Annulment of sports arbitration award: failure to plead substantive illegality regarding contract termination and prior res judicata

Şedinţa publică din data de 27 mai 2020

asupra recursului de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, reclamantul Clubul Sportiv al Armatei "A." (U.M. 02301 Bucureşti) a solicitat anularea hotărârii arbitrale nr. 35 din 24 aprilie 2019 a Comisiei Centrale de Apel a Federaţiei Române de Handbal, pronunţată în dosarul arbitral nr. x/2019, în contradictoriu cu pârâţii B. şi Federaţia Română de Handbal, invocând dispoziţiile art. 608 lit. f) şi h) C. proc. civ.

2. Decizia atacată

Prin decizia nr. 124F din 27 noiembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins cererea de suspendare a executării ca lipsită de interes. A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Federaţia Română de Handbal. A respins cererea formulată de reclamantul Clubul Sportiv al Armatei "A." în contradictoriu cu pârâta Federaţia Română de Handbal ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A respins cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu intimatul B., ca inadmisibilă. L-a obligat pe reclamant la plata către pârâtul B. a sumei de 4.760 RON, cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac a recursului formulată în cauză

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul Clubul Sportiv al Armatei "A." (U.M. 02301 Bucureşti).

Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, trimiterea cauzei spre rejudecare şi admiterea acţiunii, aşa cum a fost formulată.

A arătat că hotărârea atacată nu este legală deoarece a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

A susţinut că instanţa de fond nu a ţinut cont de principiile fundamentale ale dreptului civil aplicabile în materia rezilierii contractuale, iar hotărârile Comisiei Centrale de Apel a Federaţiei Române de Handbal şi Curţii de Apel Bucureşti au fost pronunţate în baza unui contract reziliat între părţi. Instanţele nu au ţinut cont de faptul că un contract reziliat nu mai produce efecte juridice de la data rezilierii.

S-a arătat că, prin hotărârea pronunţată, recurentul - reclamant a fost obligat la plata indemnizaţiilor salariale către intimatul - pârât B., fapt care contravine legii şi principiilor de drept.

În opinia recurentului, Comisia de soluţionare a memoriilor din cadrul Federaţiei Române de Handbal a judecat litigiul în temeiul unei convenţii inoperante, reziliate, astfel fiind incident motivul privind încălcarea imperativă a legii. Atâta timp cât un contract reziliat nu mai produce efecte acţiunea intimatului - pârât trebuia respinsă.

A mai arătat că, atât curtea de apel, cât şi Comisia de soluţionare a memoriilor din cadrul Federaţiei Române de Handbal nu au ţinut cont de dispoziţiile imperative privind administrarea probelor, dreptul la apărare şi egalitatea de arme.

În opinia recurentului, Curtea de Apel Bucureşti a aplicat în mod greşit dispoziţiile art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., apreciind că anularea hotărârii arbitrale se impune datorită faptului că aceasta încalcă normele imperative din materia rezilierii contractuale.

A criticat şi faptul că, în mod eronat, curtea de apel a constatat că s-a făcut executarea hotărârilor nr. 35/2019 şi nr. 421/2019 de către intimatul - pârât, în condiţiile în care la data introducerii acţiunii în anulare de abia fusese încuviinţată executarea silită.

A precizat că este neîntemeiată critica curţii de apel referitoare la motivul de nelegalitate privind cuantumul mare al cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat, acordat intimatului - pârât de Comisia de Apel a Federaţiei Române de Handbal.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată, intimatul-pârât B. a solicitat, în principal, anularea recursului, iar în subsidiar, respingerea acestuia, ca nefondat.

A arătat că susţinerile recurentului - reclamant nu conţin critici concrete împotriva deciziei atacate, ci ele sunt, fie o preluare fidelă a motivelor invocate în cererea introductivă, fie critici noi, după ce partea a renunţat la ele în faţa instanţei de fond.

Ca atare, criticile formulate nu se raportează punctual la conţinutul hotărârii atacate, nu sunt critici de nelegalitate, prin urmare, în cauză, intervine sancţiunea nulităţii recursului.

S-a arătat, cu privire la critica referitoare la nesocotirea dispoziţiilor art. 1553 C. civ., că întregul recurs este fundamentat pe o pretinsă reziliere a contractului de pregătire sportivă şi pe un pretins refuz al instanţelor de a ţine cont de efectele juridice ale rezilierii.

A susţinut că, în speţă, nu este vorba de încălcarea vreunui principiu de drept ori a necunoaşterii/neaplicării efectelor juridice ale rezilierii de către Comisia de Apel a Federaţiei Române de Handbal ori de către instanţa de fond, ci este vorba de un refuz al recurentului - reclamant de a accepta decizia arbitrală nr. 2 din 12 iunie 2018.

A considerat inadmisibilă critica privind nelegala citare a recurentului - reclamant la data judecării cauzei de către Comisia de Apel a Federaţiei Române de Handbal, având în vedere că pretinsa nelegale citare nu a constituit motiv al cererii în anulare, prin urmare, nu poate fi analizată direct în recurs.

A mai considerat inadmisibilă şi critica privind constatarea eronată a executării deciziilor arbitrale de către recurentul - reclamant.

Totodată, s-a mai arătat că este inadmisibilă şi critica vizând necenzurarea de către instanţa de fond a cheltuielilor de judecată acordate în procedura arbitrală.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul, Înalta Curte constată că este nefondat.

În drept, motivele acţiunii în anularea unei hotărâri arbitrale sunt expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 608 C. proc. civ., astfel că ele sunt de strictă interpretare şi nu pot fi extinse prin analogie.

Motivele acţiunii în anulare vizează condiţiile de regularitate a hotărârii arbitrale în raport de înţelegerea părţilor concretizată prin convenţia arbitrală şi cele de nelegalitate expres stabilite.

În consecinţă, pe calea acţiunii în anulare părţile nu pot invoca motive care să vizeze situaţia de fapt, probele administrate şi aprecierea dată asupra acestora de către instanţa arbitrală, adică motive de netemeinicie, întrucât acest fapt nu este permis de dispoziţiile legale menţionate.

În speţă, se constată că prin hotărârea nr. 421/02.04.2019 a Comisiei de Soluţionare a Memoriilor din cadrul Federaţiei Române de Handbal (FRH) a fost admisă cererea pârâtului B. şi a fost obligată partea reclamantă la plata sumei de 8.315,20 Euro, reprezentând drepturi financiare restante aferente lunilor septembrie- decembrie 2018 şi a sumei de 1.000 RON, cu titlu de taxă de procedură.

Prin hotărârea nr. 35/24.04.2019, Comisia Centrală de Apel din cadrul FRH a respins apelul declarat de partea reclamantă şi a obligat-o să plătească pârâtului suma de 2975 RON, cheltuieli de judecată (reprezentând contravaloare onorariu avocat).

Acţiunea prin care partea reclamantă a cerut anularea hotărârii arbitrale mai sus menţionate, invocând incidenţa motivelor prevăzute de dispoziţiile art. 608 alin. (1) lit. f) şi h) C. proc. civ., a fost respinsă, ca inadmisibilă, de curtea de apel, inclusiv în ceea ce priveşte soluţia dată asupra cererii de acordare a cheltuielilor de judecată (criticată sub aspectul nereducerii cuantumului onorariului de avocat).

În motivarea hotărârii s-a reţinut că soluţia s-a impus motivat de faptul că partea reclamantă a dezvoltat prin acţiunea în anulare doar critici de netemeinicie şi nu de nelegalitate, cerinţă impusă de dispoziţiile legale invocate.

Prin recurs, printr-o primă critică, partea reclamantă a pretins că a fost respins în mod greşit motivul de anulare prin care a învederat că instanţa arbitrală a obligat-o în mod nelegal la plata de despăgubiri, prin încălcarea normelor de drept din materia rezilierii contractelor, dat fiind că, în opinia sa, contractul dintre părţi era reziliat din data de 15.03.2018, în cauză fiind astfel incidente dispoziţiile art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ.

Critica nu poate fi primită.

Aceasta, întrucât, astfel cum corect s-a statuat prin hotărârea recurată, partea reclamantă a pretins prin motivul de anulare întemeiat pe dispoziţiile art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ. săvârşirea de către instanţa arbitrală a unei greşeli de judecată constând în aprecierea eronată a probatoriilor administrate privind momentului încetării contractului de pregătire sportivă nr. A1-295/13.08.2014, contract care, în opinia părţii reclamante, nu mai era valabil ca urmare a faptului că îşi încetase efectele din data de 15.03.2018, în baza notificării pe care aceasta a formulat-o în temeiul clauzei de la pct. 10.2 din contract.

Referitor la această apărarea a părţii reclamante, Comisia Centrală de Apel a FRF a reţinut că atât valabilitatea, cât şi efectele contractului menţionat au fost tranşate anterior declanşării prezentului litigiu prin alte hotărâri ale comisiilor federale (hotărârea nr. 367/09.05.2017 a Comisiei de Memorii, rămasă definitivă prin hotărârea nr. 2/12.06.2018 a Comisiei de Arbitraj), motiv pentru care nu mai poate face obiectul analizei în prezenta cauză, întrucât se opune autoritatea de lucru judecat.

Rezultă că instanţa arbitrală nu a analizat în procesul pendinte valabilitatea contractului de pregătire sportivă din perspectiva normelor de drept din materia rezilierii, apreciind că această chestiune litigioasă a fost soluţionată anterior, prin alte hotărâri arbitrale definitive, în sensul constatării valabilităţii contractului şi pentru perioada de timp pentru care s-au pretins despăgubiri, septembrie- decembrie 2018.

Aşa fiind, în mod corect curtea de apel a reţinut că nu poate primi şi analiza critica pârâtului întemeiată pe dispoziţiilor art. 608 alin. (1) lit. f) C. proc. civ. cât timp, prin modul în care a fost dezvoltată, nu pune în discuţie aspecte de nelegalitate ale considerentelor hotărârii arbitrale care au fundamentat soluţia, astfel cum acestea au fost descrise în cuprinsul hotărârii.

Pentru aceleaşi argumente, Înalta Curte constată ca fiind legală soluţia recurată şi în ceea ce priveşte problema cuantumului cheltuielilor de judecată acordate de instanţa arbitrală, deoarece şi acest motiv de anulare (prin care partea reclamantă a pretins că se impunea diminuarea onorariului avocaţial) vizează netemeinicia şi nu de nelegalitatea hotărârii.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prin care partea reclamantă a pretins greşita soluţionare de către curtea de apel a obiecţiunilor sale relative la nerespectarea de către instanţa arbitrală a dispoziţiilor procedurale privitoare la procedura de citare, cu consecinţa încălcării dreptul său la apărare şi a principiul egalităţii armelor din perspectiva administrării probatoriilor, Înalta Curte constată, de asemenea, că nu poate fi primit.

Prin hotărârea recurată, curtea de apel a statuat că obiecţiunile relative la procedura de citare nu pot fi analizate întrucât, fiind formulate de partea reclamantă după împlinirea termenului legal de o lună reglementat prin dispoziţiile art. 611 alin. (1) C. proc. civ., sunt tardive, cu menţiunea că, în cursul dezbaterilor din şedinţa de judecată de la 27.11.2019 reprezentantul său convenţional a solicitat să nu fie avute în vedere, invocând existenţa unei erori materiale.

În consecinţă, cum partea reclamantă nu a dezvoltat prin recurs aspecte de nelegalitate care să se fundamenteze pe conţinutul considerentelor hotărârii recurate privind această chestiune litigioasă, rezumându-se să reitereze argumentele pentru care, în opinia sa, procedura de citare în faţa instanţei arbitrale ar fi fost nelegală, Înalta Curte va constata ca fiind nefondată critica.

Aşa fiind, constatând, pentru considerentele arătate, care fac inutilă analizarea celorlalte argumente invocate prin recurs, că în cauză nu este incident motivul de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul.

Având în vedere că partea reclamantă a pierdut procesul, în baza dispoziţiilor art. 453 C. proc. civ., aceasta va fi obligată să plătească pârâtului suma de 1190 RON, cheltuieli de judecată din recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Clubul Sportiv al Armatei "A." (U.M. 02301 Bucureşti) împotriva deciziei nr. 124F din 27 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie.

Obligă pe recurent la 1190 RON cheltuieli de judecată către intimatul - pârât B..

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 27 mai 2020, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.