Jurisdictional conflict over nullity of lease contract between commercial entities: material competence determined by subject matter under Art. 226 Law 71/2011, not professional status

Şedinţa publică din data de 27 mai 2020

asupra conflictului de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Odorheiu Secuiesc la data de 13 februarie 2018, S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu B. S.R.L. şi Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. prin Sucursala Regională de Căi Ferate Braşov, să se constate nulitatea absolută a contractului de închiriere nr. x din 9 februarie 2015 încheiat între prima pârâtă, în calitate de locator şi reclamantă, în calitate de locatar şi a actului adiţional nr. x din 26 august 2016 prin care s-a cesionat contractul către a doua pârâtă, precum şi să se dispună repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii contractelor, cu obligarea pârâtelor la restituirea tuturor sumelor plătite în contul respectivului contract, cu titlu de chirie, daune interese şi penalităţi.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1246, art. 1247, art. 1250, art. 1254, art. 1777 şi următ. C. civ.

Judecătoria Odorheiu Secuiesc, prin sentinţa civilă nr. 1882 din 17 iulie 2018, a respins cererea, ca neîntemeiată.

Tribunalul Harghita, secţia civilă, prin decizia nr. 248 din 2 aprilie 2019, a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei judecătoriei, pe care a schimbat-o în totalitate. A constatat nulitatea absolută a contractului de închiriere şi a actului adiţional. A dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului şi restituirea sumelor menţionate.

Împotriva deciziei pronunţate de tribunal în apel au declarat recursuri pârâtele, în competenţa de soluţionare a Curţii de Apel Târgu Mureş.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă:

2.1. Prin decizia nr. 826/R din 3 octombrie 2019, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale a secţiei. A declinat, în favoarea secţiei I civile a Curţii de Apel Târgu Mureş, competenţa de soluţionare a recursurilor.

S-a reţinut că litigiul soluţionat prin decizia atacată este civil, natura juridică a cauzei fiind dată de cererea cu care a fost învestită instanţa de fond.

A fost avută în vedere şi decizia nr. 18/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 226 alin. (1) şi ale art. 228 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, perspectivă din care stabilirea competenţei instanţei de recurs prin raportare la calitatea de profesionist a părţilor a fost găsită fără suport juridic.

Nu a fost primită nici susţinerea în sensul că natura contractului ar fi una administrativă, în condiţiile în care prima instanţă a analizat acţiunea ca una civilă, iar nu una de contencios administrativ, o altă natură juridică a contractului neputând fi realizată la respectivul moment.

2.2. Prin decizia nr. 38/R din 3 martie 2020, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei materiale a secţiei, invocată de intimata A. S.R.L.. A declinat competenţa de soluţionare a recursurilor în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă. A dispus suspendarea judecăţii. A dispus trimiterea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.

S-a reţinut că întrucât ambele secţii în conflict fiind civile, potrivit denumirii şi intenţiei Consiliului Superior al Magistraturii din Hotărârea nr. x, reiese că stabilirea naturii cauzelor pe care acestea urmează a le judeca se va face potrivit deciziei RIL nr. 18/2016, deci competenţa materială procesuală a secţiilor specializate se determină în funcţie de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011.

S-a înlăturat astfel criteriul folosit sub imperiul vechiul C. civ. vizând natura comercială sau civilă a acţiunii, reţinându-se că toţi profesioniştii, indiferent de statutul lor juridic sunt supuşi regulilor de drept civil şi nu unor reguli speciale.

Relevantă în determinarea competenţei a fost găsită şi motivarea hotărârii secţiei pentru judecători a CSM nr. 1022/2015, din care reiese că reorganizarea secţiilor a vizat tocmai competenţa de a soluţiona cauzele cu profesionişti.

Pornind de la aceste constatări, s-a apreciat că în speţă este vorba de un litigiu izvorât din executarea unui contract încheiat între profesionişti, în raport de art. 3 alin. (2) şi (3) din noul C. civ.. S-a constatat, totodată, potrivit celor consemnate în cuprinsul deciziei RIL nr. 18/2016, că în competenţa instanţelor ori secţiilor specializate (fostele comerciale) intră şi alte litigii decât cele enumerate la art. 226 alin. (1) din Legea nr. 76/2011.

Elementul comun este reprezentat de acele litigii care prin obiectul sau natura lor vizează aspecte ale creării, modificării, desfiinţării, încetării şi realizării obiectului de activitate al profesionistului, fiind vorba aşadar despre litigii care privesc exploatarea unei întreprinderi, cu tot ce implică aceasta.

Cum, în speţă, prin recursurile declarate se formulează critici pe fondul cauzei, invocându-se aspecte referitoare la contractul de închiriere încheiat între părţi care sunt societăţi comerciale, s-a reţinut că fondul este de competenţa secţiei specializate, nefiind un litigiu pur civil.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei I civile a Curţii de Apel Târgu Mureş, în considerarea argumentelor ce succed:

Obiectul acţiunii deduse judecăţii îl reprezintă cererea în constatarea nulităţii absolute a contractului de închiriere şi a actului adiţional încheiate între societăţi comerciale, precum şi repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii contractelor, cu obligarea la restituirea tuturor sumelor plătite în contul acestora, cu titlu de chirie, daune interese şi penalităţi.

Se observă că instanţele aflate în conflict, învestite cu soluţionarea recursurilor împotriva hotărârilor fondului, au apreciat diferit asupra naturii şi obiectului cauzei, din perspectiva dispoziţiilor art. 226 din Legea nr. 76/2011 şi a deciziei nr. 18/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii în interpretarea şi aplicarea respectivelor prevederi.

Art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările şi completările ulterioare stipulează în sensul că "prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea colegiului de conducere al instanţei, în raport cu numărul cauzelor, se pot înfiinţa, în cadrul secţiilor civile, complete specializate pentru soluţionarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora, precum:

a) cererile în materie de insolvenţă, concordat preventiv şi mandat ad hoc;

b) cererile în materia societăţilor reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi a altor societăţi, cu sau fără personalitate juridică, precum şi în materia registrului comerţului;

c) cererile care privesc restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenţei;

d) cererile privind titlurile de valoare şi alte instrumente financiare".

Aplicând criteriul din textul de lege menţionat, se constată că relevant pentru înfiinţarea respectivelor complete specializate este, în raport cu numărul cauzelor, obiectul şi natura acestora.

În acest sens, este şi decizia nr. 18/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 226 alin. (1) şi art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, în ale cărei considerente s-a prevăzut că pentru determinarea competenţei materiale procesuale a secţiilor specializate se va ţine seama de criteriile legale referitoare la obiectul sau natura litigiilor.

Totodată, prin aceeaşi decizie, s-a reţinut că interpretarea în sens contrar, respectiv calificarea litigiilor după calitatea de profesionist a uneia dintre părţi şi nu după obiectul sau natura pricinii "este fără nicio acoperire în dreptul pozitiv, contravenind practic prevederilor art. 122 din C. proc. civ..".

Aceasta în contextul în care, prin abrogarea Codului de comerţ prin art. 230 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 71/2011, nu mai există suport în normele de drept material pentru o atare calificare a litigiilor, aptă a atrage o anumită competenţă în favoarea instanţelor specializate.

Revenind, prin prisma celor anterior expuse, la natura şi obiectul cauzei care face obiectul dezînvestirilor reciproce, se constată că în speţă este vorba de o cerere în constatarea nulităţii unui contract de închiriere şi a actului adiţional la acesta, cu consecinţa repunerii părţilor în situaţia anterioară, litigiu civil.

Nu în ultimă instanţă, se reţine, potrivit competenţelor specializate ale celor două secţii civile ale Curţii de Apel Târgu Mureş, că secţiei I civile îi revine, ca instanţă de recurs, competenţa soluţionării recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de Tribunalul Harghita, secţia civilă.

Corelativ, secţiei a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal îi revine competenţa soluţionării recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate de Tribunalul Harghita, secţia civilă, în completuri specializate în materia contenciosului administrativ şi fiscal - în procedura ordonanţei preşedinţiale (art. 1000 alin. (1) C. proc. civ.), în situaţiile respingerii cererii de asigurare a probelor (art. 361 alin. (2) C. proc. civ.), a respingerii, ca inadmisibilă, a cererii de intervenţie (art. 64 alin. (3) C. proc. civ.), precum şi în alte cazuri prevăzute expres de lege.

Or, în speţă, litigiul soluţionat în primă instanţă de secţia civilă a Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, a fost judecat în apel de secţia civilă a Tribunalului Harghita.

Faţă de toate cele de mai sus, în raport de natura şi obiectul cauzei, se va stabili competenţa de soluţionare a recursurilor în favoarea secţiei I civile a Curţii de Apel Târgu Mureş.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei I civile a Curţii de Apel Târgu Mureş.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 mai 2020.