Nullity of appeal for failure to file reasoned grounds within statutory deadline despite post-decision communication of motivations

Şedinţa publică din data de 28 mai 2020

Asupra cauzei de faţă reţine următorele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la 21 septembrie 2015 sub nr. x/2015, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu şi cu intervenientul forţat B., obligarea pârâtei S.C. C. S.A. la plata sumei de 50.000 euro reprezentând daune morale, la plata sumei de 77.428,44 RON reprezentând daune materiale, la plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere şi la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.

2. Sentinţa Tribunalului Prahova

Prin sentinţa nr. 403 din 7 martie 2017, pronunţată de Tribunalul Prahova, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtă S.C. C. S.A şi intimatul-intervenient forţat B..

3. Decizia Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Prin decizia nr. 762 din 30 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 403 din 7 martie 2017, pronunţată de Tribunalul Prahova. A fost obligat apelantul să plătească intimatei suma de 1.500 RON, cheltuieli de judecată.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 762 din 30 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal reclamantul a formulat recurs.

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la 26 martie 2018.

5. Procedura de filtru

Prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului s-a reţinut că nu este admisibilă calea de atac formulată împotriva deciziei nr. 762 din 30 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal în raport de dispoziţiile art. 634 alin. (1), pct. 4 C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

În condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor pentru a formula, în scris, un punct de vedere.

Prin rezoluţia din 13 august 2018, s-a fixat termen de judecată la 11 octombrie 2018, în camera de consiliu, pentru analiza admisibilităţii în principiu a recursului, termen la care a fost amânată judecarea cauzei pentru ca părţile să precizeze în scris punctul de vedere cu privire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 454 din 4 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 836/1 octombrie 2018, precum şi cu privire la modalitatea de încetare a efectelor Deciziei nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, faţă de dispoziţiile art. 521 alin. (4), raportate la cele ale art. 518 C. proc. civ.

Recurentul-reclamant A. a formulat punct de vedere, prin care a arătat că Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie îşi încetează efectele ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 454/2018 de către Curtea Constituţională.

La termenul de judecată din 6 decembrie 2018 a fost suspendată judecata recursului, în temeiul art. 520 alin. (4) C. proc. civ., iar, prin încheierea din 18 aprilie 2019, a fost repusă cauza pe rol şi s-a dispus efectuarea suplimentului la raport, privind admisibilitatea în principiu a recursului.

Prin suplimentul la raport s-a reţinut că recursul este admisibil în principiu, în raport de prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Prin încheierea din 13 iunie 2019 a fost admis în principiu recursul, stabilindu-se termen pentru judecata pe fond a acestuia.

La termenul din 5 decembrie 2019 a fost amânată judecata cauzei pentru a da posibilitatea părţilor să formuleze motive de recurs şi întâmpinare, dat fiind faptul că la acel termen a fost comunicată hotărârea motivată, în formă integrală, către părţi.

La termenul de judecată din 28 mai 2020, Înalta Curte a pus în discuţie excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare de intimata S.C. C. S.A.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul din perspectiva excepţiei nulităţii, Înalta Curte constată următoarele:

Conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Art. 487 alin. (1) C. proc. civ. prevede următoarele: recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs.

Aşadar, motivarea recursului se face prin însăşi cererea de recurs sau, în ipoteza în care se depun printr-un memoriu separat, înlăuntrul termenul de exercitare a recursului. Excepţiile prevăzute de textele procedurale precitate vizează motivele de casare de ordine publică sau situaţia în care termenul de exercitare a căii de atac curge de la alt moment decât cel al comunicării hotărârii.

Înalta Curte constată că, în speţă, la termenul din 5 decembrie 2019 a fost amânată judecata cauzei pentru a da posibilitatea părţilor să formuleze motive de recurs şi întâmpinare, dat fiind faptul că la acel termen a fost comunicată hotărârea motivată către părţi, în forma sa integrală. Astfel, de la această dată a început să curgă termenul în care recurentul avea posibilitatea să depună motivele de casare.

Din examinarea actelor dosarului se constată că recursul motivat a fost expediat prin poştă la 26 februarie 2020.

Termenul de 30 de zile, prevăzut de art. 485 alin. (1) C. proc. civ., calculat conform art. 181 alin. (1) pct. 2 şi alin. (2) C. proc. civ., s-a împlinit la 6 ianuarie 2020. Termenul de 30 de zile are caracterul unui termen legal, imperativ şi absolut, a cărui încălcare atrage sancţiunea nulităţii potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ.

Cum motivele de recurs au fost depuse la 26 februarie 2020, cu depăşirea termenului de 30 de zile prevăzut de lege, instanţa constată că în cauză a intervenit sancţiunea nulităţii recursului.

Căile de atac, termenele şi condiţiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, legiuitorul având în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ţine în loc judecata unui proces.

În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, potrivit art. 496 C. proc. civ. cu referire la art. 489 alin. (1) C. proc. civ., urmează să constate nul recursul formulat de recurentul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 762 din 30 octombrie 2017 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 mai 2020.