Standing to sue for property registration: Judicial confirmation required to satisfy land registry publicity requirements despite statutory ownership

Şedinţa publică din data de 27 mai 2020

asupra recursului de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la 3 aprilie 2017, reclamanta Compania Naţională "Poşta Română" S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială a municipiului Craiova, reprezentată prin Primar, să se constate dreptul său de proprietate asupra construcţiei situată în Craiova, strada x nr. 2, judeţul Dolj, în care îşi desfăşoară activitatea Oficiul Poştal Craiova 3, având o suprafaţă utilă de 140,56 mp.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 35 raportate la cele ale art. 194 C. proc. civ., art. 555-557 şi art. 559 C. civ., Legea nr. 31/1990, Hotărârea Guvernului nr. 448/1991, Hotărârea Guvernului nr. 883/1990, Hotărârea Guvernului nr. 371/1998, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/1997 şi Legea nr. 207/1997.

Prin sentinţa nr. 9282 din 15 septembrie 2017, Judecătoria Craiova, secţia civilă a admis exceptia necompetenţei materiale. A declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Dolj, în raport de valoarea de inventar a imobilului de 353.342 RON şi de dispoziţiile art. 94 alin. (1) lit. k) şi art. 95 pct. 1 C. proc. civ.

2. Sentinţa pronunţată de tribunal

Tribunalul Dolj, secţia I civilă, prin sentinţa nr. 662 din 28 septembrie 2018, a admis acţiunea formulată de reclamanta Compania Natională Poşta Română S.A., în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Craiova. A constatat dreptul de proprietate al reclamantei asupra imobilului construcţie cu destinaţia de oficiu poştal, situat în Craiova, judeţul Dolj, cu o suprafaţă utilă totală de 114,48 mp, compusă din nouă încăperi, individualizat conform schiţei - releveu întocmite în dosar de expertul A., schiţă ce face parte integrantă din hotărâre.

3. Decizia pronunţată de curtea de apel

Soluţia primei instanţe a fost menţinută de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, prin decizia nr. 1509 din 22 mai 2019, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Craiova împotriva sentinţei pronunţate de tribunal.

4. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei au declarat recurs Unitatea Administrativ Teritorială Craiova prin Primar şi Municipiul Craiova, prin Primar.

Recurenţii au susţinut nelegalitatea deciziei atacate prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea acesteia şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată.

Au formulat următoarele critici:

- hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii, atunci când reţine că, în speţă, reclamanta este titulara dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, dreptul său fiind dobândit ope legis în anul 1991 de către antecesorul său, în temeiul Legii nr. 15/1990, Hotărârii Guvernului nr. 883/1990, Hotărârii Guvernului nr. 448/1991, Hotărârii Guvernului nr. 371/1998, însă în acelaşi timp, respinge apelul pârâtei împotriva sentinţei tribunalului, prin care s-a constatat dreptul de proprietate al reclamantei asupra imobilului în litigiu.

- instanţa de apel a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile art. 32 şi 33 C. proc. civ., cu privire la interesul formulării cererii introductive de instanţă de către reclamantă, condiţia actualităţii interesului presupunând ca acesta să existe atunci când se promovează acţiunea, în sensul că în absenţa exercitării acesteia, reclamanta s-ar expune unui prejudiciu. În raport de situaţia de fapt prezentată şi de dispoziţiile legale incidente, recurenţii au susţinut că reclamanta are un drept de proprietate izvorât din lege asupra imobilului construcţie, potrivit art. 644 C. civ. de la 1864, legea reprezentând un mod de dobândire a proprietăţii.

În opinia recurenţilor, instanţa de apel a pronunţat o hotărâre cu aplicarea şi interpretarea greşită a legii, fără să ţină cont de faptul că, în realitate, acţiunea în constatare de faţă este una interogatorie, reclamanta urmărind să stabilească în mod definitiv existenţa în patrimoniul său a unui drept de proprietate asupra imobilului în care funcţionează Oficiul Postal nr. 3, chemând în judecată singura persoană care ar putea revendica la rândul său un drept de proprietate asupra imobilului, respectiv Unitatea Administrativ Teritorială Craiova prin Primar, ca titular al dreptului de proprietate asupra imobilelor aflate în domeniul public sau privat al unităţii administrativ teritoriale.

În mod greşit, instanţa de apel a reţinut că reclamanta nu era obligată să facă demersuri pentru a-şi face opozabil erga omnes dreptul de proprietate prin înscrierea în cartea funciară. În opinia recurenţilor, în condiţiile în care reclamanta nu a făcut demersuri în acest sens şi nu a invocat imposibilitatea unei astfel de înscrieri, respectiv respingerea cererii sale de către OCPI se poate concluziona că un interes actual nu există.

Recurenţii au susţinut că instanţa trebuia să aibă în vedere că sub imperiul Legii nr. 7/1996 înscrierea în cartea funciară nu are caracter constitutiv de drepturi şi nici nu constituie titlu de proprietate, ea fiind făcută exclusiv în scop de opozabilitate faţă de terţi, precum şi de faptul că reclamanta a susţinut că a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului, fiind în acest sens mai multe acte normative.

Ca atare, pentru recurenţi, în mod greşit, instanţa de apel a apreciat că intimata - reclamantă deţine un interes actual în formularea cererii în prezenta cauză, câtă vreme interesul este justificat de necesitatea obţinerii unui titlu constatator al dreptului, cu care reclamanta să poată participa la circuitul civil, în realitate interesul nefiind actual, în condiţiile în care reclamanta a dobândit dreptul în temeiul legii şi nu i s-a contestat acest drept, nu i s-a refuzat înscrierea în cartea funciară.

5. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată de intimata - reclamantă Compania Naţională "Poşta Română" S.A. s-a solicitat respingerea recursului şi menţinerea ca temeinică şi legală a hotărârii atacate.

A solicitat a se observa că motivele menţionate nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ., sens în care a solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei de interes a promovării acţiunii, invocată de către recurenţi, intimata - reclamantă a solicitat să se observe că, încă din cuprinsul cererii de chemare în judecată, această cerinţă este justificată, fiind determinată de obţinerea unui certificat constatator al dreptului de proprietate, cu care C.N. Poşta Română să poată participa la circuitul civil.

De asemenea, a arătat că excepţia lipsei de interes a fost invocată de către UAT Craiova prin întâmpinarea depusă în faţa instanţei de fond, pusă în discuţia părtilor şi respinsă în şedinţa de judecată din data de 9 februarie 2018, fiind consemnat în încheierea de şedinţă de la acea dată.

Mai mult, a arătat că interesul formulării acţiunii este acela de a obţine, pe cale judecătorească, constatarea dreptului de proprietate, dobândit prin lege, respectiv prin Hotărârile Guvernului nr. 883/1990, nr. 448/1991 şi nr. 371/1998, pentru a-l face opozabil terţilor prin înscrierea în cartea funciară.

Recurenţii nu au formulat răspuns la întâmpinare.

6. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 8 aprilie 2020, completul de filtru a admis, în principiu, recursul şi a fixat termen de judecată în şedinţă publică, cu citare părţi, la data de 27 mai 2020.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Prin motivele de recurs, pârâţii au susţinut aplicarea şi interpretarea greşită de către curtea de apel a dispoziţiilor art. 32 şi art. 33 C. proc. civ. referitoare la eronata soluţionare a excepţiei lipsei de interes, precum şi a celor ale Legii nr. 7/1996 şi a art. 644 C. civ. de la 1864, în condiţiile în care intimata - reclamantă nu justifică un interes actual în promovarea acţiunii atâta timp cât nu a făcut demersuri pentru înscrierea dreptului său de proprietate în cartea funciară şi nu a invocat imposibilitatea unei astfel de înscrieri, respectiv respingerea cererii sale de către OCPI.

Aceaste critici nu pot fi însă primite.

Prin art. 32 C. proc. civ. s-au reglementat condiţiile de exercitare a acţiunii civile, la lit. d) stipulându-se în sensul că orice cerere poate fi formulată sau susţinută numai dacă autorul acesteia justifică un interes.

În ceea ce priveşte cerinţele legale ale condiţiei interesului de a acţiona, prin art. 33 C. proc. civ. s-a prevăzut că acesta trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual.

Condiţia determinării interesului vizează stabilirea folosului practic ce poate fi realizat de parte, în concret, în eventualitatea admiterii formei procedurale exercitate, fiind echivalentă cu cerinţa interesului însuşi.

Or, în speţă, reclamanta a formulat, în raport de dispoziţiile art. 35 C. proc. civ., o acţiune în constatare a dreptului său de proprietate asupra imobilului în litigiu, precizând că interesul promovării cererii îl constituie efectuarea formalităţilor de publicitate imobiliară.

Aceasta în condiţiile în care, după cum s-a constatat prin decizia atacată, intimata - reclamantă, în calitate de titulară a dreptului de proprietate asupra imobilului, drept dobândit ope legis în anul 1991 de către antecesorul său, în temeiul Legii nr. 15/1990 şi a Hotărârilor de Guvern nr. 883/1990, nr. 448/1991 şi nr. 371/1998, a promovat o acţiune în constatare interogatorie.

Acţiunea în constatare este interogatorie când titularul dreptului cheamă în judecată o persoană, care ar putea eventual să-i conteste dreptul, pentru a răspunde şi a lua act dacă recunoaşte sau nu acel drept.

Or, în speţă, intimata - reclamantă are un drept de proprietate izvorât din lege asupra imobilului în litigiu, însă nu are un titlu constatator al dreptului care să-i faciliteze participarea la circuitul juridic civil, interesul promovării acţiunii constituindu-l efectuarea formalităţilor de publicitate imobiliară la Oficiul de cadastru.

Aceasta, în condiţiile art. 24 din Legea cadastrului şi publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu completările şi modificările ulterioare, prin care sunt stipulate condiţiile înscrierilor în cartea funciară. În ceea ce priveşte dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale asupra unui imobil, alin. (3) al articolului precizează că acestea se vor înscrie în cartea funciară "pe baza înscrisului autentic notarial sau a certificatului de moştenitor, încheiate de un notar public în funcţie în România, a hotărârii judecătoreşti rămase definitivă şi irevocabilă sau pe baza unui act emis de autorităţile administrative, în cazurile în care legea prevede aceasta, prin care s-au constituit ori transmis în mod valabil".

Nu pot fi primite, ca atare, susţinerile recurenţilor potrivit cărora intimata - reclamantă nu are un interes actual în condiţiile în care nu a făcut demersuri pentru a-şi face opozabil erga omnes dreptul de proprietate prin înscrierea în cartea funciară şi nici nu a invocat imposibilitatea unei astfel de înscrieri, prin respingerea cererii sale de către OCPI, atâta vreme cât textul de lege nu face atare distincţii.

Dimpotrivă, conform dispoziţiilor legale anterior menţionate (art. 24 alin. (3) din Legea nr. 7/1996) pentru înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară este nevoie de constatarea acestuia printr-un înscris autentic/hotărâre judecătorească, în acest sens fiind şi demersul judiciar al reclamanţilor.

Prin prisma celor de mai sus, nu pot fi primite nici motivele subsumate pct. 6 al art. 488 C. proc. civ., prin care recurenţii au criticat decizia pronunţată în apel susţinând că cuprinde considerente contradictorii.

Astfel, după cum s-a arătat, interesul intimatei - reclamante de a promova acţiunea constă în obţinerea titlului constatator al dreptului său de proprietate, nefiind contradictorie motivarea deciziei din apel prin care, deşi s-a reţinut dobândirea ope legis a dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, s-a respins apelul pârâtei împotriva sentinţei tribunalului.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul declarat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâţii Municipiul Craiova, prin Primar şi Unitatea Administrativ Teritorială a municipiului Craiova, prin Primar împotriva deciziei nr. 1509 din 22 mai 2019 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 mai 2020.