Revision for conflicting judgments inadmissible due to lack of identity of parties and object in attorney fee dispute

Şedinţa publică din data de 28 mai 2020

Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

1. Hotărârea supusă revizuirii

Prin decizia civilă nr. 2127A din 28 iunie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins, ca neîntemeiată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 1986 din 8 iunie 2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimaţii Camera de Comerţ şi Industrie a României şi B..

2. Cererea de revizuire

2.1. Motivele cererii

Revizuentul Cabinet de avocat A. a formulat cerere de revizuire, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, întemeiată pe dispoziţiile art. 508 alin. (1) pct. 1 şi 8 C. proc. civ., prin care a solicitat anularea deciziei civile nr. 2127A din 28 iunie 2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

În motivarea cererii de revizuire s-a arătat că instanţa de judecată nu s-a pronunţat pe aspectul necompetenţei funcţionale absolute a instanţelor judecătoreşti, în condiţiile existenţei clauzei compromisorii privind arbitrajul cuprinsă în art. 4.7 din contractul de asistenţă juridică nr. 8/2010, apreciind îndeplinite condiţiile prevăzute de motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

S-a susţinut că instanţele s-au pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut şi au acordat mai mult decât s-a cerut, în sensul că au pronunţat rezoluţiunea contractului de asistenţă juridică nr. 8/2010, deşi se ceruse doar rezilierea contractului prin acţiunea introductivă de instanţă.

În temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., s-a invocat existenţa unor hotărâri definitive potrivnice, pronunţate de instanţe de grade diferite, cu referire la decizii pronunţate de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care au statuat că neîndeplinirea obligaţiilor contractuale nu poate conduce la neplata onorariului avocaţial.

În continuarea motivării, revizuentul a prezentat istoricul relaţiilor contractuale dintre părţi, precum şi al litigiului, susţinând că, în toate dosarele soluţionate, instanţele au ignorat excepţia necompetenţei funcţionale a instanţelor judecătoreşti, prin raportare la art. 4.7 din contractul de asistenţă juridică nr. 8/2010.

De asemenea, a arătat că în dosarele soluţionate anterior între părţi a fost invocat faptul că onorariul de succes, prevăzut în contract, urma a fi achitat în cazul anulării H.G. nr. 501/2010, fără a depinde direct sau circumstanţiat de nicio altă condiţie.

În speţă, s-a obţinut anularea hotărârii de guvern anterior menţionate, prin hotărâre irevocabilă la 19 martie 2013, iar dreptul de a încasa onorariul de succes a fost valorificat la 28 ianuarie 2015.

Contestaţia la executare promovată de debitor privind plata onorariului de succes a fost admisă, cu motivarea conform căreia, pentru a avea dreptul la onorariul de succes, revizuentul trebuie să furnizeze serviciile avocaţiale şi să obţină rezultatul stabilit, de anulare a H.G. nr. 501/2010.

A susţinut că a fost condamnat penal fără a fi vinovat, iar această condamnare a determinat toate soluţiile pronunţate în dosarele civile având ca obiect contractul de asistenţă juridică nr. 8/2010.

Prin decizia civilă nr. 1979 A din 10 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii de revizuire, întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin aceeaşi decizie s-a reţinut că revizuentul a indicat, prin cererea depusă la 29 august 2019, deciziile nr. 1777 din 25 iunie 2015, nr. 1126 din 21 februarie 2003, nr. 1614 din 8 mai 2014, nr. 1198 din 8 aprilie 2009 şi nr. 2131 din 30 mai 2013 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, ca fiind hotărâri potrivnice deciziei nr. 2127 din 28 iunie 2019, atacate cu revizuire.

2.2 Excepţia tardivităţii cererii de revizuire

Prealabil, Înalta Curte constată că, prin sentinţa civilă nr. 5788/11.05.2017, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a respins, ca neîntemeiată, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei B., a respins, ca neîntemeiată, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Camera de Comerţ şi Industrie a României - CCIR, în contradictoriu cu pârâţii Cabinet de Avocat A. şi B., astfel cum a fost completată, a dispus rezoluţiunea contractului de asistenţă juridică nr. 8/08.06.2010 încheiat între reclamanta şi pârâtul Cabinet de Avocat A. şi a obligat pârâtul Cabinet de Avocat A. să plătească reclamantei 1953 RON, cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 1986/08.06.2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a respins apelul declarat împotriva acestei sentinţe de apelantul-pârât Cabinet de Avocat A., ca nefondat.

Ulterior, prin decizia civilă nr. 2127A/28.06.2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins, ca neîntemeiată, excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatorului, invocată de intimata CCIR şi a respins contestaţia în anulare formulată de contestatorul Cabinet de avocat A. împotriva deciziei civile nr. 1986/08.06.2018, ca neîntemeiată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă sub nr. x/2019, revizuentul Cabinetul de avocat A., prin A., a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 2127A/28.06.2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2018.

În cauză, prin declinare, Înalta Curte a fost învestită cu soluţionarea cererii de revizuire a deciziei civile nr. 2127A/28.06.2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Or, în această situaţie, nu se mai impune analiza excepţiei de tardivitate formulată în raport de decizia nr. 3019A din 14 iulie 2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, respectiv de decizia nr. 1986A din 8 iunie 2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă.

Conform dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti, în cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din acelaşi act normativ, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

În speţă, hotărârile pretins potrivnice deciziei civile nr. 2127 din 28 iunie 2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, ce se cere a fi revizuită, sunt deciziile nr. 1777 din 25 iunie 2015, nr. 1126 din 21 februarie 2003, nr. 1614 din 8 mai 2014, nr. 1198 din 8 aprilie 2009 şi nr. 2131 din 30 mai 2013 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Ultima hotărâre, în sensul dispoziţiilor legale anterior redate, este decizia civilă nr. 2127, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă la 28 iunie 2019, astfel încât, în conformitate cu art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., termenul de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. pentru formularea cererii de revizuire în cazul reglementat de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., s-a împlinit la 28 iulie 2019.

Din analiza actelor dosarului, se constată că cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, la 26 iulie 2019, cu respectarea termenului prevăzut de lege.

Faţă de cele expuse, Înalta Curte va respinge excepţia tardivităţii revizuirii, formulată de intimata Camera de Comerţ şi Industrie a României prin întâmpinare, cât priveşte raportarea la decizia civilă nr. 2127A/28.06.2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

2.3. Analiza admisibilităţii revizuirii

Cu caracter prealabil, întrucât prin cererea de revizuire s-a invocat faptul că hotărârea a cărei anulare se impune, întrucât ar fi nesocotit cele statuate în mod definitiv prin deciziile nr. 1777 din 25 iunie 2015, nr. 1126 din 21 februarie 2003, nr. 1614 din 8 mai 2014, nr. 1198 din 8 aprilie 2009 şi nr. 2131 din 30 mai 2013 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II- a civilă, este decizia nr. 2127 din 28 iunie 2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în respectarea prevederilor art. 24 C. proc. civ. şi art. 3 din Legea nr. 76/2012, Înalta Curte constată că cererea de revizuire urmează a fi analizată în lumina prevederilor noului C. proc. civ., de vreme ce procesul în care a fost pronunţată decizia ce se cere a fi revizuită a început la 11 mai 2016, după intrarea în vigoare a noului C. proc. civ.

Sub un alt aspect, prin art. I pct. 61 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010, a fost modificat alin. (4) al art. 513 C. proc. civ., potrivit căruia "Dacă instanţa încuviinţează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre şi, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat."

Însă, în raport de data la care a fost demarat procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 513 alin. (4) C. proc. civ. în forma anterioară modificării aduse prin Legea nr. 310/2018, cererea de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ. urmând a fi analizată prin raportare la acest text de lege, care prevede că "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Astfel, invocarea normei de drept citate presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile să fie date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunţată cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunţată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Autoritatea de lucru judecat este reglementată în art. 430 C. proc. civ., astfel:,,(1) Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată. (2) Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. (3) Hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului. (4) Când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie. (5) Hotărârea atacată cu contestaţia în anulare sau revizuire îşi păstrează autoritatea de lucru judecat până ce va fi înlocuită cu o altă hotărâre".

Raţiunea reglementării menţionate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea autorităţii de lucru judecat atunci când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite.

În ceea ce priveşte condiţia identităţii de părţi, obiect şi cauză, pornind de la scopul acestui caz de revizuire, anume evitarea contradicţiilor dintre hotărârile judecătoreşti, Înalta Curte reţine că aceasta reprezintă o cerinţă care valorifică efectul negativ al autorităţii de lucru judecat: interzicerea reluării aceleiaşi judecăţi în condiţiile identităţii de elemente reglementate prin art. 431 alin. (1) C. proc. civ. - "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect".

În speţă, invocând incidenţa cazului de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuentul a solicitat anularea deciziei civile nr. 2127A din 28 iunie 2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, întrucât aceasta încalcă puterea de lucru judecat a deciziilor nr. 1777 din 25 iunie 2015, nr. 1126 din 21 februarie 2003, nr. 1614 din 8 mai 2014, nr. 1198 din 8 aprilie 2009 şi nr. 2131 din 30 mai 2013 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II a civilă, în ceea ce priveşte plata onorariului avocaţial de succes.

Înalta Curte, raportat la datele speţei, constată că hotărârile pretins contrare nu îndeplinesc cerinţa identităţii de obiect, părţi şi cauză prevăzută de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Verificând hotărârile deduse analizei prin prezenta revizuire, Înalta Curte apreciază că obiectul, respectiv pretenţia concretă dedusă judecăţii şi părţile celor două litigii nu au fost aceleaşi.

Astfel, în procesul finalizat prin decizia civilă nr. 2127A din 28 iunie 2019, obiectul cererii de chemare în judecată l-a constituit rezoluţiunea contractului de asistenţă juridică nr. x din 8 iunie 2010, încheiat între Camera de Comerţ şi Industrie a României şi Cabinet de avocat A..

În acest litigiu au avut calitatea de părţi reclamanta Camera de Comerţ şi Industrie a României, pârâţi fiind Cabinet de avocat A. şi B..

În procesul finalizat prin decizia civilă nr. 2131 din 30 mai 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului de asistenţă juridică nr. x din 17 martie 2008 încheiat între C. şi Cabinet de avocat D..

În acest dosar, în calitate de părţi figurează reclamanta C. şi pârâtul Cabinet de avocat D..

În procesul finalizat prin decizia civilă nr. 1777 din 25 iunie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat constatarea nulităţii absolute a clauzei prevăzute la art. 41 din contractul de leasing financiar nr. 10002 din 22 mai 2008, părţi în dosar fiind reclamantul E. şi pârâtele S.C. F. S.A. şi S.C. G. S.R.L.

Obiectul acţiunii formulate în dosarul finalizat prin decizia nr. 1614 din 8 mai 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, l-a constituit obligaţia de plată a sumei de 118.678 RON, reprezentând rest de plată pentru lucrările executate în baza contractului nr. x din 2 iunie 2010, precum şi a sumei de 374.757,13 RON, penalităţi de întârziere, părţi în dosar fiind reclamanta S.C.H. S.R.L. şi pârâta S.C. I. S.R.L.

În privinţa deciziei nr. 1198 din 8 aprilie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, se constată că este pronunţată în litigiul având ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului de asistenţă juridică din 1 decembrie 1997, încheiat între Cabinet de avocat PC şi S.C. TF S.A., precum şi a contractului de novaţie prin schimb de debitor, încheiat la 5 martie 2001 între acelaşi cabinet şi S.C. L.SA Braşov.

În dosarul finalizat prin decizia civilă nr. 1126 din 30 mai 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, obiectul cererii de chemare în judecată l-a constituit desfiinţarea hotărârii arbitrale nr. 33 din 6 august 2001, pronunţată de Comisia de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Braşov, prin care a fost admisă cererea formulată de reclamanta H. S.A..

Faţă de cele ce preced, rezultă că în litigiile anterior menţionate nu a existat identitate de părţi şi obiect.

Or, lipsa de identitate raportată fie şi la un singur element dintre cele trei, faţă de care se apreciază autoritatea lucrului judecat, este de natură să atragă inadmisibilitatea revizuirii.

Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul Cabinet de avocat A., prin A. împotriva deciziei nr. 2127A din 28 iunie 2019 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2018.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia tardivităţii cererii de revizuire, invocată de intimata Camera de Comerţ şi Industrie a României.

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a deciziei nr. 2127A din 28 iunie 2019 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, formulată de revizuentul Cabinet de avocat A., prin A..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 mai 2020.