Omission to examine appeal against material error correction as procedural defect justifying quashal

Şedinţa publică din data de 28 mai 2020

Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă la 16 februarie 2015, sub nr. x/2015, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I. şi J. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Municipiul Bucureşti prin Primar General, Consiliul General al Municipiului Bucureşti, Unitatea Administrativă Teritorială Sectorul 6 Bucureşti prin Primar şi Consiliul Local al Sectorului 6 Bucureşti, pronunţarea unei hotărâri prin care instanţa să dispună constatarea nulităţii absolute a actului de donaţie autentificat sub nr. x din 09.08.1963 la Notariatul de Stat al Raionului 16 februarie.

Prin cererea modificatoare formulată în cauză, reclamanţii au solicitat chemarea în judecată şi a pârâtei S.C. K. S.A., în calitate de deţinătoare actuală a imobilului ce face obiectul actului de donaţie a cărui anulare se solicită.

Prin încheierea de şedinţă din 29.10.2015, tribunalul a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a CGMB şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a CGMB, a respins excepţia lisei calităţii procesuale pasive a Sectorului 6 Bucureşti şi a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei S.C. K. S.A..

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă

Prin sentinţa civilă nr. 464 din 19 aprilie 2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâta CGMB, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsită de capacitate procesuală de folosinţă. A respins acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâta S.C. K. Bucureşti S.A., ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune. A respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice. A admis acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I. şi J., în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Municipiul Bucureşti prin Primar General, Unitatea Administrativă Teritorială Sectorul 6 Bucureşti prin Primar şi Consiliul Local al Sectorului 6 Bucureşti. A constatat nulitatea absolută a actului de donaţie autentificat sub nr. x/09.08.1963 de Notariatul de Stat al Raionului 16 februarie. A obligat pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice la plata către reclamanţi a sumei de 5.466,04 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 11 mai 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis cererea formulată de petenţii-reclamanţi A., B., C., D., E., F., G., H., I. şi J., în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Municipiul Bucureşti prin Primar General, Unitatea Administrativă Teritorială Sectorul 6 Bucureşti prin Primar, Consiliul Local al Sectorului 6 Bucureşti, a îndreptat eroarea materială strecurată în cuprinsul minutei, dispozitivului şi considerentelor sentinţei civile nr. 464 din 19 aprilie 2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2015, în sensul că s-a trecut "Obligă pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice la plata către reclamanţi a sumei de 8.218,22 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată" în loc de "Obligă pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice la plata către reclamanţi a sumei de 5.466,04 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată", cum greşit s-a trecut, a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei civile.

3. Decizia Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie

În faţa instanţei de apel, s-a învederat că două din părţile reclamante au decedat în cursul soluţionării dosarului, respectiv G. şi J., că moştenitorii acestora figurează deja ca părţi în prezenta cauză, fiind vorba de F., E. ca succesori ai reclamantului G., şi H., I. ca succesori ai reclamantei J..

Curtea a constatat că cei 4 moştenitori sunt deja părţi în cauză şi, dată fiind calitatea de moştenitori ai celor 2 apelanţi reclamanţi decedaţi, a apreciat că ei vor sta în cauză de la această dată şi în calitate de continuatori în drepturi ai defuncţilor.

Prin decizia civilă nr. 578A din 11 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis excepţia lipsei de interes a apelului declarat de reclamanţi. A respins, ca lipsit de interes, apelul declarat de apelanţii-reclamanţi împotriva sentinţei civile nr. 464 din 19 aprilie 2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Municipiul Bucureşti prin Primar General, Unitatea Administrativă Teritorială Sectorul 6 Bucureşti prin Primar, Consiliul Local al Sectorului 6 Bucureşti. A respins, ca nefondate, apelurile declarate de apelanţii-pârâţi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Municipiul Bucureşti prin Primar General, împotriva sentinţei civile nr. 464/19.04.2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă. A obligat apelanţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Municipiul Bucureşti prin Primarul General să plătească reclamanţilor suma de 2000 RON cheltuieli de judecată, cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

4. Calea de atac exercitată

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, recurentul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice a declarat recurs, invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

Printr-o primă critică, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 pct. 5 C. proc. civ., recurentul a invocat omisiunea instanţei de apel de a se pronunţa asupra motivelor de apel înregistrate la Tribunalul Bucureşti, la 15 martie 2018, prin decizia recurată fiind cercetate doar criticile depuse la 26 aprilie 2017. În aceste împrejurări, s-a apreciat că hotărârea din apel este nemotivată, iar remediul juridic este acela al anulării deciziei, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare, pentru respectarea dreptului la un proces echitabil.

A doua critică este circumscrisă motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. şi se referă la modul de soluţionare a apelului formulat în sensul că, în mod nelegal, s-a apreciat, pe de o parte, asupra justificării calităţii procesuale a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice, iar, pe de altă parte, asupra temeiniciei soluţiei primei instanţe, de constatare a nulităţii absolute a actului de donaţie pentru lipsa cauzei şi a respingerii prescripţiei dreptului material la acţiune.

S-a mai reproşat curţii de apel că, în mod neîntemeiat, a înlăturat criticile în legătură cu administrarea probei testimoniale, în condiţiile în care prima instanţă a fondului nu putea avea în vedere în soluţionarea cauzei depoziţia de martor, întrucât relatările acestuia nu s-au bazat pe ceea ce a văzut şi a auzit cu propriile simţuri.

Recurentul este nemulţumit şi de soluţia de obligare la plata cheltuielilor de judecată, alături de apelantul-pârât Municipiul Bucureşti prin Primarul General.

În raport de susţinerile arătate, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel.

În subsidiar, în cazul în care se va aprecia că nu se impune soluţia casării, a cerut modificarea deciziei, în sensul admiterii apelului propriu, cu consecinţa respingerii acţiunii formulate de reclamanţi, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală activă, iar în cazul în care se va aprecia că Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice îşi justifică legitimarea procesuală pasivă, a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii acţiunii ca prescrisă - în principal şi ca neîntemeiată - în subsidiar.

În cauză, intimaţii-reclamanţi au depus întâmpinare, prin care au invocat excepţia nulităţii recursului, motivat de faptul că susţinerile recurentului sunt identice cu cele cuprinse în cererea de apel, iar, în subsidiar, au arătat că recursul este nefondat.

5. Procedura de filtru

Prin încheierea nr. 4298 din 16 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia II-a civilă, a fost declinată competenţa de soluţionare a recursului declarant de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice împotriva deciziei civile nr. 578A din 11 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în favoarea secţiei I civile a Înaltei Curţi.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a înregistrat dosarul ca recurs la 25 octombrie 2018 şi a procedat, la 20 mai 2019, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a acestuia.

Completul de filtru nr. 4, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluţia din 22 mai 2019, comunicarea raportului către părţi pentru ca acestea să depună puncte de vedere conform art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Părţile nu au depus puncte de vedere la raportul de admisibilitate.

Prin încheierea din 5 decembrie 2019, pronunţată în camera de consiliu, a fost admis în principiu recursul, fiind stabilit termen în şedinţa publică din 28 mai 2020 pentru soluţionarea acestuia.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurentul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice este fondat, astfel că urmează a fi admis, a se casa decizia recurată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel pentru considerentele ce succed:

Astfel cum reiese din cuprinsul memoriului de recurs, recurentul se prevalează de motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., potrivit căruia casarea hotărârii se poate cere când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Din perspectiva acestui motiv de nelegalitate, recurentul a susţinut că instanţa de apel, în mod nelegal, nu s-a pronunţat asupra motivelor de apel înregistrate la Tribunalul Bucureşti, la 15 martie 2018, prin decizia recurată fiind cercetate doar criticile depuse la 26 aprilie 2017, împrejurări în care s-a apreciat că hotărârea din apel este nemotivată, iar instanţa de apel ar fi încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Analizând această critică, Înalta Curte reţine că, prin sentinţa civilă nr. 464 din 19 aprilie 2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâta CGMB, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsită de capacitate procesuală de folosinţă. A respins acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâta S.C. K. Bucureşti S.A., ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune. A respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice. A admis acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I. şi J., în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Municipiul Bucureşti prin Primar General, Unitatea Administrativă Teritorială Sectorul 6 Bucureşti prin Primar şi Consiliul Local al Sectorului 6 Bucureşti. A constatat nulitatea absolută a actului de donaţie autentificat sub nr. x/09.08.1963 de Notariatul de Stat al Raionului 16 februarie. A obligat pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice la plata către reclamanţi a sumei de 5.466,04 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Se mai reţine că, prin încheierea din camera de consiliu de la 11 mai 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a admis cererea formulată de petenţii-reclamanţi A., B., C., D., E., F., G., H., I. şi J., în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Municipiul Bucureşti prin Primar General, Unitatea Administrativă Teritorială Sectorul 6 Bucureşti prin Primar, Consiliul Local al Sectorului 6 Bucureşti. A îndreptat eroarea materială strecurată în cuprinsul minutei, dispozitivului şi considerentelor sentinţei civile nr. 464 din 19 aprilie 2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2015, în sensul că s-a trecut "Obligă pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice la plata către reclamanţi a sumei de 8.218,22 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată" în loc de "Obligă pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice la plata către reclamanţi a sumei de 5.466,04 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată", cum greşit s-a consemnat. A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei civile.

Sentinţa civilă a fost apelată de către pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice la 26 aprilie 2017, iar încheierea de îndreptare a erorii materiale a fost apelată de acelaşi pârât la 15 martie 2018.

Prin decizia civilă nr. 578A din 16 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice împotriva sentinţei civile nr. 464 din 19 aprilie 2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Este de observat că, într-o redactare clară şi lipsită de orice echivoc a cererilor de apel depuse la 26 aprilie 2017 şi la 15 martie 2018, obiectul căii de atac deduse judecăţii instanţei de apel îl constituie, pe lângă sentinţa civilă nr. 464 din 19 aprilie 2016, şi încheierea din 11 mai 2017, prin care a fost admisă cererea de îndreptare a erorilor materiale din minuta şi dispozitivul sentinţei civile anterior menţionate, soluţia în discuţie fiind criticată pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Or, în cuprinsul considerentelor deciziei recurate, curtea de apel nu a examinat deloc motivul de apel referitor la încheierea din 11 mai 2017, iar din dispozitivul deciziei lipseşte menţiunea referitoare la soluţia dată căii de atac formulate împotriva încheierii, acest din urmă act de procedură constituind, neechivoc, obiect al apelului pârâtului Statul Roman.

Drept urmare, prin omisiunea instanţei de apel de a examina şi cerceta, în mod efectiv, prin considerentele hotărârii recurate, criticile subsumate motivului de apel invocat, au fost nesocotite dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., precum şi dispoziţiile art. 477 din acelaşi cod care reglementează limitele efectului devolutiv al apelului.

De asemenea, motivarea deciziei recurate s-a făcut cu neobservarea exigenţelor care decurg din principiul disponibilităţii prevăzut de art. 9 şi art. 22 din C. proc. civ., care impun judecătorului obligaţia de a soluţiona litigiul în raport de toate cererile şi apărările pe care le susţin părţile din proces, de a respecta regulile de drept aplicabile litigiului şi de a stărui, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală în aflarea adevărului.

Instanţa de apel era ţinută să examineze motivul de apel invocat de către reclamanţi şi să argumenteze în ce măsură raţionamentul primei instanţe, de admitere a cererii de îndreptarea a erorii materiale era sau nu unul corect.

În absenţa acestei analize, instanţa de recurs este în imposibilitate de a exercita controlul judiciar specific acestei căi extraordinare de atac.

În atare condiţii, s-a produs o vătămare recurentului-pârât care nu poate fi înlăturată altfel decât prin casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, pentru ca părţile interesate să beneficieze de garanţia procesuală a examinării solicitărilor sale şi de beneficiul dublului grad de jurisdicţie reglementat în această materie, soluţie care este în acord cu dispoziţiile art. 496 - 497 din C. proc. civ.

Este incident, în consecinţă, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., care are în vedere, pe lângă neregularităţile procedurale, altele decât cele prevăzute la pct. 1-4 ale art. 488 din C. proc. civ., şi nerespectarea unor principii fundamentale care guvernează desfăşurarea procesului civil, cum este şi cazul principiilor disponibilităţii, al dreptului la apărare şi al dreptului la un proces echitabil.

Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.

În rejudecare, instanţa de apel va analiza cererea de apel formulată de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin prisma criticilor formulate, raportat la înscrisurile aflate la dosarul cauzei şi la dispoziţiile legale în materie, cu respectarea ansamblului garanţiilor procesuale ce conturează dreptul la un proces echitabil.

Referitor la cea de-a doua critică, circumscrisă motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., se observă că prin cererea de recurs se arată că, în mod eronat, instanţa de apel a înlăturat criticile recurentului vizând faptul că instanţa de fond nu putea avea în vedere declaraţia martorului audiat, care nu s-a bazat pe ceea ce acesta a văzut şi a auzit, şi, pe cale de consecinţă, a apreciat ca dovedită lipsa intenţiei de a gratifica a intimaţilor, cu consecinţa aprecierii cauzei ilicite a contractului de donaţie.

În speţă, în concret, instanţa de apel a considerat, din analiza sentinţei apelate, că instanţa fondului a apreciat că nu se poate reţine existenţa unui motiv rezonabil pentru ca donatorii să fi dorit să îşi micşoreze patrimoniul într-un mod atât de substanţial, această apreciere fiind făcută pe baza analizei ansamblului actelor şi lucrărilor dosarului, iar nu numai pe baza declaraţiei martorului audiat.

În acest context, Înalta Curte constată că instanţa de apel s-a raportat la dispoziţiile art. 476 şi următoarele C. proc. civ., analizând puterea probatorie a dovezii administrate, iar critica astfel dezvoltată are în vedere prevederile art. 488 pct. 5 C. proc. civ.

Totodată, Înalta Curte mai reţine că s-a susţinut soluţionarea greşită a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a recurentului, în considerarea faptului că instanţa de apel a avut în vedere în mod greşit înscrisurile din dosar care, în opinia acesteia, ar viza apartenenţa imobilului la domeniul public, respectiv adresele nr. x/11.03.2016 emisă de Primăria Municipiului Bucureşti - Direcţia Patrimoniu, nr. x/17.04.2015, nr. y/16.04.2015 şi nr. z/24.02.2016, cea din urmă emisă de Direcţia Generală de Legislaţie şi Reglementare în Domeniul Activelor Statului din cadrul Ministerului Finanţelor Publice.

Or, cu referire la aspectele prezentate de recurentul-pârât, Înalta Curte reţine că modalitatea în care instanţa de apel a înţeles să valorifice sau să interpreteze materialul probator existent în dosar nu reprezintă o critică de nelegalitate ce poate fi dedusă judecăţii în calea extraordinară de atac a recursului, ci o critică de netemeinicie ce nu poate fi cenzurată de către instanţa de control judiciar, reprezentând o chestiune de fapt, ce este analizată în cadrul cercetării aspectelor legate de fondul cauzei.

Pe de altă parte, se constată că în recurs s-a invocat faptul că înscrisurile depuse în probaţiune relevă că actul de donaţie dintre autorii reclamanţilor, donatorii L., M. şi Sfatul Popular al Raionului 16 februarie, autentificat prin încheierea nr. 2696/09.08.1963, a fost însuşit de către părţi prin semnarea acestuia în faţa notarului, ceea ce confirmă teza conform căreia înscrisul îndeplinea condiţiile cerute sub sancţiunea nulităţii absolute, potrivit dispoziţiilor art. 813 şi următoarele din C. civ. în vigoare la data donaţiei, manifestarea de voinţă fiind neechivocă şi în exerciţiul capacităţii de exerciţiu, realizată de înseşi donatorii şi reprezentanţii legali ai donatarului, convenţie care, sub imperiul oficiilor de formă, a fost totodată autentificată.

În cauză, prin sentinţa apelată s-a reţinut nevalabilitatea actului de donaţie exclusiv pentru lipsa cauzei acestui act juridic; ca atare, întrucât cauza actului juridic reprezintă o condiţie de valabilitate de sine stătătoare, şi lipsa cauzei nu poate fi acoperită prin respectarea altor cerinţe care condiţionează încheierea valabilă a acestuia, Înalta Curte apreciază că nu are relevanţă, sub acest aspect, faptul că actul de donaţie îndeplinea alte condiţii ce rezidă din prevederile art. 813 şi urm. C. civ.

În speţă, de altfel, deşi se susţine că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, prin cererea de recurs nu au fost formulate critici concrete relative la raţionamentului curţii de apel care a determinat soluţia de respingere, ca nefondat, a apelului şi nici nu au fost arătate care sunt dispoziţiile legale încălcate sau aplicate greşit de către instanţa de apel.

S-a contestat, în recurs, decizia atacată şi prin prisma obligării instituţiei recurente, în mod nelegal, la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.000 RON, alături de apelantul-pârât Municipiul Bucureşti prin Primarul General. În opinia recurentului, dacă instanţa de apel nu ar fi omis să se pronunţe asupra apelului formulat de această parte la data de 15.03.2018 şi ar fi analizat criticile aduse prin conţinutul acestuia, ar fi fost ţinută să constate nulitatea sentinţei apelate cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare la instanţa fondului, soluţie în raport de care, pentru apelantul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, nu putea fi reţinută calitatea de parte care a pierdut procesul şi, prin urmare, nu putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată.

Faţă de aceste susţineri, avându-se în vedere şi soluţia adoptată cu referire la încheierea din camera de consiliu din 11 mai 2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2015, Înalta Curte consideră că nu se mai impune analiza lor la acest moment procedural, în rejudecare urmând a fi cenzurate şi aceste critici.

Pentru considerentele expuse, în raport de dispoziţiile art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice împotriva deciziei civile nr. 578 A din 11 iunie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie. Va fi casată, în parte, decizia atacată şi se va trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelului declarat de acelaşi pârât împotriva încheierii din camera de consiliu din 11 mai 2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2015.

Cu referire la solicitarea intimaţilor-reclamanţi de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs, având în vedere cele statuate cu privire la motivele admiterii căii de atac şi casării, în parte, a deciziei recurate (care nu vizează fondul chestiunii litigioase), Înalta Curte, în raport de dispoziţiile art. 453 alin. (2) din C. proc. civ., obligă recurentul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice la plata sumei de 3.000 RON, cheltuieli de judecată către intimaţii-reclamanţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice împotriva deciziei civile nr. 578 A din 11 iunie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Casează, în parte, decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecarea apelului declarat de acelaşi pârât împotriva încheierii din camera de consiliu din 11 mai 2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2015.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei recurate.

Obligă recurentul la plata sumei de 3000 RON, cheltuieli de judecată către intimaţii-reclamanţi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 mai 2020.