Inadmissibility of revision against a final procedural order suspending judgment due to party absence

Şedinţa publică din data de 28 mai 2020

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin încheierea din 11 februarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019, a fost suspendată judecata cererii de revizuire formulate de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 1942 din 5 noiembrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

2. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire A., înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 21 februarie 2020, sub nr. x/2020, fiind repartizată aleatoriu, spre soluţionare, Completului nr. 4 noul C. proc. civ.

În motivarea cererii, revizuentul şi-a exprimat nemulţumirea legată de faptul că încheierea atacată, ce i-a fost comunicată, nu este semnată, nefiind astfel respectate prevederile art. 426 şi 427 C. proc. civ. şi nici cele ale Regulamentului de ordine interioară al instanţei ce a pronunţat decizia.

3. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi

Prin rezoluţia din 4 martie 2020, a fost fixat termen de judecată la 28 mai 2020, în şedinţă publică, cu citarea revizuentului.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând cererea de revizuire, din perspectiva îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate, conform dispoziţiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

În cauză, prin încheierea din 11 februarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019, obiect al cererii de revizuire pendinte, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a suspendat judecata cererii de revizuire formulate de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 1942 din 5 noiembrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Potrivit art. 411 alin. (1), pct. 2 C. proc. civ. "Judecătorul va suspenda judecata când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei. Cu toate acestea cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judearea în lipsă", iar art. 414 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că "Asupra suspendării judecării procesului instanţa se va pronunţa prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanţa ierarhic superioară. Când suspendarea a fost dispusă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, hotărârea este definitivă."

Art. 457 alin. (1) C. proc. civ. prevede că "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."

Din interpretarea textelor procedurale mai sus menţionate, rezultă că împotriva încheierii de suspendare ce face obiectul prezentului litigiu nu mai poate fi exercitat controlul judiciar, măsura suspendării fiind dispusă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, încheierea atacată având caracter definitiv.

Pe de altă parte, Înalta Curte reţine că revizuirea poate fi formulată doar împotriva hotărârilor judecătoreşti expres şi limitativ prevăzute de art. 509 alin. (1) C. proc. civ., în caz contrar, ar fi încălcat principiul legalităţii căii de atac, reglementat de art. 457 alin. (1) din acelaşi act normativ, potrivit căruia căile de atac pot fi exercitate numai dacă sunt prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Astfel, se constată că nu este îndeplinită cerinţa de admisibilitate impusă de art. 509 alin. (1) C. proc. civ., respectiv calea extraordinară de atac a revizuirii nu este îndreptată împotriva unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul.

Această condiţie nu este îndeplinită în cauză, câtă vreme încheierea împotriva căreia s-a formulat cererea de revizuire nu a evocat fondul cauzei, fiind suspendată judecata unei alte cereri de revizuire faţă de lipsa părţilor.

Persoana interesată poate formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condiţiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanţelor judecătoreşti şi de soluţionare a cererilor deduse judecăţii, implicit a căilor de atac.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii, motiv pentru care, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

În aplicarea dispoziţiilor sus menţionate, se constată că împotriva încheierii din 11 februarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019 nu poate fi exercitată calea extraordinară de atac a revizuirii, prezenta cerere de revizuire fiind inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva încheierii din 11 februarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 mai 2020.