să le întreprindă, faptul că se lovea de necesitatea constituirii unor garanţii. Aceste aspecte, cunoscute de persoane cu experienţă în comerţul cu motorină, cum era B., nu puteau să nu -i creeze suspiciuni legate de contactarea lui de o persoană necunoscută anterior, ca G., care afirma că are de vânzare motorină, dar care nu era administrator ai firmelor în numele cărora oferea combustibilul, firme care, de altfel, nu depuseseră bilanţ contabil în ultimii ani.

Toate acestea denotă faptul că, inculpatul B. a acceptat să cumpere motorină de pe piaţa neagră, al cărei preţ scăzut era consecinţa faptului că taxele aferente nu fuseseră plătite. Faptul că B. îi cunoscuse anterior datei săvârşirii infracţiunilor, atât pe H. cât şi pe I. confirmă, în opinia instanţei de apel, faptul că tolerarea neregulilor documentelor care însoţeau transporturile de motorină era consecinţa reprezentării clare a caracterului simulat al tranzacţiilor efectuate.

Analizând în continuare cererile inculpaţilor de achitare pentru grup infracţional, instanţa a arătat că urmează a le respinge, întrucât grupul infracţional organizat constituit se circumscrie în tipologia perfectă a grupului infracţional reglementat şi sancţionat de legea penală română, beneficiind de toate atributele cerute de lege: organizat piramidal, cu o ierarhie bine precizată în cadrul grupului, cu paliere ierarhice bine delimitate, constituit pe o perioadă de timp îndelungată, în care palierele nu se interferează între ele, decât prin nişte punţi de legătură.

Chiar dacă unii dintre inculpaţi au încercat să se exonereze de răspundere penală, relativ la apartenenţa lor la grupul infracţional, acreditând ideea că nu au cunoscut pe toţi membrii grupului infracţional şi nici nu au avut posibilitatea să realizeze amploarea fenomenului infracţional şi a consecinţelor păgubitoare ale acestuia, asemenea susţineri şi apărări se află în totală contradicţie cu probele administrate în cauză.

Pentru apartenenţa la grup, nu este necesar ca fiecare dintre membrii săi să cunoască pe toţi membrii grupării. Faptul că unii dintre inculpaţi au acţionat cu intenţie directă, urmărind producerea rezultatului faptelor lor, iar alţii cu intenţie indirectă prevăzând rezultatul faptelor- prejudicierea bugetului de stat şi acceptând posibilitatea producerii lui, toţi au acţionat cu forma de vinovăţie cerută de lege pentru infracţiunile reţinute în sarcina lor.

Una dintre modalităţile în care au acţionat membrii grupului infracţional, a fost acela al înfiinţării unor societăţi comerciale sau preluării părţilor sociale ale unora deja înfiinţate şi implicarea acestora în relaţii comerciale fictive pentru a asigura comercializarea de produse petroliere achiziţionate în regim suspensiv de plata accizei şi pentru care societăţile vânzătoare ar fi datorat acciza, sume pe care însă nu le-au virat către bugetul de stat. Membrii grupului nu au făcut parte din structura acţionariatului în perioada în care societăţile respective au desfăşurat activităţile infracţionale cercetate, ci, fie au determinat anumite persoane pentru a deveni asociaţi şi administratori contra unor sume de bani, fie, în ipoteza în care au preluat personal, în diferite perioade de timp, procente din părţile sociale, le-au cedat unor astfel de persoane care au acceptat să acţioneze ca interpuşi ai membrilor grupării în schimbul unor sume de bani, fără a avea însă vreo implicare efectivă în activitatea respectivelor societăţi comerciale.

Concluzionând, instanţa de apel a reţinut că persoanele care au controlat, în realitate, sunt inculpaţii care au coordonat efectiv activitatea firmelor. Prin activitatea efectivă exercitată, de conducere, coordonare şi supraveghere a activităţii societăţilor comerciale, pe parcursul întregii perioade infracţionale şi-au asumat rolul de administratori de fapt, calitate care le atrage răspunderea penală pentru faptele şi actele îndeplinite în exercitarea ei, inclusiv din perspectiva legii penale.

Instanţa de apel a reţinut şi că instanţa de fond a dat o dezlegare corectă în drept situaţiei de fapt, confirmată prin Decizia nr. 25/2017 din 3 octombrie 2017, publicată în M.Of. nr. 936/28.11.2017, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, care a stabilit că acţiunile şi inacţiunile enunţate în art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, care se referă la aceeaşi societate comercială, reprezintă variante alternative de săvârşire a faptei, constituind o infracţiune unică de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale. Din analiza textelor de lege evocate rezultă că, atât fapta de a omite evidenţierea corectă în documentele legale, cât şi fapta de a nu evidenţia corect veniturile şi cheltuielile au fost incriminate prin aceeaşi normă, scopul fiind unul comun, respectiv asigurarea stabilirii de situaţii fiscale reale, care să asigure o corectă colectare a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a celorlalte obligaţii fiscale ce revin contribuabililor.

Sub cel de-al doilea aspect este necesar a se realiza distincţia între noţiunile de "acţiune" şi "inacţiune", care reprezintă modalităţi sub care se prezintă fapta în sensul legii penale şi infracţiunile comisive (de acţiune), respectiv infracţiunile omisive (de inacţiune). Doctrina a statuat că, prin acţiune, se înţelege o manifestare de voinţă prin care subiectul urmăreşte să producă o schimbare, aceasta din urmă lezând interesul protejat de norma penală. Spre deosebire de acţiune - ca modalitate de săvârşire a unei fapte penale - inacţiunea se circumscrie unui comportament pasiv, o manifestare de voinţă realizată prin abţinerea subiectului de la îndeplinirea unei obligaţii legale.

Omisiunea nu se va analiza niciodată în abstracto, ca o simplă pasivitate, ci va fi evidenţiată, întotdeauna, prin raportare la o anumită acţiune determinată, care îi este cerută subiectului. Inacţiunea a fost definită în doctrină ca nerealizarea unei acţiuni posibile pe care subiectul avea obligaţia juridică de a o realiza sau ca neefectuarea unei acţiuni aşteptate din partea unei persoane. Inacţiunea are un conţinut normativ, determinat de procedura legală, care impune o anumită obligaţie. Acţiunea şi inacţiunea - ca modalităţi de săvârşire a unei fapte penale - nu se exclud şi nu trebuie, aşadar, confundate cu infracţiunile comisive, respectiv cu infracţiunile omisive.(...) Delimitarea dintre infracţiunile cu conţinut unic, infracţiunile cu conţinut alternativ şi infracţiunile cu conţinuturi alternative prezintă importanţă sub aspectul efectelor diferite care apar în cazul realizării mai multor variante alternative de comitere.

Astfel, în cazul infracţiunilor cu conţinut alternativ, modalităţile diferite, prevăzute în norma de incriminare, nu generează un concurs de infracţiuni, nu afectează unitatea infracţiunii. Dimpotrivă, în cazul infracţiunilor cu conţinuturi alternative, dacă se realizează mai multe dintre aceste conţinuturi, ne vom afla în prezenţa unui concurs de infracţiuni. (...) Ne aflăm în prezenţa unei infracţiuni unice de evaziune fiscală, şi nu în prezenţa unui concurs de infracţiuni, neputându-se reţine o infracţiune cu conţinuturi alternative, ci o infracţiune cu conţinut alternativ, variantele alternative de săvârşire a faptei fiind echivalente sub aspectul semnificaţiei lor penale.

La aceeaşi concluzie se ajunge şi prin interpretarea literală a textului, care reflectă, în mod neechivoc, intenţia legiuitorului de a stabili mai multe modalităţi alternative ale elementului material al infracţiunii unice de evaziune fiscală, şi nu infracţiuni distincte de evaziune fiscală. Omisiunea, respectiv evidenţierea în actele contabile sau în alte documente legale a unor operaţiuni nereale, fictive, în aceleaşi împrejurări, cu privire la una sau mai multe societăţi comerciale, existenţa unor intervale scurte de timp şi o rezoluţie infracţională unică ori săvârşirea faptelor la intervale mari de timp şi în baza unor rezoluţii infracţionale distincte fie conferă faptelor caracter continuat, fie determină existenţa unui concurs real de infracţiuni, acest atribut revenind exclusiv autorităţii judiciare chemate să aplice legea.

Concluzionând, instanţa de apel a reţinut că faptele reţinute în sarcina inculpaţilor se circumscriu atât sub aspectul laturii obiective, cât şi sub aspectul laturii subiective, conţinutului constitutiv al infracţiunilor de evaziune fiscală, grup infracţional organizat şi spălare de bani.

În ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor, instanţa de apel, având în vedere persoana inculpaţilor, perseverenţa infracţională dovedită prin derularea activităţii infracţionale pe o perioadă însemnată de timp (2011 - 2012), comportamentul negativ al inculpaţilor după comiterea faptelor, valoarea însemnată a prejudiciului produs în cauză, importanţa deosebită a relaţiilor sociale afectate (taxele încasate la bugetul de stat sunt folosite de întreaga societate şi se reflectă în calitatea vieţii fiecărui cetăţean), dar, în special, contribuţia concretă pe care inculpaţii A. şi B., membri ai grupului infracţional şi-au adus-o la operaţionalizarea mecanismului de fraudare a bugetului de stat, în scopul obţinerii unor avantaje pecuniare consistente, a apreciat că se impune menţinerea pedepselor stabilite, de instanţa de fond atât pentru cei doi inculpaţi, cât şi pentru persoana juridică S.C. C. S.R.L.

Referitor la latura civilă a cauzei, instanţa de apel a reţinut că prejudiciul total cauzat bugetului de stat prin infracţiunile din cauza de faţă este în sumă de 209.146.958,96 RON şi reprezentă despăgubiri civile la care se adaugă obligaţiile fiscale accesorii (majorări, dobânzi şi penalităţi) calculate conform legislaţiei fiscale, începând cu data scadenţei obligaţiei de plată şi până la data executării integrale a plăţii, care urmează a fi achitată prin obligarea în solidar a inculpaţilor din prezenta cauză.

Împotriva Deciziei penale nr. 134/A din 15 aprilie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală au declarat recurs în casaţie inculpaţii A., B. şi S.C. C. S.R.L., prin apărători aleşi.

În cuprinsul motivelor de recurs în casaţie toţi inculpaţii au invocat dispoziţiile art. 438 pct. 7 din C. proc. pen., apreciind că au fost condamnaţi pentru fapte care nu sunt prevăzute de legea penală.

Astfel, recurentul inculpat A., prin apărătorul ales, a susţinut, cu privire la infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 9 alin. (1) lit. a), b), c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, că instanţa de apel a reţinut că a ajutat la săvârşirea faptelor de evaziune fiscală, punând la dispoziţia autorilor înscrisurile de care aceştia aveau nevoie sau realizând nemijlocit operaţiunile care urmau să fie ascunse (sursa taxabilă sau sursa impozabilă), ori omiţând să evidenţieze în actele contabile operaţiunile comerciale şi veniturile, ori, dimpotrivă, evidenţiind operaţiuni şi venituri fictive. Practic, instanţa de apel a descris o conduită specifică autoratului şi nicidecum complicităţii, ca formă a participaţiei penale.

S-a mai susţinut că instanţa de apel nu a evidenţiat modalitatea în care inculpatul a înlesnit sau i-a ajutat pe autori la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală. Reţinând împrejurări din cuprinsul declaraţiilor pe care le-a dat inculpatul, dar şi din declaraţiile coinculpaţilor, instanţa de apel a arătat în mod sumar că recurentul l-a sprijinit pe O. prin faptul că a asigurat legătura între diverşii membrii ai grupului infracţional sau între aceştia şi O., prin transmiterea unor mesaje sau documente, având acces la sume mari de bani, precum şi procură de reprezentare pentru S.C. Q. S.R.L. În realitate, inculpatul a desfăşurat toate aceste activităţi în considerarea relaţiei de prietenie pe care o avea cu O., fiind şoferul acestuia, dar nu mergea la sediul S.C. Q. S.R.L., nu participa în mod obişnuit la întâlniri la care să se poarte discuţii legate de motorină, iar când se întâmpla acest lucru, nu manifesta interes faţă de cele discutate.

În continuare, apărarea a susţinut că simpla existenţă în locuinţa inculpatului a ştampilelor şi actelor constitutive ale S.C. Q. S.R.L., nu poate contura un act de complicitate, în absenţa descrierii unui act efectiv de ajutorare sau de înlesnire săvârşit cu ajutorul acestora. În ce priveşte procura găsită în locuinţa inculpatului, aceasta nu a fost utilizată în desfăşurarea activităţii specifice infracţiunii de evaziune fiscală, ci pentru introducerea pe teritoriul României a unui autoturism, pentru îndeplinirea formalităţilor necesare solicitării şi ridicării unui cazier judiciar ori pentru rezilierea unui contract de închiriere valabil în anul 2010, deci anterior perioadei infracţionale reţinute (mai 2011 - iulie 2012), toate acestea nefiind relevante în dovedirea complicităţii la evaziune fiscală.

În ceea ce priveşte infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat, apărarea a arătat că nu rezultă din cuprinsul deciziei modalitatea în care inculpatul ar fi participat de la început la organizarea grupului, ceea ce ar fi presupus să ia parte la asocierea iniţială şi la stabilirea obiectivului respectivului grup - săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală. Or, membrii grupului l-au perceput strict ca fiind şoferul inculpatului O. sau cel mult ca un amic al acestuia, prin prisma calităţii de şofer al lui, împrejurare ce contrazice implicarea sa în ampla activitate a grupului infracţional organizat, cu atât mai mult, în stadiul incipient al acesteia. Chiar dacă din declaraţiile celorlalţi inculpaţi au rezultat anumite împrejurări privind remiterea unor documente ale societăţii către J., contabila firmei, dar şi către E., primirea unor sume de bani scoşi din bancă, de către F., acestor acţiuni nu le poate fi atribuită valenţă ilicită. În acest sens, nu rezultă din considerentele deciziei vreo corespondenţă între aceste acţiuni reţinute în sarcina inculpatului, pe de o parte, şi ceilalţi membri ai grupului infracţional, pe de altă parte, iar rolul inculpatului în cadrul grupării infracţionale este descris prin trimitere la declaraţiile celorlalţi inculpaţi audiaţi în cauză.

Concluzionând, apărarea a arătat că recurentul a fost condamnat pentru fapte care nu sunt prevăzute de legea penală şi, în consecinţă, a solicitat, în conformitate cu disp. art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) rap. la art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., admiterea recursului în casaţie, casarea hotărârii atacate şi achitarea acestuia pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003 şi a infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 26 din C. pen. din 1969 rap. la art. 9 alin. (1) lit. a), b), şi) c şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005. În ce priveşte Sentinţa penală nr. 106/F din data de 9.06.2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, apărarea a susţinut că invocă aceleaşi încălcări de lege ca şi în cazul deciziei instanţei de apel şi, pe cale de consecinţă, a solicitat şi desfiinţarea acesteia, în conformitate cu disp. art. 448 alin. (3) din C. proc. pen.

Întrucât recurentul a fost condamnat pentru fapte care nu sunt prevăzute de legea penală, apărarea a solicitat instanţei de recurs să constate că soluţia dispusă de instanţa de apel sub aspectul laturii civile este nelegală.

De asemenea, în temeiul art. 441 alin. (1) din C. proc. pen., raportat la împrejurările concrete ale cauzei şi la conţinutul motivului invocat în susţinerea recursului în casaţie, apărarea a solicitat suspendarea executării Deciziei penale nr. 134/2019 din data de 15.04.2019 până la soluţionarea recursului în casaţie.

Recurentul inculpat B., prin apărătorul ales, a susţinut că starea de fapt reţinută de instanţa de apel pentru a pronunţa hotărârea de condamnare nu corespunde tipicităţii modalităţii de incriminare.

În ceea ce priveşte infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 26 C. pen. 1969 rap. la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, apărarea a arătat că pentru a putea fi reţinută existenţa complicităţii, trebuie îndeplinite următoarele condiţii: comiterea de către autor a unei fapte prevăzute de legea penală; săvârşirea de către complice a unor activităţi menite să înlesnească, să ajute pe autor la săvârşirea infracţiunii; săvârşirea actelor de ajutor sau de înlesnire numai cu intenţie şi că, în raport de cazul de casare invocat, prezintă relevanţă cea de-a doua condiţie care se referă, în esenţă, la elementul material specific complicităţii. Astfel, de vreme ce complicitatea reprezintă o contribuţie indirectă, mediată la săvârşirea infracţiunii, nu se poate reţine această formă a participaţiei penale în absenţa conturării unor acte de ajutor, de înlesnire la săvârşirea faptei prevăzute de legea penală sau de promisiune de tăinuire a bunurilor provenite din aceasta sau de favorizare a făptuitorului.

Această condiţie trebuia analizată de instanţa de fond şi de instanţa de apel şi s-ar fi impus ca îndeplinirea ei să rezulte în mod explicit din considerentele sentinţei şi ale deciziei. Nici prima instanţă, nici instanţa de apel nu au abordat acest aspect, în motivarea soluţiei de condamnare nefiind descris, în ceea ce îl priveşte pe recurent, niciun act de ajutorare, de înlesnire, sau vreo promisiune care să se conjuge cu acţiunea nemijlocită a autorilor şi care să fie subsumată rezultatului pe care l-au urmărit aceştia din urmă, tocmai pentru că în sarcina sa nu poate fi reţinută o astfel de activitate.

În ce priveşte încadrarea juridică a infracţiunii pentru care a fost condamnat recurentul, s-a susţinut că vizează o participaţie sub forma complicităţii la săvârşirea a trei modalităţi ale infracţiunii de evaziune fiscală şi anume, art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c). Din această perspectivă, din punct de vedere al laturii obiective, variantele abstracte de incriminare conţin acţiuni sau inacţiuni - element material al infracţiunii - distincte care nu se pot cumula. Dacă autorul infracţiunii de evaziune fiscală (în speţă, numitul G.) a săvârşit în calitate de autor infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. a), acesta nu putea să comită simultan şi infracţiunile de evaziune incriminate în art. 9 lit. b) şi c) întrucât, acestea nu reprezintă variante alternative de comitere a infracţiunii unice de evaziune fiscală. Nu este posibil, ca pe de o parte să se ascundă bunurile sau sursa de venit impozabilă sau taxabilă (stare de fapt care impune inexistenţa actelor contabile sau a altor documente legale), iar pe de altă parte, să se acţioneze în sensul normei de incriminare de la art. 9 lit. b) şi c). Singura posibilitate de a realiza un cumul juridic între două variante alternative ale unei infracţiuni unice este cea care a fost tranşată prin Decizia nr. 25/2017 a Înaltei Curţi, care se referă la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c).

În opinia apărării, instanţa de apel a reţinut o baza factuală unică pentru a stabili complicitatea la săvârşirea celor trei infracţiuni, care nu îşi găseşte corespondenţă în latura obiectivă a textelor de incriminare. Participaţia penală a recurentului nu poate fi stabilită pe baza unor acţiuni sau inacţiuni care reflectă o atitudine de toleranţă sau de acceptare. Inculpatul nu poate fi complicele unui autor doar manifestând pasivitate sau acceptare fără temei a unor consecinţe juridice, ci era necesar să se identifice, în concret, activităţile de sprijinire sau de determinare a autorului. Faptul că Z. S.R.L. şi AA. S.R.L., în privinţa cărora, chiar instanţa de apel a admis că erau furnizorii motorinei (şi nu Q. SRL) aveau de fapt o existenţă fictivă, nu are nicio relevanţă sub aspectul conţinutului constitutiv al infracţiunii pentru care recurentul a fost condamnat, cu atât mai mult cu cât, aspectele de fapt invocate de instanţa de apel reflectă o serie de demersuri de natură comercială fireşti şi, nicidecum, nu conturează elementele unei participaţii penale.

S-a susţinut că în descrierea stării de fapt, instanţa de apel a insistat asupra a trei aspecte: rolul fictiv al activităţii societăţilor Z. şi AA. S.R.L.; neregulile ce planau asupra documentelor care S.C. C. S.R.L.; documentele înscrise în contabilitatea S.C. C. S.R.L. cu privire la achiziţia de motorină de la Z. şi AA.

În privinţa rolului fictiv al activităţii societăţilor Z. şi AA. S.R.L. apărarea a susţinut că în decizia atacată nu se descrie nicăieri vreun control pe care recurentul, în calitatea sa de membru al grupului infracţional organizat, după cum a reţinut instanţa de apel, să îl fi exercitat asupra celor două societăţi, raporturile dintre acestea şi S.C. C. S.R.L. fiind strict de furnizor - beneficiar. Mai mult decât atât, de vreme ce chiar instanţa de apel a reţinut că rolul acestor societăţi "fantomă" era de a pune la dispoziţie înscrisurile pentru a ascunde sursa impozabilă şi taxabilă, în condiţiile în care inculpatul nu avea niciun control asupra acestor societăţi, nu se poate contura, în privinţa sa, vreo contribuţie la ascunderea unor operaţiuni comerciale prin folosirea documentelor care atestau provenienţa motorinei şi care proveneau exclusiv de la Z. S.R.L. şi AA. S.R.L. Aceste elemente de fapt descrise de instanţa de apel nu relevă nicio activitate de ajutorare, înlesnire sau promisiune specifică elementului material al complicităţii la infracţiunea de evaziune fiscală.

Cu privire la neregulile ce planau asupra documentelor care însoţeau transporturile de motorină de la Q. S.R.L. către C., apărarea a susţinut că, din chiar considerentele instanţei de apel, rezultă că la S.C. C. S.R.L. nu era predat niciun document care să ateste faptul că motorina provenea de la Q. S.R.L., instanţa reţinând în mod expres că documentele care însoţeau transporturile de la această din urmă societate nu erau predate niciunui reprezentant al S.C. C. S.R.L. şi că existau situaţii în care documentele respective erau distruse atunci când motorina era livrată. S-a subliniat faptul că nicăieri în decizia atacată nu se specifică însă, că recurentul ar fi avut vreo legătură cu distrugerea acestor înscrisuri.

Aşadar, la S.C. C. S.R.L. erau predate documente care atestau cu totul alţi furnizori decât S.C. Q. S.R.L., S.C. C. S.R.L. aflându-se în raporturi comerciale prin care s-a aprovizionat cu produse petroliere doar cu societăţile Z. S.R.L. şi AA. S.R.L., nu şi cu S.C. Q. S.R.L. Mai mult, din considerentele instanţei de apel mai reiese că transporturile de motorină erau însoţite de documentele specifice unui transport de motorină: avize de însoţire a mărfii, note de încărcare, declaraţii de conformitate, rapoarte de încercare, documente vamale de import, elemente de fapt ce nu conturează acte de înlesnire sau ajutor la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, ci doar derularea unor raporturi comerciale fireşti cu două societăţi ce prezentau aparenţa de legalitate, fără nicio legătură cu activitatea ilicită desfăşurată de S.C. Q. S.R.L.

Cu privire la documentele ce erau predate reprezentantului S.C. C. S.R.L. odată cu livrările de motorină, apărarea a precizat că, anterior stabilirii coordonatelor colaborării cu S.C Z. şi AA., recurentul a verificat cele două societăţi furnizoare şi a acceptat oferta acestora pe următoarele considerente: ambele societăţi erau înfiinţate în mod legal, fiind înscrise la ORC şi având ca obiect principal de activitate comercializarea de produse petroliere; figurau ca plătitor de TVA; nu erau societăţi inactive din punct de vedere fiscal; deţineau atestat emis de Autoritatea Naţională a Vămilor pentru autorizarea comercializării angro de produse energetice. Informaţii relevante cu privire la cele două societăţi anterior menţionate, de la care recurentul achiziţiona motorina (în sensul că aveau sediu social, erau înregistrate legal la organele competente, fiind contribuabili activi, înregistraţi ca plătitori de taxe şi impozite) sunt cuprinse şi în raportul de expertiză contabilă întocmit în cursul judecăţii şi care a fost însuşit de către instanţa de apel în descrierea stării de fapt.

S-a mai susţinut că recurentul a solicitat de la furnizori: atestatele de înregistrare pentru comercializare angro de produse energetice emise de Autoritatea Naţională a Vămilor; declaraţiile de provenienţă care să însoţească facturile; rapoartele de încercare şi declaraţiile de conformitate şi că instanţa de apel nu invocă în considerentele deciziei atacate nicio prevedere legală care să facă referire expresă la alte documente obligatorii, în afara facturii, care ar trebui să însoţească tranzacţiile cu produse accizabile, iar în ceea ce priveşte recurgerea la utilizarea unor declaraţii olografe, instanţa de apel nu face referire la nicio prevedere legală care să instituie o interdicţie în acest sens, tocmai pentru că nu există un model predefinit pentru documentele doveditoare ale plăţii accizelor.

În continuare, apărarea a arătat că, deşi instanţa de apel a acceptat că fiecare achizitor de produse accizabile poate alege modalitatea în care va verifica dacă produsul provine dintr-un antrepozit fiscal şi dacă sunt îndeplinite condiţiile de comercializare, în considerentele deciziei face trimitere la un caz particular, respectiv, la aprovizionarea făcută de S.C.C. S.R.L. de la furnizorul S.C BBBB. S.R.L. Ceea ce este esenţial, din punct de vedere al stării de fapt, este confuzia majoră care se face între aprovizionările realizate de societatea pe care recurentul o administrează, de la societăţile S.C Z. şi AA., care se referă la prezentul dosar şi aprovizionările de la BBBB. S.R.L. S-a susţinut că instanţa de apel a reţinut o situaţie de fapt fără legătură cu cauza şi care a avut la bază considerente străine de cauza prezentă, preluate din Sentinţa penală nr. 88/2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2012 al Tribunalului Braşov, sentinţă nedefinitivă, apelată în prezent şi pe care nici nu a identificat-o la dosarul cauzei.

Referitor la jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene potrivit căreia un comerciant nu poate fi făcut responsabil de comportamentul nelegal al partenerului său de afaceri, apărarea a arătat că din starea de fapt redată în considerentele deciziei nu rezultă niciun element care să aibă aptitudinea de a demonta faptul că în cadrul operaţiunilor constând în achiziţionarea de motorină de la cele două societăţi comerciale inculpate în cauză, recurentul s-a aflat în ipostaza unui cumpărător de bună-credinţă.

Or, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a arătat în repetate rânduri diligenţele normale în materie taxabilă pe care trebuie să le manifeste un cumpărător de bună-credinţă şi a precizat că responsabilitatea în amonte incumbă exclusiv operatorului economic care are calitatea de vânzător, iar dovada implicării în fraude a dobânditorului aparţine organului fiscal naţional, care trebuie să demonstreze implicarea în evaziune a contribuabilului (cauza Jaroslaw Stefanek vs. Polonia, cauza Toth vs. Ungaria).

Aşadar, menţinerea unor raporturi comerciale cu cele două societăţi furnizoare a fost generată de o serie de elemente de natură obiectivă, în considerarea cărora nu poate fi angajată răspunderea penală a recurentului pentru eventuale nereguli de natură fiscală ale acestora.

În privinţa documentelor înscrise în contabilitatea S.C. C. S.R.L. referitoare la achiziţia de motorină de la Z. şi AA., apărarea a arătat că însăşi instanţa de apel, în descrierea stării de fapt, a recunoscut că au fost îndeplinite toate obligaţiile de natură fiscală ce îi incumbau recurentului, în evidenţa contabilă a S.C. C. S.R.L. fiind înregistrate toate operaţiunile comerciale derulate de această societate şi numai acestea. Or, neregularităţile evidenţiate în actele contabile ale altor societăţi nu se pot circumscrie elementului material al complicităţii la evaziune fiscală.

În ceea ce priveşte infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat (în forma constituirii), prev. de art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003, apărarea a arătat că în considerentele deciziei nu se indică niciun element de fapt care ar putea reprezenta element constitutiv al infracţiunii care trebuie să se regăsească in verbum regens al normei de incriminare. Dintre modalităţile în care se poate manifesta alternativ elementul material al acestei fapte penale, în sarcina recurentului a fost reţinută aceea a constituirii grupului infracţional organizat (a avut un rol bine determinat în gruparea criminală, asigurând modalitatea în care se obţinea profit din vânzarea motorinei achiziţionate în regim suspensiv de accize, argumentând prin aceea că a acceptat să cumpere motorină de pe piaţa neagră). Mai mult, calitatea de constituant al grupului nu poate fi descrisă prin trimitere la simpla achiziţionare a unor mărfuri care prezentau o aparenţă de legalitate. Dimpotrivă, în considerentele instanţei de apel nu se conturează nicio contribuţie efectivă pe care recurentul să o fi adus în favoarea structurii asociative.

Astfel, din decizia atacată reiese că recurentul nu beneficia de un regim privilegiat, la fel ca ceilalţi membrii ai grupului şi că, motivul pentru care a acceptat să cumpere motorina era preţul foarte scăzut al acesteia, preţ care a fost stabilit pe bază de discount, şi nu ca şi consecinţă a faptului că taxele aferente nu fuseseră plătite. În plus, în condiţiile în care acţiunea de constituire din structura infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat presupune asocierea efectivă a trei sau mai multe persoane pentru a organiza un grup care să pregătească şi să pună în aplicare planurile săvârşirii uneia sau mai multor infracţiuni, afirmarea implicării recurentului în structura grupului infracţional organizat este contrazisă chiar prin starea de fapt descrisă în decizie, din care reiese că singurele persoane pe care acesta le cunoaşte, dintre participanţii la pretinsa infracţiune de constituire a unui grup infracţional organizat sunt I., om de afaceri din aceeaşi zonă în care îşi desfăşoară activitatea şi inculpaţii G. şi H.

Relaţiile fireşti de natură comercială pe care recurentul le-a avut cu inculpaţii menţionaţi, ce au generat simple întâlniri ocazionale cu aceştia, nu pot fi calificate drept acte de asociere, în condiţiile în care nu este descrisă nicio modalitate efectivă în care recurentul ar fi înfiinţat, creat pretinsul grup organizat. De asemenea, instanţa de apel nu precizează că recurentul ar fi luat legătura cu ceilalţi coinculpaţi membri ai grupului şi nici nu descrie modalitatea în care ar fi contribuit la luarea deciziei privind constituirea grupului.

Pentru motivele arătate, apărarea a solicitat să se constate că starea de fapt aşa cum a fost reţinută de instanţa de fond şi de instanţa de apel nu conturează elementul material al infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat (în forma constituirii), prev. de art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003, respectiv, al infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 26 din C. pen. din 1969 rap. la art. 9 alin. (1) lit. a), b), şi c şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, pentru care recurentul a fost condamnat, nefiind întrunite condiţiile ce reies din cele două norme de incriminare.

Pe cale de consecinţă, a solicitat, în principal, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., admiterea recursului în casaţie, casarea deciziei şi achitarea recurentului în temeiul art. 17 alin. (2) şi art. 16 lit. b) din C. proc. pen. De asemenea, a solicitat a se face aplicarea art. 448 alin. (3) din C. proc. pen. şi să se dispună şi desfiinţarea Sentinţei penale nr. 106/F din data de 9.06.2016 a Curţii de Apel Bucureşti. Urmare constatării faptului că recurentul a fost condamnat pentru fapte care nu sunt prevăzute de legea penală, a solicitat să se constate şi că soluţia dispusă de instanţa de apel sub aspectul laturii civile are un caracter nelegal.

De asemenea, în temeiul art. 441 alin. (1) din C. proc. pen., raportat la împrejurările concrete ale cauzei şi la conţinutul motivului invocat în susţinerea recursului în casaţie, apărarea a solicitat suspendarea executării Deciziei penale nr. 134/2019 din data de 15.04.2019 până la soluţionarea recursului în casaţie.

Recurenta inculpată S.C. C. S.R.L., prin apărătorul ales, a arătat că din starea de fapt descrisă de instanţa de apel nu rezultă că activitatea comercială desfăşurată ar întruni elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de evaziune fiscală. În decizia atacată nu se conturează niciun act de înlesnire sau de ajutor la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, recurenta derulând operaţiuni comerciale fireşti, prin achiziţia de motorină de la societăţi care prezentau aparenţa de legalitate prin documentele furnizate, elemente de natură obiectivă pe care reprezentantul său, inculpatul B., nu era obligat prin nicio prevedere legală să le verifice suplimentar.

S-a susţinut că, de vreme ce complicitatea reprezintă o contribuţie indirectă, mediată la săvârşirea infracţiunii, nu se poate reţine această formă a participaţiei penale în absenţa conturării unor acte de ajutor, de înlesnire la săvârşirea de către autor a unei fapte prevăzute de legea penală sau de promisiune de tăinuire a bunurilor provenite din aceasta sau de favorizare a făptuitorului. În motivarea soluţiei de condamnare nu este descris niciun act de ajutorare, de înlesnire, sau vreo promisiune care să se conjuge cu acţiunea nemijlocită a autorilor şi care să fie subsumată rezultatului pe care l-au urmărit aceştia din urmă, tocmai pentru că în sarcina recurentei nu poate fi constatată o astfel de activitate.

S-a susţinut că în descrierea stării de fapt instanţa de apel a insistat asupra a trei aspecte: rolul fictiv al activităţii societăţilor Z. şi AA. S.R.L.; neregulile ce planau asupra documentelor care însoţeau transporturile de motorină de la Q. S.R.L. către S.C. C. S.R.L.; documentele înscrise în contabilitatea S.C. C. S.R.L. cu privire la achiziţia de motorină de la Z. şi AA.

În privinţa rolului fictiv al activităţii societăţilor Z. şi AA. S.R.L. s-a susţinut că în decizia atacată nu se descrie nicăieri vreun control pe care administratorul recurentei să îl fi exercitat asupra celor două societăţi, raporturile dintre acestea şi C. S.R.L. fiind strict de furnizor - beneficiar. Mai mult decât atât, de vreme ce chiar instanţa de apel a reţinut că rolul acestor societăţi "fantomă" era de a pune la dispoziţie înscrisurile pentru a ascunde sursa impozabilă şi taxabilă, în condiţiile în care reprezentantul recurentei nu avea niciun control asupra acestor societăţi, nu se poate contura, în privinţa sa, vreo contribuţie la ascunderea unor operaţiuni comerciale prin folosirea documentelor care atestau provenienţa motorinei şi care proveneau, exclusiv, de la Z. S.R.L. şi AA. S.R.L. Aceste elemente de fapt descrise de instanţa de apel nu relevă nicio activitate de ajutorare, de înlesnire sau promisiune specifică elementului material al complicităţii la infracţiunea de evaziune fiscală.

Cu privire la neregulile ce planau asupra documentelor care însoţeau transporturile de motorină de la Q. S.R.L. către S.C. C. S.R.L. apărarea a susţinut că, din chiar considerentele instanţei de apel rezultă că la C. S.R.L. nu era predat niciun document care să ateste faptul că motorina provenea de la Q. S.R.L., instanţa reţinând în mod expres că documentele care însoţeau transporturile de la această din urmă societate nu erau predate niciunui reprezentant al S.C. C. S.R.L. şi că existau situaţii în care documentele respective erau distruse atunci când motorina era livrată. S-a subliniat faptul că nicăieri în decizia atacată nu se specifică însă, că recurenta ar fi avut vreo legătură cu distrugerea acestor înscrisuri.

La S.C. C. S.R.L. erau predate documente care atestau cu totul alţi furnizori decât S.C. Q. S.R.L., C. S.R.L. aflându-se în raporturi comerciale prin care s-a aprovizionat cu produse petrolier, doar cu societăţile Z. S.R.L. şi AA. S.R.L., nu şi cu S.C. Q. S.R.L. Mai mult, din considerentele instanţei de apel mai reiese şi faptul că transporturile de motorină erau însoţite de documentele specifice unui transport de motorină: avize de însoţire a mărfii, note de încărcare, declaraţii de conformitate, rapoarte de încercare, documente vamale de import, elemente de fapt ce nu conturează acte de înlesnire sau ajutor la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, ci doar derularea unor raporturi comerciale fireşti cu două societăţi ce prezentau aparenţa de legalitate, fără nicio legătură cu activitatea ilicită desfăşurată de S.C. Q. S.R.L.

Cu privire la documentele ce erau predate către reprezentanţii S.C. C. S.R.L. odată cu livrările de motorină, apărarea a precizat că, deşi instanţa de apel a invocat în considerentele deciziei neregulile constatate de raportul de expertiză întocmit în cauză, a acceptat punctul de vedere referitor la conduita achizitorului, exprimat în Suplimentul Raportului de expertiză întocmit în cursul judecăţii în primă instanţă conform căruia, fiecare achizitor de produse accizabile procedează într-o manieră proprie pentru a se asigura că produsul accizabil provine dintr-un antrepozit fiscal şi îndeplineşte condiţiile de comercializare prevăzute de lege.

Or, anterior stabilirii coordonatelor colaborării cu S.C Z. şi AA., reprezentantul recurentei a verificat cele două societăţi furnizoare şi a acceptat oferta acestora pe următoarele considerente: ambele societăţi erau înfiinţate în mod legal, fiind înscrise la ORC şi având ca obiect principal de activitate comercializarea de produse petroliere; figurau ca plătitor de TVA; nu erau societăţi inactive din punct de vedere fiscal; deţineau atestat emis de Autoritatea Naţională a Vămilor pentru autorizarea comercializării angro de produse energetice. Informaţii relevante cu privire la cele două societăţi anterior menţionate (în sensul că aveau sediu social, erau înregistrate legal la organele competente, fiind contribuabili activi, înregistrate ca plătitoare de taxe şi impozite), de la care reprezentantul recurentei achiziţiona motorina, sunt cuprinse şi în raportul de expertiză contabilă întocmit în cursul judecăţii şi care a fost însuşit de către instanţa de apel în descrierea stării de fapt. A mai susţinut apărarea că administratorul S.C. C. S.R.L. a solicitat de la furnizori şi: atestatele de înregistrare pentru comercializare angro de produse energetice emise de Autoritatea Naţională a Vămilor; declaraţiile de provenienţă care să însoţească facturile; rapoartele de încercare şi declaraţiile de conformitate şi, că instanţa de apel nu invocă în considerentele deciziei atacate nicio prevedere legală care să facă referire expresă la alte documente obligatorii, în afara facturii, care ar fi trebuit să însoţească tranzacţiile cu produse accizabile, iar în ceea ce priveşte recurgerea de către inculpatul B. la utilizarea unor declaraţii olografe, instanţa de apel nu face referire la nicio prevedere legală care să instituie o interdicţie în acest sens, tocmai pentru că nu există un model predefinit pentru documentele doveditoare ale plăţii accizelor.

În continuare, apărarea a arătat că, deşi instanţa de apel a acceptat că fiecare achizitor de produse accizabile poate alege modalitatea în care va verifica dacă produsul provine dintr-un antrepozit fiscal şi dacă sunt îndeplinite condiţiile de comercializare, în considerentele deciziei face trimitere la un caz particular, respectiv, la aprovizionarea făcută de S.C.C. S.R.L. de la furnizorul S.C BBBB. S.R.L. Ceea ce este esenţial, din punct de vedere al stării de fapt, este confuzia majoră care se face între aprovizionările realizate de societatea pe care o administrează inculpatul B., de la societăţile S.C Z. şi AA., care se referă la prezentul dosar şi aprovizionările de la BBBB. S.R.L.

Referitor la jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene potrivit căreia un comerciant nu poate fi făcut responsabil de comportamentul nelegal al partenerului său de afaceri, apărarea a susţinut că din starea de fapt redată în considerentele deciziei nu rezultă niciun element care să aibă aptitudinea de a demonta faptul că în cadrul operaţiunilor constând în achiziţionarea de motorină de la cele două societăţi comerciale inculpate în cauză, recurenta s-a aflat în ipostaza unui cumpărător de bună-credinţă.

Or, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a arătat în repetate rânduri diligenţele normale în materie taxabilă pe care trebuie să le manifeste un cumpărător de bună-credinţă şi a precizat că responsabilitatea în amonte incumbă exclusiv operatorului economic care are calitatea de vânzător, iar dovada implicării în fraude a dobânditorului aparţine organului fiscal naţional, care trebuie să demonstreze implicarea în evaziune a contribuabilului (cauza Jaroslaw Stefanek vs. Polonia, cauza Toth vs. Ungaria).

Aşadar, menţinerea unor raporturi comerciale cu cele două societăţi furnizoare a fost generată de o serie de elemente de natură obiectivă, în considerarea cărora nu poate fi angajată răspunderea penală a recurentei pentru eventuale nereguli de natură fiscală ale acestora.

În privinţa documentelor înscrise în contabilitatea C. referitoare la achiziţia de motorină de la Z. şi AA., apărarea a arătat că însăşi instanţa de apel, în descrierea stării de fapt, recunoaşte că au fost îndeplinite toate obligaţiile de natură fiscală ce îi incumbau, în evidenţa contabilă a S.C. C. S.R.L. fiind înregistrate toate operaţiunile comerciale derulate de această societate şi numai acestea. Or, neregularităţile evidenţiate în actele contabile ale altor societăţi nu se pot circumscrie elementului material al complicităţii la evaziune fiscală.

Pentru motivele arătate, apărarea a solicitat să se constate că starea de fapt aşa cum a fost reţinută de instanţa de fond şi de instanţa de apel nu conturează elementul material al infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 26 din C. pen. din 1969 rap. la art. 9 alin. (1) lit. a), b), şi c şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, nefiind întrunite condiţiile ce reies din norma de incriminare.

Pe cale de consecinţă, a solicitat, în principal, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., admiterea recursului în casaţie, casarea deciziei şi achitarea recurentei în temeiul art. 17 alin. (2) şi art. 16 lit. b) din C. proc. pen. De asemenea, a solicitat a se face aplicarea art. 448 alin. (3) din C. proc. pen. şi să se dispună şi desfiinţarea Sentinţei penale nr. 106/F din data de 9.06.2016 a Curţii de Apel Bucureşti. Urmare constatării faptului că recurenta a fost condamnată pentru fapte care nu sunt prevăzute de legea penală, a solicitat să se constate şi că soluţia dispusă de instanţa de apel sub aspectul laturii civile are un caracter nelegal.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 9 iunie 2020, s-au admis în principiu cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii A., B. şi S.C. C. S.R.L. împotriva Deciziei penale nr. 134/A din data de 15 aprilie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2014 şi s-a trimite cauza completului C7, în vederea judecării recursurilor în casaţie.

În considerentele acestei încheieri s-a reţinut, în esenţă, că recursurile în casaţie formulate de inculpaţii A., B. şi S.C. C. S.R.L. sunt admisibile pentru cazul prevăzut de art. 438 pct. 7 din C. proc. pen., numai referitor la criticile privind lipsa de tipicitate obiectivă a faptelor în sensul că nu corespund modelului abstract de incriminare, strict în raport de situaţia de fapt astfel cum a fost reţinută de instanţa a cărei hotărâre a fost atacată, fără a se proceda la o analiză a conţinutului mijloacelor de probă sau la o nouă apreciere a materialului probator.

Referitor la cererile inculpaţilor A. şi B. de suspendare a executării hotărârii atacate, s-a apreciat că se impune discutarea acestora în condiţii de contradictorialitate, de către completul care judecă pe fond recursurile în casaţie.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile în casaţie formulate de inculpaţii A., B. şi S.C. C. S.R.L., sunt nefondate.

Prealabil examinării fondului prezentei cauze, Înalta Curte notează că potrivit C. proc. pen., recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac prin care se atacă hotărâri definitive, care au intrat în autoritatea lucrului judecat şi care poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege şi numai pentru motive de nelegalitate.

Astfel, potrivit art. 433 din C. proc. pen., scopul acestei căi extraordinare de atac este judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 din acelaşi Cod, pe calea recursului în casaţie instanţa verifică, exclusiv, legalitatea hotărârii atacate. Drept urmare, orice chestiune de fapt analizată de instanţa de fond, respectiv, de instanţa de apel, intră în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii instanţei investită cu judecarea recursului în casaţie.

În acelaşi sens, se constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac ce trebuie să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, recursul în casaţie vizează numai legalitatea anumitor hotărâri definitive indicate de lege şi numai anumite motive expres şi limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casaţie să se poată invoca şi, corespunzător, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să poată analiza orice nelegalitate a hotărârilor, ci numai pe acelea pe care legiuitorul le-a prevăzut în mod expres.

Instanţa de casaţie nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei cauza penală, ci judecă exclusive, dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

Aceste consideraţii teoretice sunt aplicabile şi cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., invocat de recurenţi în cererile de recurs în casaţie, şi care prevede că hotărârile sunt supuse casării dacă "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Conceptul de faptă care nu este prevăzută de legea penală este explicitat prin coroborarea dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. cu cele ale art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., rezultând că în concepţia legiuitorului, pentru a constitui un caz de casare, trebuie să fie vorba doar despre critici care privesc latura obiectivă a infracţiunii, pe când cele ce ţin de latura subiectivă nu pot fi examinate în recurs în casaţie.

În plus, având în vedere atât prevederile art. 15 alin. (1) din C. proc. pen. - "infracţiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârşită cu vinovăţie, nejustificată şi imputabilă persoanei care a săvârşit-o -", cât şi dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. - "fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege -", Înalta Curte reţine că în noul C. pen. şi în noul C. proc. pen. nu se mai face deosebire între lipsa de prevedere în legea penală şi situaţia în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii.

Drept urmare, sintagma "fapta nu este prevăzută de legea penală" vizează atât lipsa incriminării (neprevederea faptei ca infracţiune sau lipsa de tipicitate a faptei în sensul că nu corespunde modelului abstract de incriminare, fiind incident alt tip de răspundere, după caz, civilă, contravenţională, materială sau disciplinară), cât şi situaţia în care lipsesc anumite elemente constitutive ale infracţiunii, altele decât cele referitoare la "vinovăţia prevăzută de lege".

În concordanţă cu aceste dispoziţii legale, cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. nu poate fi invocat însă, pentru a obţine o reevaluare a materialului probator sau pentru stabilirea unei alte situaţii de fapt.

Astfel, acest caz de casare vizează acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie datorită împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie datorită dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său, ori modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv).

Prin urmare, instanţa de casaţie analizează doar dacă situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută de instanţa de apel, corespunde infracţiunii pentru care s-a pronunţat hotărârea de condamnare.

Raportând consideraţiile teoretice anterior menţionate la speţa dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile invocate de apărare, în sensul că faptele reţinute în sarcina recurenţilor inculpaţi A., B. şi S.C. C. S.R.L., pentru care aceştia au fost condamnaţi definitiv de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, nu sunt prevăzute de legea penală.

Cu referire la criticile formulate de recurentul inculpat A., Înalta Curte observă că acesta a fost condamnat definitiv prin decizia recurată, la pedeapsa de 7 (şapte) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013), cu aplicarea art. 5 C. pen. şi la pedeapsa de 7 (şapte) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat (în forma constituirii), prev. de art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 5 din C. pen., cele două pedepse fiind contopite, în temeiul art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) din C. pen. din 1969, rezultând, în final, pedeapsa cea mai grea de 7 (şapte) ani închisoare.

În ce priveşte infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală, Înalta Curte constată că în considerentele deciziei recurate s-au reţinut următoarele:

"(...)în perioada mai 2011- iulie 2012, inculpaţii O., G., H., P., E., A., F., I., B., J., K., S.C. Q. S.R.L., S.C. BB. S.R.L., S.C. C. S.R.L., S.C. DD. S.R.L. au făcut parte dintr-un grup infracţional organizat în scopul săvârşirii de infracţiuni de evaziune fiscală prin sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale aferente unor tranzacţii cu aproximativ 90.000 de tone de motorină (87.258,911 tone), comercializate sub aparenţa unor produse petroliere inferioare.

Mecanismul evazionist presupunea importul de motorină în regim de antrepozit fiscal, fără plata accizelor, de către S.C. R. S.R.L., care o revindea imediat către S.C. Q. S.R.L. (...)".

"Inculpaţii O., P., E., A., G., H. şi F. se ocupau de operaţiunile de import de motorină, transportul acesteia, controlul societăţilor comerciale implicate în operaţiunile fictive şi transferul sumelor de bani, înregistrările în contabilitate fiind realizate sau supravegheate de către contabila J.".

De asemenea, s-a mai reţinut că recurentul inculpat a sprijinit activitatea infracţională desfăşurată de membrii grupului infracţional organizat din care făcea parte, constituit în scopul săvârşirii de infracţiuni de evaziune fiscală prin sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale aferente unor tranzacţii cu aproximativ 90.000 tone de motorină (87258,911 tone), comercializate sub aparenţa unor produse petroliere inferioare prin aceea că, "a asigurat legătura între diverşii membrii ai grupului infracţional (E., F., P., J.) sau între aceştia şi O., a asigurat transmiterea mesajelor (cum a fost cazul în situaţia întâlnirii cu N. de la care trebuia să preia un mesaj către O.) sau a transmis documente (cum a fost cazul documentelor contabile transmise de P. lui J.), având acces la sume mari de bani în numerar (cei 200.000 euro în numerar) şi având procură pentru S.C. Q. SRL".

"Inculpaţii E., A., G., H., I., B., J., K., precum şi persoanele juridice societăţi comerciale: R., S., T., U., V., X., Y., Z., AA., BB., S.C. C. S.R.L., CC., DD., EE., FF., GG., W. au ajutat la săvârşirea faptelor descrise anterior, punând la dispoziţia autorilor înscrisurile de care aveau nevoie sau realizând nemijlocit operaţiunile care urmau să fie ascunse (sursa taxabilă ori sursa impozabilă), ori omiţând să evidenţieze în actele contabile operaţiuni comerciale şi venituri ori, dimpotrivă, evidenţiind operaţiuni şi venituri fictive".

Având în vedere constatările instanţelor de fond şi apel, Înalta Curte reţine că nu pot fi primite susţinerile apărării în sensul că în considerentele deciziei nu a fost evidenţiată modalitatea în care recurentul inculpat i-a ajutat pe autori la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, respectiv, că activităţile desfăşurate de inculpatul A. se circumscriu autoratului şi nu complicităţii, ca formă a participaţiei penale.

Acţiunile recurentului inculpat A., astfel cum sunt descrise în considerentele deciziei recurate (punerea la dispoziţia autorilor infracţiunii de evaziune fiscală a înscrisurilor de care aveau nevoie, asigurarea legăturii între diverşii membri ai grupului infracţional sau între aceştia şi O., preluarea şi transmiterea mesajelor care trebuiau să ajungă la inculpatul O., punerea la dispoziţia inculpatei J. a documentelor pe care aceasta le înregistra în contabilitatea S.C. Q. S.R.L., implicarea în circuitul financiar prin care sumele de bani obţinute din comercializarea motorinei achiziţionată în regim suspensiv de la plata accizelor se întorceau la membrii grupului din care şi el făcea parte), constituie acte de ajutor în sensul dispoziţiilor art. 26 din C. pen. din 1969 şi nu acte de autorat, aşa cum a susţinut apărarea.

Susţinerile apărării în sensul că inculpatul A.: a desfăşurat activităţile anterior menţionate în considerarea relaţiei de prietenie pe care o avea cu inculpatul O., fiind şoferul acestuia; nu mergea la sediul S.C. Q. S.R.L., nu participa la întâlnirile la care se purtau discuţii legate de achiziţia de motorină şi nu manifesta interes faţă de cele discutate; procura găsită în locuinţa sa nu a fost folosită pentru desfăşurarea activităţii specifice infracţiunii de evaziune fiscală, ci pentru introducerea pe teritoriul României a unui autoturism, pentru îndeplinirea formalităţilor necesare solicitării şi ridicării unui cazier judiciar, ori pentru rezilierea unui contract de închiriere valabil în anul 2010, pornesc de la contestarea situaţiei de fapt, solicitându-se reinterpretarea materialului probator administrat în cauză, cu consecinţa stabilirii unei alte baze factuale. Or, aşa cum s-a menţionat anterior, cazul de casare invocat permite verificarea hotărârii exclusiv în drept, din perspectiva concordanţei între starea de fapt reţinută de instanţa de fond şi de cea de apel şi conţinutul normei de incriminare stabilit la încadrarea juridică, Înalta Curte nefiind abilitată să dea o nouă interpretare probelor administrate în cauză şi nici să reţină o stare de fapt diferită de cea valorificată de instanţa de apel. Aşadar, nu pot fi cenzurate, în această cale extraordinară de atac, starea de fapt reţinută prin sentinţa Curţii de apel şi menţinută prin decizia recurată, ori concordanţa acesteia cu probele administrate, limitarea obiectului recursului în casaţie la situaţiile de drept strict prevăzute de lege excluzând rejudecarea cauzei pentru a treia oară, în parametrii în care a avut loc judecata în fond şi apel.

În ce priveşte infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat imputată recurentului inculpat, Înalta Curte constată că în considerentele deciziei recurate s-a reţinut că, "în perioada mai 2011 - iulie 2012, inculpaţii O., G., H., P., E., A., F., I., B., J., K., S.C. Q. S.R.L., S.C. BB. S.R.L., S.C. C. S.R.L., S.C. DD. S.R.L., au făcut parte dintr-un grup infracţional organizat în scopul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală prin sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale aferente unor tranzacţii cu aproximativ 90.000 de tone de motorină (87.258,911 tone), comercializate sub aparenţa unor produse petroliere inferioare".

De asemenea, în considerentele sentinţei, menţinute de instanţa de apel s-au reţinut următoarele: "Inculpatul A. a îndeplinit în cadrul grupului infracţional organizat rolul de "locotenent" sau de "om de încredere" al inculpatului O., iar în virtutea acestui statut, deşi aparent neimplicat în activitatea S.C. Q. S.R.L. sau a altora dintre societăţile comerciale cu ajutorul cărora a fost pus în executare mecanismul evazionist, a exercitat în continuare un control de pe poziţii de autoritate asupra acelor membri ai grupului infracţional care se aflau în subordinea inculpatului O. (P., E., F. şi J.), dispoziţiile trasate de acesta fiind percepute de cei cărora li se adresau ca provenind de la însăşi inculpatul O.".

"În exercitarea rolului său de "om de casă" al inculpatului O., în perioadele în care acesta se afla plecat în străinătate sau ori de câte ori îi încredinţa această misiune, inculpatul A. prelua atribuţiile de coordonare a activităţii grupului infracţional şi de colectare a sumelor de bani provenind din activitatea evazionistă, existând numeroase situaţii în care "socotelile "între membrii grupului cu privire la beneficiile rezultate din activităţile frauduloase se făceau în prezenţa acestuia".

"De altfel, inculpatul A. a fost prezent în viaţa grupului încă de la început, aşa cum rezultă din declaraţiile inculpatului E. care a precizat că înainte de a demara importurile de motorină, A. i-a transmis că va trebui să achite un comision materializat până la finalul activităţii infracţionale în sumă de 13.212.000 dolari transferaţi în Dubai. De asemenea, acelaşi inculpat a mai precizat în cursul urmăririi penale că inculpatul A. venea cu ordine la P., în sensul că îi spunea acestuia ce să facă cu privire la activitatea S.C. Q. S.R.L., percepându-l pe acesta ca fiind omul de încredere al lui O. care asigura coordonarea întregii activităţi în lipsa lui".

În raport de constatările instanţei de fond, menţinute de instanţa de apel, Înalta Curte reţine că susţinerea apărării în sensul că din considerentele deciziei nu rezultă că recurentul ar fi participat de la început la constituirea grupului infracţional organizat este nefondată. Dimpotrivă, din considerentele hotărârilor recurate, astfel cum au fost redate în cele ce preced, rezultă în mod clar, atât faptul că recurentul inculpat a aderat la grupul infracţional organizat încă din momentul constituirii lui, cât şi rolul pe care acesta l-a avut în cadrul grupului.

Susţinerile apărării în sensul că era imposibil ca recurentul inculpat să fi fost unul dintre cei care au constituit grupul infracţional, având în vedere calitatea sa în ierarhia grupului, aceea de simplu şofer al inculpatului O., respectiv, că rolul inculpatului în cadrul grupului infracţional este descris prin trimitere la declaraţiile celorlalţi inculpaţi, pornesc de la contestarea situaţiei de fapt reţinută în decizia recurată. Or, aşa cum s-a arătat în cele ce preced, orice chestiune de fapt analizată de instanţa de fond şi de cea de apel, intră în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii instanţei investită cu judecarea recursului în casaţie.

De asemenea, susţinerile apărării în sensul că din probatoriul administrat în cauză nu rezultă că recurentul ar fi desfăşurat activităţile menţionate în considerentele deciziei atacate (transmiterea mesajelor între membrii grupării infracţionale, transportarea documentelor contabile primite de la P. şi predarea acestora contabilei S.C. Q. SRL), în scopul sprijinirii activităţii grupului constituit în vederea săvârşirii de infracţiuni de evaziune fiscală, nu pot fi cenzurate în această cale extraordinară de atac deoarece se referă la aspecte ce ţin de latura subiectivă a infracţiunii. Or, aşa cum s-a arătat, în calea de atac a recursului în casaţie, Înalta Curte verifică doar critici care privesc latura obiectivă a infracţiunii, nu şi pe cele ce ţin de latura subiectivă.

În concluzie, Înalta Curte apreciază că faptele imputate recurentului inculpat A., astfel cum au fost reţinute în considerentele hotărârilor recurate, întrunesc elementele de tipicitate ale infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 26 C. pen. din 1969, raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 şi ale infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat (în forma constituirii), prev. de art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003.

Referitor la criticile formulate de recurenţii inculpaţi B. şi S.C. C. S.R.L., Înalta Curte reţine că inculpatul B. a fost condamnat definitiv prin decizia recurată, la pedeapsa de 7 (şapte) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 26 C. pen. din 1969, raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013), cu aplicarea art. 5 C. pen. şi la pedeapsa de 7 (şapte) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat (în forma constituirii), prev. de art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 din C. pen., cele două pedepse fiind contopite, în temeiul art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) din C. pen. din 1969, rezultând, în final, pedeapsa cea mai grea de 7 (şapte) ani închisoare, iar inculpata S.C. C. S.R.L. a fost condamnată la pedeapsa de 700.000 RON amendă pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 26 C. pen. din 1969, raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013), cu aplicarea art. 711 alin. (3) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din C. pen.

Criticile formulate de recurenţii inculpaţi B. şi S.C. C. S.R.L., vizând infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală vor fi analizate împreună pentru că motivele invocate sunt comune.

Înalta Curte constată că în considerentele deciziei recurate s-au reţinut următoarele:

"în perioada mai 2011 - iulie 2012, inculpaţii O., G., H., P., E., A., F., I., B., J., K., S.C. Q. S.R.L., S.C. BB. S.R.L., S.C. C. S.R.L., S.C. DD. S.R.L. au făcut parte dintr-un grup infracţional organizat în scopul săvârşirii de infracţiuni de evaziune fiscală prin sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale aferente unor tranzacţii cu aproximativ 90.000 de tone de motorină (87.258,911 tone), comercializate sub aparenţa unor produse petroliere inferioare.

Mecanismul evazionist presupunea importul de motorină în regim de antrepozit fiscal, fără plata accizelor, de către S.C. R. S.R.L., care o revindea imediat către S.C. Q. S.R.L. În paralel, S.C. Q. S.R.L. a achiziţionat în mod fictiv ţiţei de la mai multe societăţi fantomă şi a întocmit înscrisuri care atestau un proces industrial ce nu avea loc în realitate, în care motorina era amestecată cu ţiţei, obţinându-se produse petroliere inferioare slab accizate. Aceste produse (combustibil lichid greu şi combustibil lichid navo) erau vândute în mod fictiv către alte societăţi fantomă, astfel încât producătorul S.C. Q. S.R.L. se descărca scriptic, în contabilitate, de stocul de motorină. În realitate, motorina transportată de CC. şi DD. (G. şi H.) era vândută direct din antrepozitul S.C. Q. S.R.L. către S.C. BB. S.R.L. şi S.C. C. S.R.L. în baza unor documente fictive care atestau ca furnizori un alt grup de societăţi fantomă, astfel încât cumpărătorii să aibă o justificare scriptică a stocului de motorină".

"Inculpatul B. (administratorul S.C. C. SRL) şi inculpatul I. (administratorul S.C. BB. SRL) au participat la activitatea grupului şi au contribuit la fraudarea bugetului, achiziţionând de la S.C. Q. S.R.L. (administrată de P.) motorina pentru care nu se plătiseră taxe, ascunzând aceste operaţiuni prin folosirea unor documente care atestau o provenienţă fictivă, vânzând motorina pentru care nu se plătiseră taxe, transferând către furnizorii de motorină sumele şi contribuind la profitul grupului infracţional organizat".

"Inculpata S.C. C. S.R.L. şi inculpata S.C. BB. S.R.L. au achiziţionat de la S.C. Q. S.R.L. motorina pentru care nu se plătiseră taxe şi au transferat către furnizori sumele obţinute, contribuind în acest mod la obţinerea beneficiilor de către grupul infracţional organizat".

Având în vedere constatările instanţei de apel, susţinerile apărării în sensul că în considerentele deciziei recurate nu este descris niciun act de ajutorare, de înlesnire din partea inculpaţilor B. şi S.C. C. S.R.L., care să se conjuge cu acţiunea nemijlocită a autorilor şi care să fie subsumat rezultatului pe care ce-i din urmă l-au urmărit, nu sunt întemeiate.

Acţiunile recurenţilor inculpaţi B. şi S.C. C. S.R.L., astfel cum sunt descrise în considerentele deciziei atacate (achiziţionarea de motorină pentru care nu se plătiseră taxe; ascunderea acestor operaţiuni prin folosirea unor documente care atestau o provenienţă fictivă a combustibilului, care în realitate, era livrat de S.C. Q. S.R.L. şi nu de S.C. Z. S.R.L. şi S.C. AA. S.R.L.; vânzarea motorinei către staţiile de carburanţi; transferarea sumelor obţinute din vânzarea motorinei către membrii grupului infracţional organizat, din care făceau parte şi recurenţii), constituie acte de ajutor dat autorilor infracţiunii de evaziune fiscală, în sensul dispoziţiilor art. 26 din C. pen. din 1969.

Referitor la susţinerile apărării în sensul că potrivit jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene un comerciant nu poate fi făcut responsabil de comportamentul nelegal al partenerului de afaceri plasat în amonte, respectiv, că în numeroase hotărâri pronunţate în materie de drept fiscal, instanţa europeană s-a pronunţat cu privire la posibilitatea exercitării dreptului de deducere chiar şi în condiţiile în care furnizorii nu au avut un comportament fiscal adecvat, se reţine că, în jurisprudenţa sa, instanţa supremă a statuat că "argumentele invocate de către apărare privind principiul neutralităţii TVA-ului, faptul că nu s-a dovedit că inculpatul cunoştea caracterul fictiv al tranzacţiilor, sunt argumente de drept subsecvente reţinerii sau nu a caracterului fictiv al tranzacţiilor; or, atâta timp cât instanţa de apel a reţinut, cu titlu definitiv, că tranzacţia este fictivă, argumentele prezentate nu se mai pliază pe situaţia de fapt, ci tind la modificarea acesteia, cu consecinţa reexaminării în fond a cauzei" (Decizia nr. 121/RC/2019 - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, www. scj. ro).

Fără a proceda la evaluarea chestiunii invocată de apărare, Înalta Curte notează că în cauza dedusă judecăţii, instanţa de apel a statuat cu titlu definitiv că motorina a fost achiziţionată de către S.C. C. S.R.L. de la S.C. Q. S.R.L. şi nu de la S.C. Z. S.R.L. şi S.C. AA. S.R.L., aşa cum a susţinut apărarea, relevante sub aspectul caracterului fictiv al operaţiunilor comerciale desfăşurate de S.C. C. S.R.L. fiind constatările instanţei de fond, menţinute de instanţa de apel: "Inculpaţii I. şi B., administratorii S.C. BB. S.R.L., respectiv, S.C. C. S.R.L. au ocupat poziţii foarte importante în structura grupului infracţional organizat, încă din stadiul constituirii acestuia, ambii contribuind în mod esenţial la reuşita activităţilor infracţionale ce au constituit scopul acestui grup. În concret, rolul pe care cei doi inculpaţi anterior menţionaţi şi l-au asumat în mod voit şi conştient în cadrul grupării criminale la constituirea căreia au participat, a constat în aceea că prin intermediul lor şi al societăţilor pe care le administrau a fost asigurată valorificarea prin distribuirea pe piaţa de consum a motorinei euro 5 care era achiziţionată de S.C. Q. S.R.L. în regim suspensiv de la plata accizelor şi le era livrată sub aparenţa unor operaţiuni comerciale fictive derulate cu nişte societăţi comerciale care nu desfăşurau activităţi comerciale reale, materialul probator existent în cauză demonstrând mai presus de orice dubiu că aceştia au acţionat în deplină cunoştinţă de cauză asupra provenienţei ilicite a combustibilului şi în conivenţă infracţională cu ceilalţi membri ai grupului".

" (...) în scopul de a oferi o justificare formală stocurilor faptice de motorină euro 5 achiziţionată fără forme legale de la S.C. Q. S.R.L. şi revândută ulterior, aceste două societăţi (SC BB. S.R.L. şi S.C. C. SRL) au înregistrat în contabilitatea proprie documente justificative care atestau în mod fictiv că motorina ar fi fost achiziţionată de la S.C. Z. S.R.L. şi S.C. AA. S.R.L. (societăţi care în fapt nu desfăşurau nicio activitate economic şi care erau controlate de inculpaţii E. şi G.) (...)"

"(...) inculpaţii I. şi B. au acţionat într-o conivenţă infracţională deplină cu alţi membri ai grupării, cu care şi-au coordonat activităţile astfel încât să creeze aparenţa de legalitate şi de bună credinţă a acestor achiziţii (de la Z. S.R.L. şi S.C. AA. S.R.L., s.n.) de motorină atestate scriptic, având conştiinţa acută a faptului că în realitate motorina era livrată în mod nelegal de către S.C. Q. S.R.L. şi nu avea acciza plătită".

De asemenea, susţinerile apărării în sensul că: în contabilitatea S.C. C. S.R.L. au fost înregistrate în mod legal documente justificative; S.C. C. S.R.L. a desfăşurat relaţii comerciale cu S.C. Z. S.R.L. şi cu S.C. AA. S.R.L., nu cu S.C. Q. S.R.L.; inculpatul B. nu a exercitat niciun control asupra S.C. Z. S.R.L. şi S.C. AA. S.R.L.; nu a avut nicio implicare în distrugerea documentelor care însoţeau transportul de motorină de la S.C. Q. S.R.L.; pentru o faptă similară cu cea din prezenta cauză, procurorul a dispus o soluţie de clasare; instanţa de apel a realizat o confuzie majoră în ce priveşte aprovizionările cu motorină realizate de societatea administrată de inculpat de la S.C. Z. S.R.L. şi S.C. AA. S.R.L. şi aprovizionările de la S.C. BBBB. S.R.L., pornesc de la contestarea situaţiei de fapt reţinută de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de apel, solicitându-se o reapreciere a probatoriului, cu consecinţa reţinerii unei alte baze factuale.

Înalta Curte reaminteşte că, în calea de atac a recursului în casaţie, nu este abilitată să procedeze la reanalizarea situaţiei de fapt şi la reevaluarea materialului probator, cazul de casare invocat permiţând verificarea hotărârii, exclusiv, în drept, din perspectiva concordanţei între starea de fapt reţinută de instanţa de apel şi conţinutul normei de incriminare stabilit la încadrarea juridică.

Prin urmare, nu pot fi cenzurate de Înalta Curte, în această cale extraordinară de atac, starea de fapt reţinută prin decizia recurată, ori concordanţa acesteia cu probele administrate, limitarea obiectului recursului în casaţie la situaţiile de drept strict prevăzute de lege excluzând rejudecarea unei cauze pentru a treia oară, în parametrii în care a avut loc judecata la fond şi în apel.

Susţinerea apărării în sensul că dacă autorul infracţiunii de evaziune fiscală a comis fapta prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, acesta nu ar putea săvârşi simultan şi infracţiunile incriminate în art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din lege, nefiind posibil ca, pe de o parte să ascundă bunurile sau sursa de venit impozabilă sau taxabilă, iar pe de altă parte, acelaşi autor să acţioneze în sensul normei de incriminare de la art. 9 lit. b) şi c) din lege, vizează încadrarea juridică a faptei şi nu poate face obiect de analiză în cadrul recursului în casaţie.

Încadrarea juridică a faptei este operaţiunea de stabilire a corespondenţei între fapta pretins comisă şi modelul abstract rezultat din norma de incriminare incidentă, cu reţinerea normelor generale aplicabile (privind participaţia şi cauzele de atenuare sau de agravare a răspunderii penale).

Ca urmare, stabilirea încadrării juridice a faptei este o operaţiune care intră în atributul exclusiv al instanţei învestite cu judecarea cauzei (de fond sau de apel, ambele competente să cenzureze integral fondul cauzei, în fapt şi în drept), iar nu al instanţei învestite în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, motiv pentru care nu poate fi cenzurată prin prisma vreunuia dintre cazurile de recurs în casaţie prevăzute în art. 438 din C. proc. pen. În acest sens, în jurisprudenţa sa, Înalta Curte a reţinut că schimbarea încadrării juridice a faptelor este atributul exclusiv al instanţelor de fond şi apel, instanţa care judecă recursul în casaţie nu este abilitată prin dispoziţiile noului C. proc. pen. să dispună schimbarea încadrării juridice a faptei (Decizia nr. 250/RC din 14 octombrie 2014 - www.sc. ro).

Referitor la infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat reţinută în sarcina recurentului inculpat B., Înalta Curte constată că în decizia recurată s-au reţinut următoarele:

"în perioada mai 2011 - iulie 2012, inculpaţii O., G., H., P., E., A., F., I., B., J., K., S.C. Q. S.R.L., S.C. BB. S.R.L., S.C. C. S.R.L., S.C. DD. S.R.L. au făcut parte dintr-un grup infracţional organizat în scopul săvârşirii de infracţiuni de evaziune fiscală prin sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale aferente unor tranzacţii cu aproximativ 90.000 de tone de motorină (87.258,911 tone), comercializate sub aparenţa unor produse petroliere inferioare.

"(...) în cauză, există probe din care rezultă că acesta (inculpatul B. s.n.) a cunoscut existenţa grupării criminale, ce a acţionat în sensul comercializării de motorină scoasă ilicit de sub regim suspensiv de la plata a accizei, în scopul prejudicierii bugetului consolidat al statului. Probe directe atestă legătura inculpatului cu mai mulţi membri ai grupului infracţional, H. şi G.

Faptul că, inculpatul a acceptat să cumpere motorină de pe piaţa neagră, alături de faptul că a cunoscut alţi membri ai grupului infracţional organizat asigură, în opinia instanţei de apel, similar celor constatate de instanţa de fond, temei al condamnării pentru apartenenţă la grupul infracţional a cărui activitate este cercetată în prezenta cauză. Inculpatul a avut un rol bine determinat în gruparea criminală (a asigurat modalitatea în care se obţinea profit din vânzarea motorinei achiziţionată în regim suspensiv de accize), a cunoscut (având în vedere diferenţele dintre actele care însoţeau achiziţia de motorină de la societăţile comerciale implicate în circuitul evazionist spre deosebire de alte societăţi comerciale) faptul că marfa pe care a primit-o, provine dintr-o cantitate pentru care nu se achitase acciza şi a acceptat să o comercializeze în aceste condiţii, obţinând astfel un beneficiu".

În raport de aceste constatări ale instanţei de apel, Înalta Curte reţine, contrar susţinerilor apărării, că sunt îndeplinite condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat, prevăzute de art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003 respectiv: grup structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni.

De asemenea, din considerentele sentinţei instanţei de fond, menţinute de instanţa de apel în sensul că:

"inculpaţii I. şi B., administratorii S.C. BB. S.R.L. şi S.C. C. S.R.L. au ocupat poziţii foarte importante în structura grupului infracţional organizat, încă din stadiul constituirii acestuia, ambii contribuind în mod esenţial la reuşita activităţilor infracţionale ce au constituit scopul acestui grup (...)" rezultă că recurentul a aderat la grupul infracţional organizat, încă din stadiul constituirii acestuia.

În privinţa susţinerilor apărării în sensul că: recurentul inculpat nu a cunoscut decât o parte dintre participanţii la pretinsa activitate infracţională, respectiv, pe I., pe G. şi pe H.; nu a luat legătura cu ceilalţi membrii ai grupului infracţional organizat; nu beneficia de un regim privilegiat, la fel ca ceilalţi membrii ai grupului se reţine că, întrucât pornesc de la contestarea situaţiei de fapt şi a modului în care instanţele au interpretat probatoriul administrat în cauză, examinarea lor excedează cenzurii instanţei investite cu judecarea recursului în casaţie al cărui scop este judecarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, chestiunile de fapt analizate de instanţele de fond şi apel, intrând în puterea lucrului judecat.

De altfel, Înalta Curte notează că, pentru apartenenţa la grup nu este necesar ca toţi membrii să se cunoască între ei; este necesar ca aceştia să cunoască faptul că grupul există şi să se manifeste conştient, cunoscându-şi poziţia şi îndeplinind diverse acţiuni pentru realizarea scopului pentru care s-a constituit grupul, situaţie care, aşa cum rezultă din considerentele deciziei atacate, se regăseşte în cauză în ceea ce îl priveşte pe recurentul inculpat B.

Faţă de cele ce preced, Înalta Curte constată că faptele pentru care s-a dispus condamnarea recurenţilor inculpaţi B. şi S.C. C. S.R.L., astfel cum au fost stabilite de instanţa de apel, corespund tipicităţii obiective a infracţiunilor prev. de art. 26 din C. pen. din 1969 rap. la art. 9 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 241/2005 şi de art. 7 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 39/2003 (în ce-l priveşte pe inculpatul B.) şi a infracţiunii prev. de ar. 26 din C. pen. din 1969 rap. la art. 9 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 241/2005 (în ce priveşte pe S.C. C. SRL).

Ca o consecinţă a reţinerii în sarcina recurenţilor inculpaţi a infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, Înalta Curte constată că şi soluţia dată laturii civile este corectă, în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. şi ale art. 25 din acelaşi cod, referitoare la rezolvarea acţiunii civile în procesul penal şi, totodată, îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 1349, art. 1357 şi art. 1369 din C. civ.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de inculpaţii A., B., S.C. C. S.R.L. împotriva Deciziei penale nr. 134/A din data de 15 aprilie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2014.

Ca o consecinţă a respingerii ca nefondate a recursurilor în casaţie, cererile recurenţilor inculpaţi A. şi B. de a se dispune suspendarea executării deciziei atacate, apar ca fiind lipsite de obiect.

În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de inculpaţii A., B., S.C. C. S.R.L. împotriva Deciziei penale nr. 134/A din data de 15 aprilie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2014.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 iunie 2020.

GGC - NN