Exclusive territorial jurisdiction for professional claims against consumers in challenging financial alternative dispute resolution decisions

Şedinţa publică din data de 27 mai 2020

asupra conflictului de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti la data de 16 iulie 2019, A. S.A. a formulat, în contradictoriu cu SAL-FIN şi B., contestaţie împotriva hotărârii nr. 1 din 2 iulie 2019 emisă de prima pârâtă în dosarul nr. x/1903, solicitând admiterea acesteia şi anularea hotărârii.

În drept, cererea a fost întemeiată pe art. 11 pct. 10 Anexa 2 din Procedura pentru soluţionarea alternativă a litigiilor prin impunerea unei soluţii în cadrul SAL-FIN din 27 aprilie 2016, Regulamentul nr. 4/2016 privind organizarea şi funcţionarea Entităţii de Soluţionare Alternativă a litigiilor din domeniul financiar nonbnancar, Norma ASF nr. 20/2017, Legea nr. 132/2017 privind asigurările şi reasigurările din România, Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000, Legea nr. 11/1991 şi Directiva 2005/29/CE privind protecţia consumatorilor.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă:

2.1. Prin sentinţa nr. 8754 din 5 decembrie 2019, Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară - SAL-FIN. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei, având ca obiect anulare act, în favoarea Judecătoriei Gura Humorului.

S-a reţinut că litigiul dedus judecăţii cu privire la care s-a încercat soluţionarea pe calea unei proceduri alternative este unul evaluabil în bani, referindu-se la despăgubirile acordate pentru prejudiciile materiale produse în urma unui accident de circulaţie, care vizează raportul juridic existent între societatea de asigurare, în calitate de profesionist şi persoana prejudiciată de accidentul produs, în calitate de consumator.

S-a constatat că normele cuprinse la art. 121 C. proc. civ. au un caracter imperativ de la care nu se poate deroga decât în condiţiile art. 126 alin. (2) din cod, fiind instituită astfel o competenţă teritorială absolută.

Din coroborarea art. 126 alin. (2) C. proc. civ. (interpretat per a contrario) cu art. 129 alin. (2) pct. 3 din cod, a rezultat că în materia protecţiei drepturilor consumatorilor, în situaţia în care părţile nu au convenit alegerea instanţei competente după naşterea dreptului la despăgubire competenţa teritorială a unei cereri formulate de un profesionist împotriva unui consumator aparţine unei anumite instanţe, deci competenţa teritorială are un caracter absolut.

În speţă, s-a constatat că instanţa de la domiciliul consumatorului, care este beneficiarul actului contestat este în oraşul Gura Humorului şi că părţile nu au ales competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti ulterior naşterii dreptului la despăgubire.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 222 din 5 martie 2020, Judecătoria Gura Humorului a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată de instanţă din oficiu. A constatat că există conflict negativ între Judecătoria sectorului 5 Bucureşti şi Judecătoria Gura Humorului. A trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

S-a apreciat că cele două calităţi, respectiv profesionist/consumator trebuie analizate prin prisma raportului juridic substanţial existent între ele, întrucât scopul urmărit prin adoptarea Ordonanţei Guvernului nr. 21/1992 este, în esenţă, acela de a proteja consumatorul cu privire la activităţile de producţie, comerţ sau prestări servicii efectuate de profesionişti, în realizarea obiectului de activitate, al căror beneficiar final este consumatorul.

S-a constatat că în situaţia în care raportul juridic substanţial dedus judecăţii este unul contractual sunt incidente dispoziţiile art. 121 C. proc. civ.

Însă, în cauză, raportul este unul extracontractual, izvorât din angajarea răspunderii civile delictuale a persoanei vinovate de producerea accidentului, reclamanta fiind chemată să repare prejudiciul suferit de pârât în virtutea legii şi a contractului de asigurare RCA încheiat între reclamantă şi conducătorul auto vinovat.

S-a considerat, ca atare, că nu sunt incidente dispoziţiile art. 121 C. proc. civ., întrucât pârâtul nu are calitatea de consumator în raport cu reclamanta, astfel încât aceasta are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

Cum în cauză instanţa de la sediul pârâtei SAL-FIN, respectiv Judecătoria sectorului 5 Bucureşti a fost legal învestită de reclamantă, acesteia îi aparţine competenţa soluţionării cauzei.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Gura Humorului, în considerarea argumentelor ce succed:

Se observă că dezînvestirea reciprocă a instanţelor aflate în conflict a fost generată de aplicarea normei de competenţă teritorială prevăzută de art. 121 C. proc. civ., prin prisma calificării raporturilor juridice dintre părţi care conturează obiectul litigiului.

Înalta Curte constată că prezentul litigiu, astfel cum a fost configurat prin cererea principală, vizează anularea hotărârii nr. 1 din 2 iulie 2019, emisă de SAL-FIN în dosarul nr. x/1903, solicitată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâţii SAL-FIN şi B..

Prin hotărârea a cărei anulare se solicită a fost aprobată cererea consumatorului prin care s-a dispus obligarea reclamantei la plata sumei de 1.597,38 RON diferenţă despăgubire (diferenţa dintre tariful orei de manoperă facturat de către unitatea reparatoare şi cel acceptat de reclamantă) şi penalităţile aferente diferenţei de despăgubire, de la 28 februarie 2019 şi până la data plăţii integrale.

Hotărârea atacată a fost emisă de SAL-FIN, Entitate de Soluţionare Alternativă a Litigiilor în domeniul financiar nonbancar, înfiinţată în cadrul Autorităţii de Supraveghere Financiară (A.S.F.), potrivit Regulamentului nr. 4 din 27 aprilie 2016.

Conform art. 1 alin. (2) din Regulament, SAL-FIN are misiunea de a organiza şi soluţiona litigiile dintre consumatori, astfel cum sunt definiţi la art. 2 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 şi entităţile autorizate, reglementate şi/sau supravegheate de către A.S.F., denumite comerciant/profesionist, iar art. 2 alin. (2) stipulează în sensul că pentru soluţionarea unui litigiu prin aplicarea procedurii SAL, consumatorul trebuie să îşi exprime această opţiune în mod voluntar.

În speţă, se constată că litigiul a fost iniţiat de către un profesionist împotriva unui consumator, astfel cum aceste categorii sunt definite prin art. 2 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor şi art. 2 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori. Prin consumator se înţelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale - art. 2 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992. De asemenea, în sensul Legii nr. 193/2000, prin consumator se înţelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care, în temeiul unui contract care intră sub incidenţa legii, acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale. Prin profesionist se înţelege orice persoană fizică sau juridică autorizată, care, în temeiul unui contract care intră sub incidenţa legii, acţionează în cadrul activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale, precum şi orice persoană care acţionează în acelaşi scop în numele sau pe seama acesteia - art. 2 din Legea nr. 193/2000.

Prin urmare, în ceea ce priveşte raportul juridic dedus judecăţii, Înalta Curte reţine, atât calitatea de profesionist a reclamantei, cât şi calitatea de consumator a pârâtului - beneficiar al serviciilor reclamantei, fără ca obţinerea respectivelor beneficii să aibă vreo legătură cu o eventuală activitate comercială, industrială, de producţie, artizanală ori liberală a pârâtului.

Calitatea părţilor şi natura raportului juridic determină incidenţa normei de competenţă exclusivă, reglementată de dispoziţiile art. 121 C. proc. civ., potrivit cărora "Cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului. Dispoziţiile art. 126 alin. (2) rămân aplicabile’’.

Dând eficienţă dispoziţiilor legale evocate anterior, al căror scop este de a proteja consumatorul, prin facilitarea accesului la justiţie, se constată că, în cauză, este competentă instanţa de la domiciliul pârâtului B..

Cum în cauză domiciliul consumatorului este în Gura Humorului, judeţul Botoşani, se va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Gura Humorului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Gura Humorului.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 27 mai 2020, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.