Inadmissibility of annulment appeal against filter procedure decision barring further attack on cassation rejection

Şedinţa publică din data de 21 mai 2020

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Obiectul contestaţiei în anulare

Prin decizia nr. 796 din 25 martie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei nr. 704 din 4 decembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

2. Contestaţia în anulare

Împotriva deciziei nr. 796 din 25 martie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a formulat contestaţie în anulare contestatoarea A., la 23 aprilie 2020.

În motivarea cererii, contestatoarea a susţinut incidenţa aspectelor statuate prin decizia nr. C75/19/26.11.2019 a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, care se impune cu caracter obligatoriu statelor membre.

De asemenea, în cuprinsul contestaţiei în anulare, contestatoarea a expus pe larg situaţia litigioasă cu privire la imobilul situat în Lugoj, str. x, jud. Timiş, care a aparţinut părinţilor săi şi care face obiectul partajului cu intimata S.C. B. S.A..

3. Înregistrarea contestaţiei în anulare pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Calea extraordinară de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la 23 aprilie 2020, sub nr. x/2020, fiind repartizată aleatoriu, spre soluţionare, Completului nr. 8.

La 13 mai 2020, intimata Întreprinderea Individuală C. a depus întâmpinare, în condiţiile prevăzute de art. 508 alin. (2) C. proc. civ.

Prin întâmpinarea depusă la 14 mai 2020, intimata S.C. B. S.A. a solicitat respingerea contestaţiei în anulare, ca inadmisibilă.

Prin rezoluţia din 29 aprilie 2020, a fost stabilit termen pentru soluţionarea contestaţiei în anulare la 21 mai 2020.

La acest termen de judecată, instanţa a pus în discuţie admisibilitatea contestaţiei în anulare, din perspectiva dispoziţiilor art. 503 coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând cu prioritate admisibilitatea contestaţiei în anulare, prin prisma dispoziţiilor art. 503 coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 503 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata".

Alin. (2) şi alin. (3) al art. 503 C. proc. civ. reglementează alte motive pentru care poate fi exercitată calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare şi care vizează, exclusiv, hotărârile pronunţate de instanţele de recurs şi de apel, care nu sunt susceptibile de recurs.

În cauză, prin decizia nr. 796 din 25 martie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei nr. 704 din 4 decembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimaţii Întreprinderea Individuală C., D. şi S.C. B. S.A..

Decizia nr. 796 din 25 martie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, care face obiectul contestaţiei în anulare pendinte, a fost pronunţată în procedura de filtru, prevăzută de dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., "În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează, sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată, fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac."

Faţă de prevederile legale mai sus evocate, se constată că în completul de filtru se analizează aspecte care vizează legalitatea declarării recursului, îndeplinirea condiţiilor de formă prevăzute la art. 486 C. proc. civ., încadrarea motivelor în cazurile de casare reglementate de art. 488 din acelaşi act normativ, precum şi respectarea termenului de declarare a căii de atac.

Înalta Curte reţine că prin art. 493 alin. (5) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că deciziile pronunţate în condiţiile reglementate de acest text legal să nu fie supuse niciunei căi de atac.

Ca atare, hotărârile pronunţate în procedura de filtrare a recursului nu pot fi atacate cu contestaţie în anulare.

În ceea ce priveşte decizia nr. C75/19/26.11.2019 a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, a cărei aplicare ar fi obligatorie în cauză, conform opiniei contestatoarei, Înalta Curte constată că, prin această hotărâre a fost soluţionată o cerere de decizie preliminară care a vizat interpretarea art. 6 alin. (1), a art. 7 alin. (2) şi a art. 8 din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (JO 1993, L 95, p. 29, Ediţie specială, 15/vol. 2, p. 273), din perspectiva considerentelor 12, 21 şi 23 ale directivei, în cadrul unui litigiu între MF şi BNP E. S.A. - Sucursala Bucureşti, succesoare în drepturi a S.C. F. S.A., şi G. Srl, în legătură cu un contract de credit destinat finanţării achiziţionării de bunuri de consum.

Astfel, prin decizia nr. C75/19/26.11.2019, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a stabilit că Directiva 93/13/CEE a Consiliului privind clauzele abuzive în contracte încheiate cu consumatorii trebuie interpretată în sensul că se opune unei norme de drept naţional în temeiul căreia un consumator care a încheiat un contract de credit cu o instituţie de credit şi împotriva căruia acest profesionist a început o procedură de executare silită, este decăzut din dreptul de a invoca existenţa unor clauze abuzive pentru a contesta procedura menţionată după expirarea unui termen de 15 zile de la comunicarea primelor acte ale acestei proceduri, chiar dacă acest consumator are la dispoziţie, în temeiul dreptului naţional, o acţiune în justiţie în scopul constatării existenţei unor clauze abuzive a cărei introducere nu este supusă niciunui termen, dar a cărei soluţie nu produce efecte asupra celei care rezultă din procedura de executare silită şi care îi poate fi impusă consumatorului înainte de soluţionarea acţiunii în constatarea existenţei unor clauze abuzive.

Or, contrar susţinerilor contestatoarei, această decizie nu are legătură cu cauza şi nu îşi găseşte aplicabilitatea în cauză, în raport de dispoziţiile art. 503 C. proc. civ., care reglementează limitativ situaţiile în care se poate exercita calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare, precum şi de prevederile art. 493 alin. (5) din acelaşi act normativ, conform cărora deciziile pronunţate în procedura de filtru nu sunt supuse niciunei căi de atac.

În aplicarea dispoziţiilor legale evocate anterior, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 796 din 25 martie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2015.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 796 din 25 martie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2015.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 mai 2020.