Territorial competence for compulsory enforcement against foreign-seated debtor: creditor's domicile governs

Şedinţa publică din data de 28 mai 2020

Asupra conflictului negativ de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 10 februarie 2020 pe rolul Judecătoriei Iaşi, Biroul Executorului Judecătoresc A., la cererea creditoarei B., a solicitat încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 9986 din 23 septembrie 2019, pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosarul nr. x/2019.

Prin sentinţa civilă nr. 1779 din 20 februarie 2020, Judecătoria Iaşi a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

În motivarea soluţiei pronunţate, s-a reţinut că instanţa competentă să soluţioneze cererea, ca instanţă de executare, este Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti având în vedere că localitatea în care îşi are sediul debitoarea, reprezentată de C. S.R.L., se află în circumscripţia acestei instanţe, respectiv în Bucureşti.

Învestită prin declinare, Judecătoria sectorului 3 Bucureşti a pronunţat sentinţa civilă nr. 2075 din 9 martie 2020, prin care a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Iaşi, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Pentru a dispune astfel, instanţa a constatat aplicabilitatea în speţă a prevederilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., reţinând că instanţa de executare competentă este judecătoria din circumscripţia căreia se află sediul creditoarei având în vedere că, în speţă, sediul debitoarei D. S.A.R.L. nu este în România.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la 10 februarie 2020 pe rolul Judecătoriei Iaşi, Biroul Executorului Judecătoresc A., la cererea creditoarei B., a solicitat încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 9986 din 23 septembrie 2019, pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosarul nr. x/2019, debitor fiind D. S.A.R.L.

Prezentul conflict a fost generat de modalitatea diferită în care instanţele aflate în conflict au înţeles să facă aplicarea dispoziţiilor art. 651 C. proc. civ., Judecătoria Iaşi prin raportare la sediul reprezentantului debitoarei, iar Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti reţinând domiciliul creditoarei B. în absenţa unui sediu din ţară al debitoarei.

Sub aspectul determinării competenţei teritoriale în funcţie de obiectul cererii de chemare în judecată, sunt aplicabile dispoziţiile art. 666 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

Dispoziţiile art. 666 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că în maximum 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc, executorul judecătoresc va solicita încuviinţarea executării de către instanţa de executare, iar potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ., "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, dupa caz, sediul debitorului, în afara cazurilor când legea dispune altfel. Dacă doliciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor".

Cererea de încuviinţare a executării silite este de competenţa exclusivă a instanţei de executare, aşa cum rezultă din dispoziţiile anterior menţionate, coroborate cu cele ale art. 651 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 1/2016 şi care prevăd că instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

Din analiza actelor din dosar, se constată că cererea de încuviinţare a executării silite este formulată de către Biroul Executorului Judecătoresc A., la cererea creditoarei B. cu domiciliul în jud. Iaşi, iar calitatea de debitoare, conform titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 9986/2019 din 25 septembrie 2019, pronunţată de Judecătoria Iaşi, secţia civilă, aparţine D. S.A.R.L..

Împrejurarea că debitoarea este reprezentată de C. S.R.L., cu sediul în Bucureşti, nu este de natură să atragă competenţa instanţei în circumscripţia căreia se află sediul acesteia având în vedere că dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. fac referire expresă la domiciliul/sediul debitorului.

Prin urmare, faţă de împrejurarea că la data sesizării organului de executare, respectiv 3 februarie 2020, debitoarea împotriva cărora se solicită încuviinţarea executării silite avea sediul în Luxemburg, făcând aplicarea normelor incidente în ipoteza debitorului cu domiciliul în străinătate, competenţa de soluţionare a cererii revine Judecătoriei Iaşi, ca instanţă în circumscripţia căreia îşi are domiciliul creditoarea B..

În raport de considerentele expuse, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 mai 2020.