Jurisdictional declination and forfeiture of revision rights based on expired statutory deadline for Art. 509(1)(8) Civil Procedure Code

Şedinţa publică din data de 28 mai 2020

Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

1. Hotărârea supusă revizuirii

Prin decizia civilă nr. 702R din 7 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2019, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare declarată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 339 din 17 aprilie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2016 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

2. Cererea de revizuire

2.1. Motivele cererii

Contestatorul A. a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1, 5 şi 8 C. proc. civ., prin care a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 702R din 7 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2019.

În motivarea cererii întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1), pct. 1 C. proc. civ., a arătat că instanţa de fond nu a soluţionat cauza în baza cererii de chemare în judecată, care face referire strictă la obligarea pârâtei de a comunica modalitatea de plată, respectiv procesul-verbal nr. x din 26 septembrie 2012. Se mai arată că Legea nr. 241/2008 este singura prevedere legală care reglementează activitatea de furnizare a serviciilor de apă şi canal, iar coroborarea acestei legi cu dispoziţiile art. 97 C. proc. civ. este nelegală, abuzivă şi inadmisibilă.

Atât instanţa de fond, cât şi cea de recurs au reţinut autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 5361/2014, pronunţată ulterior cererii de renunţare la judecată, formulată la 16 martie 2010.

Referitor la punctul 5 al art. 509 C. proc. civ., revizuentul arată că Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu, prin Ordonanţa din 15 octombrie 2018 din dosarul nr. x/2016, precizează statutul juridic al sumelor pretinse şi încasate de pârâtă, iar prin cererea de chemare în judecată, completată la 9 februarie 2017, s-au indicat sumele pretinse şi încasate de pârâtă cu încălcarea art. 952 şi art. 969 C. civ., dar mai ales în lipsa unei hotărâri judecătoreşti sau a unei notificări.

În susţinerea punctului 8 al art. 509 C. proc. civ., se arată că încheierile din 11 februarie 2010 şi din 16 martie 2010 nu au fost atacate în termen procedural, devenind astfel executorii; toate hotărârile emise în dosarele nr. x/2016, nr. y/2019, nr. z/2013 şi nr. 496/122/2017 se află sub incidenţa autorităţii de lucru judecat, ceea ce explică faptul că nu există hotărâre judecătorească care să-l oblige pe revizuent la plata vreunei sume de bani.

2.2. Întâmpinarea

În termen procedural, intimata S.C. B. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia tardivităţii în raport de data pronunţării sentinţei civile nr. 1876/2017 şi excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, având în vedere că se solicită revizuirea unei decizii pronunţate într-o contestaţie în anulare a unei alte decizii prin care s-a respins, ca inadmisibilă, calea de atac a recursului.

Pe fondul cererii de revizuire, se învederează faptul că aspectele invocate de revizuent cu privire la existenţa dosarului penal nr. x/2016 nu pot avea legătură cu prezenta cauză, având în vedere obiectul diferit al celor două dosare.

2.3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi

La termenul de judecată din 28 mai 2020, Înalta Curte a reţinut dosarul în pronunţare asupra excepţiei de necompetenţă materială în soluţionarea cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1), pct. 1 şi 5 C. proc. civ., precum şi asupra excepţiei tardivităţii cererii de revizuite întemiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1), pct. 8 din acelaşi act normativ.

În ceea ce priveşte excepţia de necompetenţă materială în soluţionarea cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1), pct. 1 şi 5 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 510 alin. (1) C. proc. civ., "Cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se solicită". Alineatul 2 al aceluiaşi articol prevede că "În cazul dispoziţiilor art. 509 alin. (1), pct. 8, cererea de revizuire se va îndrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa care a dat prima hotărâre. Dacă una dintre aceste instanţele de recurs la care se referă aceste dispoziţii este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cererea de revizuire se va judeca de această instanţă".

Aşadar, competenţa soluţionării cererii de revizuire aparţine instanţei care a pronunţat decizia a cărei revizuire se solicită, cu excepţia situaţiei în care revizuirea este întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ., când competenţa aparţine instanţei mai mare în grad faţă de instanţa care a dat prima hotărâre.

În cauza de faţă, revizuentul a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 702R din 7 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 509 alin. (1), pct. 1 C. proc. civ., motivat de faptul că instanţa de fond nu a soluţionat cauza în baza cererii de chemare în judecată, şi în temeiul art. 509 alin. (1), pct. 5 C. proc. civ., invocând ca înscrisuri noi Ordonanţa din 15 octombrie 2018 din dosarul nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Giurgiu.

Decizia a cărei revizuire se solicită în temeiul art. 509 alin. (1), pct. 1 şi 5 C. proc. civ., a fost pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.

În aplicarea dispoziţiilor legale precitate, rezultă că instanţa competentă în soluţionarea cererii de revizuire a deciziei civile nr. 702R din 7 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1), pct. 1 şi 5 C. proc. civ., este Curtea de Apel Bucureşti, în favoarea căreia Înalta Curte îşi va declina competenţa.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va disjunge cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1), pct. 1 şi 5 C. proc. civ. de cererea de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1), pct. 8 din acelaşi act normativ şi va declina competenţa de soluţionare a cererii de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1), pct. 1 şi 5 C. proc. civ., formulată de revizuentul A., în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Cu privire la cererea de revizuire întemiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Conform dispoziţiilor art. 511 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti, în cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Termenul de o lună are caracterul unui termen legal, imperativ şi absolut, a cărui încălcare atrage sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a exercita calea de atac.

În speţă, ultima hotărâre în sensul articolului anterior menţionat este decizia atacată cu revizuire, respectiv decizia civilă nr. 702R din 7 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2019, care a rămas definitivă la data pronunţării, astfel cum reiese din interpretarea dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., potrivit cărora sunt hotărâri definitive orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs, coroborate cu dispoziţiile art. 634 alin. (2) C. proc. civ., care prevăd că hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării.

Raportat la datele speţei, în conformitate cu art. 181 alin. (1), pct. 3 C. proc. civ., termenul de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ. pentru formularea cererii de revizuire, în cazul reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., s-a împlinit la 7 noiembrie 2019.

Cum cererea de revizuire a fost depusă la 18 februarie 2020, cu depăşirea termenului de o lună prevăzut de lege, Înalta Curte constată că în cauză a intervenit sancţiunea decăderii revizuentului din dreptul de a exercita calea extraordinară de atac.

Căile de atac, termenele şi condiţiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, legiuitorul având în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ţine în loc judecata unui proces.

În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte urmează a respinge ca fiind tardiv introdusă cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 508 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ., formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 702R din 7 octombrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Disjunge cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1), pct. 1 şi 5 C. proc. civ. de cererea de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1),pct. 8 din acelaşi act normativ.

Declină competenţa de soluţionare a cererii de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1), pct. 1 şi 5 C. proc. civ., formulată de revizuentul A., în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire a deciziei nr. 702R din 7 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ., formulată de revizuentul A..

Fără cale de atac în ceea ce priveşte soluţia de declinare.

Definitivă în ceea ce priveşte soluţia asupra cererii de revizuire.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 mai 2020.