City ordered to execute medical property sale-purchase contract; appellate dismissal upheld on final review

Şedinţa publică din data de 21 mai 2020

1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată la data de 22.09.2016, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, sub nr. x/2016, reclamanta Societatea Civilă Medicală "Dr. A. şi Asociaţii" în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bucureşti, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună în principal, pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul cu destinaţie specială - spaţiu medical afectat exclusiv desfăşurării activităţii medicale şi/sau activităţilor conexe actului medical: Lotul x - apartament nr. x situat în Mun. Bucureşti. Calea x, identificat cu nr. cadastral x, înscris în Cartea funciară nr. x-C1-U1 a Municipiului Bucureşti, sector 4 prin încheierea nr. 23136/05.05.2016, eliberată de BCPI Bucureşti, dispus pe Demisol+Parter+2 etaje, în suprafaţă utilă totală de L204 mp, împreună cu cota-parte de 87,83% din dreptul de proprietate asupra părţilor, dotărilor şi utilităţilor comune ale imobilului în care este situat, precum şi dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 491,87 mp din terenul în suprafaţă totală de 560 mp, cu indicarea încetării Contractului de concesiune nr. x/27.05.2015, autentificat sub nr. x/27.05.2015.

În subsidiar, s-a solicitat obligarea pârâtei la încheierea contractului de vânzare a imobilului, conform acordului exprimat prin procesul-verbal nr. x/09.12.2015, sub sancţiunea plăţii de daune interese în valoare de 1.000 RON/zi de întârziere, de la momentul comunicării hotărârii tribunalului, sume care se vor scădea din preţul final al imobilului.

Pentru ambele variante de soluţionare, reclamanta a solicitat scăderea, din preţul final al imobilului, a sumelor rezultând din: plata redevenţelor decurgând din contractul de concesiune, ulterior momentului de la care pârâta a consimţit încheierea contractului de vânzare, în cuantum de 117.326,98 RON; daune interese reprezentând dobânzile aferente redevenţelor plătite pârâtei, ulterior momentului de la care obligaţia de încheiere a contractului de vânzare a devenit exigibilă; preţul de 1.300 RON achitat de reclamantă pentru eliberarea certificatului energetic şi taxele achitate pentru fiecare programare notarială pe care pârâta nu a onorat-o/la care a împiedicat semnarea contractului de vânzare în valoare de 360 RON; garanţia depusă cf. clauzei 6.1.11 a Contractului de concesiune în valoare de 57.912,76 RON; cheltuielile de judecată ocazionate prin litigiul de faţă, reprezentând taxe, onorarii avocat şi expert, după caz.

În drept, au fost invocate dispoziţiile O.U.G. nr. 68/2008 privind vânzarea spaţiilor proprietate privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale cu destinaţia de cabinete medicale, precum şi a spaţiilor în care se desfăşoară activităţi conexe actului medical; art. 1279, 1356, 1359 şi 1535 din C. civ. O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar; precum şi toate celelalte norme juridice incidente.

2. Hotărârile pronunţate în urma declinării cauzei:

Prin încheierea din 20.02.2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis excepţia necompetenţei funcţionale, dosarul fiind înaintat secţiei a II-a contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Bucureşti.

Prin sentinţa civilă nr. 2386/13.04.2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale funcţionale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă; a constatat ivit conflict negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Curţii de apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în vederea soluţionării conflictului ivit.

Prin sentinţa civilă nr. 2367/15.06.2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a stabilit competenţa funcţională a soluţionării cauzei în favoarea secţiei a IV-a Civilă a Tribunalului Bucureşti.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV a civilă, sub acelaşi număr de dosar, la data de 10.08.2017.

3. Hotărârea pronunţată în primă instanţă:

Prin sentinţa civilă nr. 1570/06.11.2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a Civilă a admis în parte, cererea formulată de reclamanta Societatea Civilă Medicală "Dr. A. şi Asociaţii", în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General; a obligat pârâtul la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a imobilului litigant, conform Procesului-verbal nr. x/09.12.2015 privind negocierea directă a preţului de vânzare încheiat în baza prevederilor O.U.G. nr. 68/2008 şi a respins în rest cererea, ca nefondată.

4. Hotărârea pronunţată în apel:

Împotriva sentinţei tribunalului a declarat apel pârâtul Municipiul Bucureşti, prin Primar General, solicitând schimbarea sentinţei şi respingerea acţiunii ca neîntemeiate.

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acestuia ca neîntemeiat şi nefondat.

Prin decizia nr. 376 din 7 martie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins apelul formulat de pârâtul Municipiul Bucureşti, prin primarul general, împotriva sentinţei nr. 1570 din 6 noiembrie 2017, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în contradictoriu cu reclamanta Societatea Civilă Medicală "Dr. A. şi Asociaţii", ca nefondat. A dispus obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2.380 RON către intimata-reclamantă.

5. Calea de atac formulată în cauză:

Împotriva acestei hotărâri, la data de 10 octombrie 2019, a declarat recurs pârâtul Municipiul Bucureşti, prin primarul general.

În motivarea cererii de recurs, recurentul a arătat că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 1225, 1226, 1228, 1657, 1660, 1182-1224 şi 1186 C. civ., precum şi pe cele ale O.U.G. nr. 68/2008, iar decizia atacată cu recurs este lovită de nulitate, întrucât nu este motivată, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

În ceea ce priveşte nemotivarea hotărării, recurentul susţine că instanţa de apel nu a evocat normele de drept substanţial sau de procedură incidente şi aplicarea acestora în cauză, ci a făcut referiri la adrese care nu au fost depuse la dosar, considerând că, şi dacă acestea s-ar depune, soluţia ar fi aceeaşi.

Referitor la încălcarea de către instanţa de apel a dispoziţiilor O.U.G. nr. 68/2000, recurentul a invocat dispoziţiile art. 7 ale acestui act normativ, în raport de care a susţinut că soluţia pronunţată de instanţa de apel este greşită, întrucât, deşi a făcut referire la pct. 8 din procesul-verbal nr. x din 9 decembrie 2015, care condiţionează încheierea contractului de vânzare-cumpărare de rectificarea preţului vânzării la momentul semnării lui, în funcţie de actele depuse în completare la dosarul comisiei, nu îi acordă valoare probantă în cauză, prin coroborarea cu O.U.G. nr. 68/2008.

În realitate, contractul de vânzare-cumpărare nu s-a încheiat din culpa reclamantei, care nu a depus înscrisurile din care să rezulte acordul vânzătorului asupra investiţiilor deductibile din valoarea finală a imobilului, fapt ce a condus la majorarea valorii preţului, respectiv 957.490 RON;

Instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile art. 1182-1224 C. civ., referitoare la acordul de voinţă, ale art. 1182 din acelaşi act normativ, conform căruia contractul se încheie prin negocierea lui de către părţi, fiind necesar ca acestea să se pună de acord asupra elementelor esenţiale ale contractului, unul dintre acestea fiind preţul.

Susţine că instanţa de apel l-a obligat pe recurent să încheie contractul de vânzare-cumpărare în forma dorită de reclamantă şi la preţul convenabil pentru aceasta, astfel că recurentul a suferit un prejudiciu, prin prisma dispoziţiilor art. 7 din O.U.G. nr. 68/2008.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

6. Apărările formulate în cauză:

Societatea Civilă Medicală "Dr. A. şi Asociaţii" a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, considerând că este nefondată prima critică formulată, care vizează o motivare necorespunzătoare a deciziei Curţii de Apel Bucureşti întrucât instanţa de apel si-a motivat cu respectarea cerinţelor legale, inclusiv a prevederilor art. 425 alin lit. b) Noul C. proc. civ., hotărârea, arătând argumentele pentru care a considerat cererea întemeiată.

Apreciază intimata că motivarea unei hotărâri nu trebuie să redea exhaustiv toate susţinerile părţilor, iar în considerente curtea a răspuns prin argumentele dezvoltate apărărilor ambelor părţi referindu-se la toate probele administrate în cauză şi motivarea fiind în concordantă cu acestea, răspunzând în fapt şi în drept pretenţiilor formulate de părţi, conducând în mod logic şi convingător la soluţia din dispozitiv.

Referitor la criticile invocate de recurenta-intimată, în sensul încălcării normelor de drept material privitoare la condiţiile de validitate ale contractului de vânzare-cumpărare, precum şi a O.U.G. nr. 68/2008, a arătat că atât sentinţa pronunţată de judecătorul fondului cât şi cea a instanţei de apel sunt motivate în mod complet sub aspectul obligaţiei de încheiere a contractului, ambele instanţe constatând prin prisma prevederilor O.U.G. nr. 68/2008, inclusiv a art. 7 şi 8, îndeplinirea condiţiilor necesare vânzării, precum şi pasivitatea apelantului - pârât în cadrul procedurii.

7. Procedura de filtru:

Prin rezoluţia din 24 octombrie 2019, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 20 februarie 2020, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti, prin Primar General împotriva deciziei nr. 376A din 7 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă şi a fixat termen de judecată la 19 martie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse în continuare.

Sub un prim aspect, recurentul invocă nulitatea hotărârii pronunţată de către Curtea de Apel pentru nemotivarea acesteia, motiv încadrabil în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., potrivit cărora casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Apreciază recurentul că motivarea instanţei de apel încalcă dispoziţiile art. 425 C. proc. civ. şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului ce impun judecătorului obligaţia de a motiva temeinic hotărârea.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza Albina împotriva României, cauza Gheorghe împotriva României) subliniază rolul pe care motivarea unei hotărâri îl are pentru respectarea art. 6 paragraf 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi arată că dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă susţinerile părţilor sunt examinate de către instanţă, aceasta având obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi elementelor de probă sau cel puţin de a le aprecia.

Înalta Curte consideră că este îndeplinită obligaţia instanţei de a argumenta soluţia adoptată, consacrată legislativ de dispoziţiile citate, ce au în vedere stabilirea în considerente a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare critică relevantă şi, nu în ultimul rând, raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată.

Deşi recurentul a invocat că instanţa de apel nu evocă normele substanţiale sau procedurale incidente, respectiv art. 1225, 1226, 1228, 1657, 1660, 1182, 1224, 1186 C. civ. şi O.U.G. nr. 68/2008 şi aplicarea lor în speţa de faţă, făcând referiri la adrese care fie nu s-au depus, fie chiar dacă ar fi fost depuse, soluţia ar fost aceeaşi, aceste afirmaţii nu sunt susţinute de considerentele hotărârii ce face obiectul controlului judiciar.

Astfel, pe de o parte, în mod corect instanţa de apel a arătat că apelantul- pârât a invocat o situaţie juridică nouă şi diferită de ceea ce a avut în vedere prima instanţă, respectiv că încheierea contractului de vânzare-cumpărare conform procesului-verbal de negociere directă nr. x/09.12.2015, a fost împiedicată, conform art. 8 din acest proces-verbal, de nedepunerea de către reclamantă decât în parte (pentru suma de 113.600 Euro) a documentelor care să justifice acordul vânzătorului asupra investiţiilor deductibile din valoarea finală a imobilului, fapt ce a condus la majorarea valorii finale a imobilului la 957.490 Euro (faţă de 836.625 Euro cât s-a negociat).

Curtea a notat că prin aceste noi susţineri, apelantul-pârât a depăşit limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a supus judecăţii la prima instanţă, astfel cum sunt stabilite prin art. 478 alin. (2) C. proc. civ. potrivit căruia:

"Părţile nu se vor putea folosi înaintea instanţei de apel de alte motive, mijloace de apărare şi dovezi decât cele invocate la prima instanţă sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare", iar o atare perspectivă, înlătură de la analiză argumentele apelantului-pârât privind existenţa unui alt impediment la contractare, diferit de cel supus analizei primei instanţe şi faţă de care nu a opus susţineri sau mijloace de apărare, deşi a fost legal citat în faţa instanţei de fond.

Trebuie observat că, într-adevăr, caracterul devolutiv al apelului nu este unul absolut, el fiind limitat de două reguli restrictive exprimate prin adagiile tantum devolutum quantum appellatum ce stabileşte că pricina se transmite către instanţa superioară, spre a fi din nou judecată, doar în măsura sau în limitele în care activitatea instanţei inferioare a fost criticată şi tantum devolutum quantum judicatum, care statuează că nu se devoluează decât ceea ce s-a dedus judecăţii, iar în speţă, în faţa instanţei de fond, nu s-au făcut apărările referitoare la nedepunerea actelor doveditoare a efectuării investiţiilor şi nici nu s-a solicitat constatarea nulităţii convenţiei din data de 09.12.2015 referitoare la stabilirea prin negociere a preţului vânzării.

Cu toate acestea, trecând peste acest impediment, instanţa de apel a analizat chiar şi aceste susţineri, arătând că şi dacă se apreciază că are incidenţă în speţă, teza finală a aceleiaşi prevederi legale, referitoare la posibilitatea instanţei de apel de a încuviinţa şi administra probele a căror necesitate rezultă din dezbateri, concluzia Curţii asupra soluţionării, nu este diferită.

Astfel, analizând punctul 8 din procesul-verbal nr. x/09.12.2015 de negociere directă între părţi a vânzării-cumpărării spaţiului medical în discuţie, Curtea a reţinut că, într-adevăr, se prevede posibilitatea de a se face rectificarea preţului vânzării la cursul BNR de la momentul semnării acestuia, dacă nu se prezintă actele pentru completarea dosarului de vânzare, solicitate până la încheierea contractului de vânzare-cumpărare.

Cu toate acestea, a constatat că nu poate da eficienţă acestor clauze contractuale deoarece, pe de o parte, apelantul pârât nu a depus la dosar dovada existenţei şi comunicării adresei sale nr. x/27.03.2017, despre care face vorbire în apel, prin care ar fi solicitat reclamantei actele în dovedirea sumei totale a investiţiilor acesteia, efectuate cu acordul proprietarului vânzător, iar pe de altă parte, a apreciat că, chiar dacă s-ar fi depus această adresă, relevanţa sa trebuia apreciată în raport de data epuizării termenului de încheiere a contractului părţilor, care s-ar calcula, după susţinerile necontestate ale instanţei de fond, la 15 zile după obţinerea la 29.01.2016, a Cărţii Funciare provizorii a intabulării.

Aceste considerente, precum şi afirmaţiile în sensul că apelantul-pârât nu a depus în cauză adresa nr. x/27.02.2018 a Direcţiei Contracte din PMB la care face trimitere atunci când invocă o valoare majorată a imobilului la 957.490 Euro, ori o dovadă a comunicării acestuia, pentru a-l face opozabil reclamantei în condiţiile contractuale menţionate, nu pot constitui dovada, aşa cum susţine recurentul, că în hotărârea atacată ar fi inserate motive contradictorii sau străine de natura cauzei.

Din contră, în cadrul considerentelor în discuţie, au fost analizate chiar susţinerile din cererea de apel ale pârâtului, apreciindu-se că acestea nu sunt dovedite, raportat la probatoriul administrat la solicitarea părţilor şi că, oricum nu ar fi avut relevanţă, în contextul factual deja stabilit, asupra soluţiei ce urma a se pronunţa.

În aceste condiţii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că nu poate primi motivele de recurs formulate de pârât, încadrabile în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Referitor la motivele de recurs ce vizează fondul cauzei, respectiv cele încadrabile în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit cărora casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, se constată că recurentul aduce critici cu privire la încălcarea normelor privitoare la condiţiile de validitate ale contractului de vânzare-cumpărare şi ale O.U.G. nr. 68/2008 privind vânzarea spaţiilor proprietate privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale cu destinaţia de cabinete medicale, precum şi a spaţiilor în care se desfăşoară activităţi conexe actului medical, publicată în Monitorul Oficial nr. 428 din 6 iunie 2008.

Situaţia de fapt reţinută de instanţele anterioare ca urmare a administrării şi interpretării probatoriului administrat în cauză este aceea că, pentru spaţiul cu destinaţie medicală situat Calea x, Bucureşti, inclus la poziţia nr. 1 din H.C.G.M.B. nr. 289/2014, prin decizia nr. 398/2015 a Comisiei de aplicare a O.U.G. nr. 68/2008, s-a admis solicitarea de cumpărare prin negociere formulată de către Societatea Civilă Medicală "Dr. A. şi Asociaţii", în baza procesului-verbal nr. x/2015.

Potrivit Procesului-verbal nr. x/09.12.2015 privind negocierea directă a preţului de vânzare, încheiat în conformitate cu O.U.G. nr. 68/2008, preţul vânzării a fost calculat la valoarea de 3.749.836,91 RON (echivalentul a 836.625 Euro la cursul BRN Euro - Leu din data de 09.12.2015), iar ca modalitate de plată s-a prevăzut plata în rate, pe o perioadă de 15 ani din care, primul an de graţie, cu un avans iniţial în valoare de 15% din preţul total (respectiv 125.493,75 Euro), achitat deja de către reclamant.

De asemenea pct. 8 din respectivul proces-verbal prevede posibilitatea de a se face rectificarea preţului vânzării la cursul BNR de la momentul semnării acestuia, dacă nu se prezintă actele pentru completarea dosarului de vânzare, solicitate până la încheierea contractului de vânzare-cumpărare.

Instanţele anterioare au reţinut că termenul contractual prevăzut pentru încheierea contractului de vânzare a fost cel de 15 zile de la obţinerea Cărţii Funciare provizorii a intabulării dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, iar la data de 29.01.2016, potrivit referatului de admitere (dosar), procedura de dezmembrare a acestuia era finalizată.

Instanţa de apel a constatat, în raport de data epuizării termenului de încheiere a contractului părţilor, care s-ar calcula, după susţinerile necontestate ale instanţei de fond, la 15 zile după obţinerea la 29.01.2016, a Cărţii Funciare provizorii a intabulării că, până la această dată nu au fost solicitate actele pentru completarea dosarului de vânzare, astfel încât s-a consolidat convenţia părţilor prin care au stabilit preţul vânzării la valoarea de 3.749.836,91 RON (echivalentul a 836.625 Euro la cursul BRN Euro - Leu din data de 09.12.2015).

În aceste condiţii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că în mod corect s-a constatat că refuzul exprimat de pârât ulterior datei convenite pentru încheierea contractului de vânzare cumpărare a spaţiului în litigiu, este abuziv.

Aceste concluzii ale instanţelor anterioare, nu sunt afectate de nelegalitate, fiind în concordanţă cu dispoziţiile O.U.G. nr. 68/2008 şi cu acordul părţilor exprimat în cadrul Procesului-verbal nr. x/09.12.2015 asupra obiectului contractului, preţului convenit şi condiţiilor de încheiere a actului.

Deşi recurentul susţine că art. 7 din actul normativ anterior menţionat arată că preţul de vânzare al spaţiului se stabileşte în momentul vânzării, omite să se raporteze la aceste dispoziţii în integralitatea lor.

Astfel, potrivit art. 7 din O.U.G. nr. 68/2008, (1) Preţul de vânzare al spaţiului medical şi al terenului aferent se stabileşte în momentul vânzării, în urma unei negocieri directe între cumpărător şi comisie, şi nu poate fi mai mic decât preţul de vânzare din raportul de evaluare, raport care, va evidenţia şi valoarea investiţiilor efectuate de către solicitant, pe bază de acte justificative. Valoarea investiţiilor efectuate se poate deduce numai dacă acestea au fost realizate cu acordul proprietarului, al deţinătorului dreptului de administrare sau în baza contractului de concesiune, după caz, valoare ce nu poate depăşi jumătate din preţul stabilit în raportul de evaluare. (2) Raportul de evaluare prevăzut la alin. (1) se întocmeşte de către un evaluator independent autorizat în condiţiile legii, care este selectat prin licitaţie publică, în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare, de către autoritatea administraţiei publice locale, titulară a dreptului de administrare asupra spaţiilor medicale aprobate a fi vândute. (3) Evaluatorul, prin raportul de evaluare, stabileşte valoarea spaţiului medical şi a terenului aferent la preţul de piaţă pentru imobilele respective, pe baza indicatorilor de piaţă şi a criteriilor de evaluare acceptaţi de comun acord. (4) Valoarea prevăzută la alin. (3) reprezintă preţul care s-ar putea obţine în situaţia în care orice persoană interesată ar putea cumpăra spaţiul respectiv.

Or, procesul-verbal nr. x/09.12.2015 a vizat tocmai negocierea directă a preţului de vânzare, încheiat în conformitate cu O.U.G. nr. 68/2008, în baza unui raport de evaluare, necontestat de către părţi, iar faptul că acesta nu a fost încheiat odată cu contractul de vânzare cumpărare s-a datorat, în principal, împrejurării că a fost necesară dezmembrarea imobilului, operaţiune care s-a făcut la data de 29.01.2016.

Din cuprinsul acestui act juridic care, potrivit art. 1270 C. civ., are putere de lege între părţile contractante, nu rezultă, aşa cum susţine recurentul, că s-a stipulat la pct. 8 că încheierea vânzării cumpărării se face sub condiţia suspensivă a depunerii actelor justificative din care să rezulte acordul vânzătorului asupra investiţiilor deductibile din valoarea finală a imobilului, ci că acest preţ poate suferi modificări dacă, până la data stabilită pentru încheierea contractului în formă autentică, pârâta solicită completarea documentaţiei, iar reclamanta nu depune actele doveditoare menţionate.

Aşa cum a reţinut instanţa de apel, ca urmare a interpretării probelor administrate în cauză, prin actul juridic în discuţie părţile au ajuns la o convenţie asupra preţului, care s-a consolidat în această formă, câtă vreme nu au fost solicitate acte pentru completarea dosarului de vânzare (conform clauzei de la pct. 8), până la data convenită pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare, respectiv la 15 zile după obţinerea la 29.01.2016, a Cărţii Funciare provizorii a intabulării.

Recurentul, deşi arată că valoarea prevăzută la art. 7 alin. (3) din O.U.G. nr. 68/2008 reprezintă preţul care s-ar putea obţine în situaţia în care orice persoană interesată ar putea cumpăra spaţiul respectiv, nu a contestat stabilirea preţului de către expertul evaluator (SC B. SRL-societatea care a întocmit raportul de evaluare fiind, de altfel, desemnată chiar de către acesta), ci invocă de abia în faza apelului neaplicarea clauzei de la pct. 8 din convenţie, în sensul scăderii investiţiilor efectuate de reclamantă fără presupusul acord al pârâtului.

Raportat la cele arătate anterior, la modul în care instanţele anterioare au interpretat clauzele convenţiei părţilor şi realizarea acordului de voinţă al acestora asupra condiţiilor vânzării, nu se poate aprecia că au fost încălcate, aşa cum susţine recurentul, dispoziţiile art. 1225, 1226, 1228, 1657, 1660, 1182, 1224, 1186 C. civ. şi ale O.U.G. nr. 68/2008.

Trebuie subliniat că dispoziţiile art. 488 ale C. proc. civ. dispun că nu pot forma obiect al analizei instanţei de recurs decât acele critici care vizează nelegalitatea deciziei recurate, nu şi cele care vizează netemeinicia acesteia.

Instanţa de recurs nu are competenţa de a cenzura situaţia de fapt stabilită prin hotărârea atacată şi de a reevalua în acest scop probele ci, doar de a verifica legalitatea hotărârii prin raportare la situaţia de fapt care deja a fost constatată, deoarece modul în care instanţele de fond au interpretat probele administrate şi au stabilit pe baza acestora o anumită situaţie de fapt, nu constituie motiv de recurs în reglementarea art. 488 C. proc. civ., aşa cum s-a arătat anterior.

Faţă de considerentele mai sus arătate, nefiind incidente niciunul din motivele de recurs invocate de recurent, încadrabile în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti, prin primarul general, împotriva deciziei nr. 376 A din 7 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 mai 2020.