Conflict of jurisdiction for presidential order on minor visitation: territorial competence anchored to legal domicile despite temporary residence

Şedinţa publică din data de 27 mai 2020

asupra conflictului de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti la data de 1 aprilie 2020, A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună, pe cale de ordonanţă preşedinţială, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2019 având ca obiect stabilire program vizită, stabilirea programului de vizită pentru minorul C., în primul şi al treilea weekend din lună, de duminică de la ora 10:00 până la ora 18:00 cu luarea copilului de la locuinţa mamei şi readucerea acestuia în aceeaşi locuinţă.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă:

2.1. Prin sentinţa nr. 2458 din 6 aprilie 2020, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti.

S-a reţinut, în esenţă, incidenţa în speţă a dispoziţiilor art. 114 C. proc. civ., care determină competenţa teritorială de soluţionare prin raportare la locuinţa minorului.

Totodată, s-a constatat, în raport de scopul normei instituite prin textul menţionat, că în cauză prezintă relevanţă domiciliul sau reşedinţa de fapt a persoanei ocrotite, iar nu cea trecută în documentele oficiale, neprezentând relevanţă nici faptul că respectiva reşedinţă este una temporară.

2.2. Prin sentinţa nr. 1279 din 6 mai 2020, Judecătoria Piteşti, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 1 Bucureşti. A constatat ivit conflict negativ de competenţă. A înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.

S-a reţinut, în esenţă, că competenţa de soluţionare a cererii de ordonanţă preşedinţială aparţine judecătoriei pe rolul căreia se află înregistrat dosarul de fond având ca obiect stabilirea programului de vizitare a minorului, instanţă în a cărei circumscripţie teritorială se află domiciliul persoanei ocrotite, stabilită la domiciliul mamei printr-o hotărâre judecătorească intrată în puterea lucrului judecat.

Or, în speţă, reclamantul a introdus pe rolul Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti cererea de stabilire program de legături personale cu minorul, înregistrată sub nr. x/2020, o cerere identică fiind înregistrată, ulterior, şi pe rolul Judecătoriei Piteşti, sub număr de dosar x/2020, în acest din urmă dispunându-se declinarea competenţei de soluţionare în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, în considerarea argumentelor ce succed:

Obiectul acţiunii deduse judecăţii îl reprezintă cererea prin care s-a solicitat, pe calea ordonanţei preşedinţiale, stabilirea programului de vizită pentru un minor.

Pornind de la prevederile art. 998 C. proc. civ., se observă că acest text de lege stipulează în sensul introducerii cererii de ordonanţă preşedinţială la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului.

Prin urmare, în ceea ce priveşte ordonanţa preşedinţială, competenta de soluţionare este aceeaşi cu cea determinată pentru soluţionarea cauzei pe fond.

Conform art. 114 C. proc. civ., "dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită".

În speţă, se reţine că prin sentinţa nr. 5975 din 24 septembrie 2019, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, secţia a II-a civilă a dispus desfacerea căsătoriei încheiate între părţi şi a stabilit locuinţa minorului C. la domiciliul mamei, situat în Bucureşti.

Împrejurarea că pe perioada stării de urgenţă reclamanta a ales să locuiască împreună cu minorul la părinţii săi nu prezintă relevanţă juridică în ce priveşte competenţa în condiţiile existenţei hotărârii judecătoreşti menţionate.

Se constată, de asemenea, că reclamantul a introdus, la aceeaşi dată cu prezenta cerere, pe rolul Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, acţiunea privind fondul dreptului, respectiv cererea privind stabilirea programului de legături personale cu minorul, care face obiectul dosarului nr. x/2020

Ulterior, la 8 aprilie 2020, a înregistrat o cerere identică şi pe rolul Judecătoriei Piteşti, a cărei competenţă de soluţionare a fost declinată în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti prin sentinţa civilă nr. 1202 din 21 aprilie 2020.

Faţă de considerentele arătate, în conformitate cu dispoziţiile art. 114, cu luarea în considerare a celor cuprinse la art. 998 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 27 mai 2020, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.