Extradition to the US upheld: suspended Romanian sentence does not impede surrender under Law 302/2004.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the extradited individual, upholding the lower court’s rejection of his execution objection and confirming that the 2015 extradition sentence remains enforceable. The dispute centered on whether the defendant’s concurrent Romanian conviction for computer crimes, money laundering, and organized crime—resulting in a suspended sentence with a three-year supervision period—impeded his surrender to the United States under a 2015 extradition order based on RICO-related charges. The court held that the legal provision for delayed surrender applies only when a custodial penalty is imposed; since the defendant received a suspended sentence rather than detention, the statutory condition for delaying extradition was not met, and personal circumstances such as family obligations did not constitute valid legal impediments. The decision relied on Article 58 of Law No. 302/2004 regarding international judicial cooperation and Article 14 of the Romania-US Extradition Treaty, interpreting these norms to require surrender once domestic proceedings are finally resolved, regardless of non-custodial sentencing outcomes.
Legislator headnote
AI generatedart. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen, art. 485 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen, art. 365 alin. (1) lit. b) din C. pen, art. 35 alin. (1) din C. pen, art. 480 alin. (4) din C. proc. pen, art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen; Extradition to the US upheld: suspended Romanian sentence does not impede surrender under Law 302/2004: The dispute centered on whether the defendant’s concurrent Romanian conviction for computer crimes, money laundering, and organized crime—resulting in a suspended sentence with a three-year supervision period—impeded his surrender to the United States under a 2015 extradition order based on RICO-related charges. The court held that the legal provision for delayed surrender applies only when a custodial penalty is imposed; since the defendant received a suspended sentence rather than detention, the statutory condition for delaying extradition was not met, and personal circumstances such as family obligations did not constitute valid legal impediments. The decision relied on Article 58 of Law No. 302/2004 regarding international judicial cooperation and Article 14 of the Romania-US Extradition Treaty, interpreting these norms to require surrender once domestic proceedings are finally resolved, regardless of non-custodial sentencing outcomes.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProvision cited to impose the obligation to pay judicial costs of 200 RON.
Provision cited to determine that the legal aid fee is paid from the Ministry of Justice fund.
Full text
Deliberând asupra contestaţiei formulată de contestatorul persoană extrădată A., în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 338 din data de 17 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a respins, ca neîntemeiată, contestaţia la executare formulată de contestatorul A. cu privire la Sentinţa penală nr. 200 din 21.10.2015, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. x/2015.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Craiova a reţinut că, la data de 29 noiembrie 2019, a fost înregistrată pe rolul instanţei, sub nr. x/2019, contestaţia la executare formulată de persoana extrădată A. împotriva Sentinţei penale nr. 200/21.10.2015, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. x/2019, întemeiată pe dispoziţiile art. 597 şi art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.
Totodată, s-a reţinut că în motivarea contestaţiei pendinte s-a menţionat că, în calitate de persoană extrădabilă, urmare a admiterii cererii formulate de către autorităţile penale americane prin Sentinţa penală nr. 200/21.10.2015, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. x/2015, instanţa a constatat că persoana solicitată face obiectul unei cercetări penale desfăşurate în Dosarul nr. x/2013 al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală pentru fapte conexe celor pentru care s-a solicitat extrădarea şi a dispus amânarea predării autorităţilor penale americane până la executarea pedepsei aplicate persoanei extrădabile în urma trimiterii în judecată în cazul respectivei urmăriri penale.
De asemenea, contestatorul a arătat că s-a dispus reţinerea sa în data de 28.11.2019 în vederea punerii în executare a hotărârii judecătoreşti de extrădare, context în care a susţinut că nu se poate dispune predarea sa autorităţilor americane în condiţiile în care se află în executarea unei pedepse de 2 ani şi 4 luni dispusă în modalitatea suspendării sub supraveghere, în cadrul unui termen de supraveghere de 3 ani, potrivit Sentinţei penale nr. 423/10.09.2019, pronunţată de Tribunalul Dolj, în Dosarul nr. x/2019, rămasă definitivă prin respingerea apelului la data de 26.11.2019.
Prin urmare, cu referire la Sentinţa penală nr. 200/21.10.2015 potrivit căreia obligaţia de predare către statul american va deveni efectivă după executarea pedepsei, contestatorul a susţinut că arestarea preventivă pentru o durată de 30 de zile în vederea extrădării şi emiterea mandatului de arestare va trebui să fie pusă în executare după încetarea cauzei de amânare a predării, respectiv după executarea efectivă a pedepsei dispuse în modalitatea suspendării sub supraveghere, care va fi constatată după împlinirea termenului de supraveghere de trei ani, termen care a început să curgă de la data de 26.11.2019, în momentul în care Sentinţa penală nr. 423/10.09.2019, pronunţată de Tribunalul Dolj a rămas definitivă.
În continuare, din actele şi lucrările dosarului, curtea de apel a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 200/21.10.2015, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. x/2015, a fost admisă cererea de extrădare formulată de autorităţile americane - Tribunalul Districtual al Statelor Unite ale Americii - Districtul Nevada, în Dosarul nr. x privind pe cetăţeanul român A. şi s-a dispus extrădarea acestuia, cu respectarea regulii specialităţii prevăzute de art. 17 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008.
De asemenea, în baza art. 58 din Legea 302/2004 şi art. 14 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008, a fost amânată predarea numitului A. către autorităţile judiciare americane până la momentul finalizării procesului penal în faţa autorităţilor judiciare române în Cauza nr. 147D/P/2013 a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală, iar în cazul în care se va ajunge la o condamnare în acest dosar, după executarea pedepsei.
S-a constatat că persoana extrădată a fost reţinută în cauză de la data de 13.10.2015 - orele 12:40, până la data de 14.10.2015 - orele 12:40 şi s-a dispus arestarea persoanei extrădabile A. în vederea predării, pe o durată de 30 de zile, începând din momentul încetării cauzei pentru care s-a dispus amânarea predării persoanei extrădate şi emiterea mandatului de arestare.
În ceea ce priveşte Sentinţa penală nr. 200/21.10.2015, curtea de apel a notat că cererea de extrădare formulată de autorităţile americane privind pe cetăţeanul român A. a fost înregistrată pe rolul instanţei competente la data de 13 octombrie 2015 şi a avut ca temei mandatul de arestare emis de Tribunalul Districtual al Statelor Unite ale Americii - Districtul Nevada, în Dosarul nr. x.
Totodată, a reţinut că împotriva persoanei extrădabile a fost emis mandatul de arestare de către autorităţile judiciare americane pentru săvârşirea infracţiunilor de participare la organizaţii corupte şi influenţate de activităţi de racket, prev. de Titlul 18 din Codul Statelor Unite 1962 © şi conspiraţie la participare în organizaţii corupte şi influente de activităţi de racket, prev. de Titlul 18 din Codul Statelor Unite 1962 (d), constând în aceea că cel puţin de la data de 22 noiembrie 2005 şi până în iunie 2011, în Statul Nevada şi în alte părţi, persoana extrădabilă A., împreună cu alte persoane, au fost membri ai organizaţiei "B.", o organizaţie infracţională care a fost răspunzătoare de traficul cu informaţii furate de pe cardurile de credit, acte de identitate contrafăcute, spălare de bani şi diferite alte infracţiuni legate de computere, inclusiv hacking şi viruşi informatici.
Subsecvent, s-a reţinut că din Adresa nr. x/2013 din data de 19.10.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, DIICOT - Structura Centrală rezultă că în dosarul penal cu acelaşi număr se efectuează cercetări faţă de inculpatul A. pentru săvârşirea mai multor infracţiuni de natură informatică, împotriva acestuia fiind dispusă măsura preventivă a controlului judiciar de la data de 14.07.2015 şi până la data de 10.11.2015.
Totodată, s-a constatat că din cuprinsul aceleiaşi adrese rezultă că urmărirea penală nu este finalizată, în cauză urmând a fi efectuate acte de urmărire penală, respectiv efectuarea şi finalizarea percheziţiei informatice, analizarea rezultatului acesteia etc.
Ulterior acestei sentinţe, în Dosarul nr. x/2013, instrumentat de DIICOT, a fost finalizată urmărirea penală în ceea ce-l priveşte pe inculpatul A., şi, întrucât acesta şi-a manifestat voinţa de a încheia un acord de recunoaştere a vinovăţiei, s-a dispus disjungerea cauzei, formându-se Dosarul cu nr. x/2019
De asemenea, prima instanţă a mai reţinut că prin Sentinţa penală nr. 423/10.09.2019, pronunţată de Tribunalul Dolj, în Dosarul nr. x/2019, s-au dispus următoarele:
În baza art. 485 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., a fost admis acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală, secţia de combatere a infracţiunilor de terorism şi a criminalităţii informatice cu inculpaţii A., C., D.
A fost condamnat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunilor de:
a) operaţiuni ilegale cu dispozitive şi programe informatice, în formă continuată, prevăzută de art. 365 alin. (1) lit. b) din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 480 alin. (4) din C. proc. pen. şi art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) din C. pen. la pedeapsa cu închisoarea de 6 luni.
b) constituirea unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1), (3) din C. pen., art. 480 alin. (4) din C. proc. pen. şi art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) din C. pen. la pedeapsa cu închisoarea de 6 luni.
c) spălare de bani, în formă continuată, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 480 alin. (4) din C. proc. pen. şi art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) din C. pen., la pedeapsa cu închisoarea de 1 an şi 6 luni.
d) acces ilegal la sistem informatic, prevăzută de art. 360 alin. (1), (3) din C. pen., art. 480 alin. (4) din C. proc. pen. şi art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) din C. pen., la pedeapsa cu închisoarea de 1 an.
e) alterarea integrităţii datelor informatice, prevăzută de art. 362 din C. pen., art. 480 alin. (4) din C. proc. pen. şi art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) din C. pen., toate faptele în condiţiile art. 38 alin. (1) din C. pen., la pedeapsa cu închisoarea de 6 luni.
În baza art. 38 alin. (1) rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., au fost contopite pedepsele principale aplicate prin sentinţă şi s-a aplicat pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 4 luni închisoare, iar baza art. 45 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului şi pedeapsa complementară a interzicerii pe o perioadă de 1 an a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., respectiv de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, precum şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pedeapsă complementară ce va executa potrivit art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. cu ref. la art. 66 alin. (1) din C. pen. lit. a) şi b) din C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării pe o perioadă de 3 ani a drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, precum şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pedeapsă care nu se execută în perioada executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 91 din C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 2 ani şi 4 luni închisoare aplicată inculpatului A., sub supraveghere, pe un termen de supraveghere de 3 (trei) ani, stabilit potrivit art. 92 alin. (1) din C. pen. şi a fost obligat inculpatul la respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) din C. pen.
În temeiul art. 93 alin. (2) din C. pen., s-a dispus ca inculpatul să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune Dolj sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.
De asemenea, în baza art. 93 alin. (3) din C. pen., inculpatul a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile, la nivelul uneia dintre următoarele instituţii aflate pe lista Direcţiei Naţionale de Probaţiune - Serviciul de Probaţiune Dolj: Biblioteca Judeţeană "Alexandru şi Aristia Aman" din Mun. Craiova sau Teatrul pentru copii şi tineret din Mun. Craiova.
Conform art. 404 alin. (2) din C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra conduitei sale viitoare şi a consecinţelor la care se expune, respectiv revocarea suspendării în cazul în care va mai comite infracţiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere impuse ori nu va executa obligaţiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.
S-a constatat că inculpatul a fost cercetat sub măsura preventivă a controlului judiciar în perioada 14.07.2015 - 06.09.2016.
Ulterior, prima instanţă a reţinut că prin Decizia penală nr. 1628/26.11.2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. x/2019, au fost respinse apelurile formulate de inculpaţii A., C. şi D., ca nefondate.
Astfel, analizând contestaţia pendinte prin prisma motivelor invocate, raportat la actele şi lucrările dosarului, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că persoana extrădată - contestatorul a invocat dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din C. proc. pen., susţinând că există o împiedicare la executarea Sentinţei nr. 200 din 21 octombrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, motivat de împrejurarea că prin Sentinţa penală nr. 423/10.09.2019, pronunţată de Tribunalul Dolj, în Dosarul nr. x/2019, definitivă prin Decizia penală nr. 1628/26.11.2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, s-a dispus suspendarea executării pedepsei rezultante de 2 ani şi 4 luni închisoare pe durata termenului de încercare de 3 ani închisoare, aspect de natură a împiedica extrădarea sa.
În continuare, ţinând cont de dispoziţiile art. 58 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 302/2004 republicată, potrivit cărora "în caz de condamnare executarea în regim de detenţie a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen", prima instanţă a constatat că nu există niciun motiv care să împiedice punerea în executare a Sentinţei penale nr. 200 din 21 octombrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, cu argumentarea că, în speţă, contestatorului nu i s-a aplicat o pedeapsă cu executare în regim de detenţie, ci s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Prin urmare, cu referire la dispoziţiile anterior redate coroborat cu faptul că persoanei extrădate i s-a aplicat o pedeapsă pentru care s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării, prima instanţă a constatat că Sentinţa penală nr. 200 din 21 octombrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Craiova poate fi pusă în executare, predarea fiind amânată doar până la soluţionarea definitivă a cauzei înregistrată sub nr. x/2013, sens în care a făcut trimitere şi la dispoziţiile art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora "în situaţia în care persoana extrădată este cercetată penal de către autorităţile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluţionarea definitivă a cauzei".
Or, cauza a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 1628/26.11.2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. x/2019.
În consecinţă, ţinând cont de dispoziţiile art. 597 din C. proc. pen., contestaţia la executare a fost respinsă, ca neîntemeiată, neexistând niciun motiv care să împiedice executarea Sentinţei nr. 200 din 21 octombrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Craiova.
Împotriva Sentinţei penale nr. 338 din data de 17 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori a formulat contestaţie persoana extrădată A.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 23.12.2019, sub nr. x/2019, cu prim termen iniţial de judecată la data de 07 februarie 2020, termen care, în temeiul art. 353 alineat final din C. proc. pen., în vederea soluţionării cu celeritate a cauzei, a fost preschimbat la 10.01.2020, prin rezoluţie administrativă, în data de 31.12.2019.
Examinând contestaţia formulată, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:
Înalta Curte notează faptul că, la data de 29.11.2019, prima instanţă a fost învestită cu soluţionarea contestaţiei la executare formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 200/21.10.2015, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2019, prin care, printre altele, s-a constatat că persoana extrădabilă face obiectul unei cercetări penale desfăşurate în Dosarul nr. x/2013 al DIICOT - Structura Centrală pentru fapte conexe celor pentru care s-a solicitat extrădarea şi s-a dispus, în temeiul art. 58 din Legea nr. 302/2004 şi art. 14 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008, amânarea predării către autorităţile judiciare americane până la momentul finalizării procesului penal în faţa autorităţilor judiciare române în cauza anterior menţionată, iar în cazul în care se va ajunge la o condamnare în acest dosar, după executarea pedepsei.
În continuare, Înalta Curte reţine faptul că, în drept, contestatorul a invocat dispoziţiile prevăzute de art. 597 rap. la art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., motivat de împrejurarea că s-a dispus reţinerea sa în data de 28.11.2019, în vederea punerii în executare a Sentinţei penale nr. 200/21.10.2015, deşi se află în executarea unei pedepse de 2 ani şi 4 luni dispusă în modalitatea suspendării sub supraveghere în cadrul unui termen de supraveghere de 3 ani potrivit Sentinţei penale nr. 423/10.09.2019, pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. x/2019, rămasă definitivă prin respingerea apelului la 26.11.2019.
Potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., " Contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.".
Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală reglementează în art. 58 "predarea amânată" după cum urmează: "(1) În situaţia în care persoana extrădată este cercetată penal de către autorităţile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluţionarea definitivă a cauzei. În caz de condamnare cu executarea în regim de detenţie a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen.
(2) Predarea poate fi amânată atunci când:
a) se constată, pe baza unei expertize medico-legale, că persoana extrădată suferă de o boală gravă care face imposibilă predarea imediată. În acest caz, predarea se amână până când starea de sănătate a persoanei extrădate se va ameliora;
b) persoana extrădată este gravidă sau are un copil mai mic de un an. În acest caz, predarea se amână până la încetarea cauzei care a determinat amânarea, astfel încât predarea să fie posibilă;
c) din cauza unor împrejurări speciale, predarea imediată ar avea consecinţe grave pentru persoana extrădată sau familia acesteia. În acest caz, predarea poate fi amânată cel mult 3 luni şi numai o singură dată.
(3) În cazul amânării predării persoanei extrădate, instanţa emite un mandat de arestare provizorie în vederea extrădării. În cazul în care persoana extrădată se află, la momentul admiterii cererii de extrădare, sub puterea unui mandat de arestare preventivă sau de executare a pedepsei închisorii emis de autorităţile judiciare române, mandatul de arestare provizorie în vederea extrădării intră în vigoare la data încetării motivelor care au justificat amânarea. (...)".
Astfel, în acest context normativ, Înalta Curte notează că rezultă cu evidenţă din modalitatea în care sunt formulate textele de lege anterior redate că intenţia legiuitorului a fost aceea ca predarea să fie amânată până la soluţionarea definitivă a acţiunii penale, în cazul unei soluţii prin care nu se dispune o pedeapsă privativă de libertate, şi până la liberarea condiţionată ori executarea pedepsei la termen, în cazul aplicării unei pedepse cu executare în regim de detenţie.
Prin urmare, în acord cu prima instanţă, Înalta Curte reţine faptul că, deşi prin Sentinţa penală nr. 423/10.09.2019, pronunţată de Tribunalul Dolj, în Dosarul nr. x/2019, definitivă prin Decizia penală nr. 1628/26.11.2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. x/2019, i s-a aplicat contestatorului o pedeapsă pentru care s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pe durata unui termen de încercare de 3 ani închisoare, aceasta nu împiedică predarea persoanei extrădate A. către autorităţile americane.
A aprecia în caz contrar ar însemna o încălcare a dispoziţiilor prevăzute de art. 58 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, care are la baza executării, de către instanţa română a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă, respectarea principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce între statele membre ale Uniunii Europene, dispoziţii care se aplică în mod corespunzător şi în relaţia cu Statele Unite ale Americii, prin Legea nr. 111/2008 fiind ratificat Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, semnat la Bucureşti la 10 septembrie 2007.
Se remarcă faptul că predarea amânată este reglementată şi de Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii din 10.09.2007 prin art. 14 alin. (2) potrivit căruia "Statul solicitat poate amâna procedurile de extrădare privind o persoană care este urmărită penal sau se află în executarea unei pedepse în acel stat. Amânarea poate continua până când urmărirea persoanei căutate s-a finalizat sau până când pedeapsa aplicată a fost executată.".
În continuare, instanţa de control judiciar reţine că nici circumstanţele personale ale contestatorului, care invocă faptul că nu intenţionează să se sustragă extrădării, însă ar dori ca pe durata termenului de supraveghere să fie în ţară, motivat de faptul că are un copil minor şi vrea să-şi ajute soţia în creşterea acestuia, precum nici motivele referitoare la gravitatea redusă a faptei comise pentru care s-a solicitat extrădarea sa, nu se circumscriu în conţinut dispoziţiilor prevăzute de art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 care reglementează instituţia amânării predării.
Prin urmare, argumentele apărării referitoare la amânarea predării persoanei extrădate nu sunt întemeiate, întrucât niciunul dintre acestea nu sunt de natură a constitui o împiedicare la executare din perspectiva dispoziţiilor prevăzute de art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din C. proc. pen. raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.
Pentru aceste considerente, constatând că sentinţa penală atacată este temeinică şi legală, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de persoana extrădată A. împotriva Sentinţei penale nr. 338 din data de 17 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deopotrivă, reţinând culpa procesuală a persoanei extrădate A. în formularea prezentei contestaţii, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va dispune obligarea acesteia la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În conformitate cu dispoziţiile prevăzute de art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană extrădată, în sumă de 80 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de persoana extrădată A. împotriva Sentinţei penale nr. 338 din data de 17 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 80 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 ianuarie 2020.
GGC - NN