Cassation appeal nullity for failure to formulate statutory illegality grounds in civil proceedings

Şedinţa publică din data de 21 mai 2020

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Încheierea pronunţată de Curtea de Apel Timişoara

Prin încheierea din 12 februarie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în baza dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., a suspendat judecata recursului declarat de recurentul-revizuent A. împotriva încheierii din 09 septembrie 2019, pronunţată de Tribunalul Arad, secţia civilă în dosarul nr. x/2019.

2. Calea de atac formulată în cauză

Prin cererea transmisă, prin poşta electronică, la data de 19 februarie 2020, înregistrată la data de 20 februarie 2020, pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, A. a declarat recurs împotriva încheierii din 12 februarie 2020 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 28 februarie 2020, sub nr. x/2019/a2, şi repartizat aleatoriu, spre soluţionare, completului de filtru nr. 6.

Recurentul a solicitat admiterea recursului, desfiinţarea încheierii atacate, cu consecinţa punerii în discuţie a aspectelor învederate în cuprinsul cererii de recurs.

În dezvoltarea motivelor de recurs, şi-a exprimat nemulţumirea faţă de împrejurarea că încheierea din 12 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă în dosarul nr. x/2019, care i-a fost comunicată la data de 19 februarie 2020, nu este semnată.

Or, lipsa semnăturilor de pe încheiere, în opinia recurentului, poate atrage nulitatea actului de procedură, precum şi răspunderea penală a celor angajaţi în înfăptuirea actului de justiţie, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 249 din C. pen., respectiv cea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) din acelaşi act normativ.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 426 alin. (5) şi art. 427 din C. proc. civ. şi cele ale Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea nr. 1375/2015 a Consiliului Superior al Magistraturii.

3. Procedura de filtru

Învestită cu soluţionarea recursului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, potrivit art. 493 din C. proc. civ.

Prin raport, s-a reţinut că cererea de recurs nu îndeplineşte cerinţa de formă prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ. cu privire la indicarea motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, prevăzută sub sancţiunea nulităţii de art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., iar partea are deschisă calea de atac a recursului împotriva încheierii din 12 februarie 2020 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Completul filtru nr. 6, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus, prin rezoluţie, comunicarea raportului recurentului, pentru ca acesta să formuleze, în scris, punct de vedere, în condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Potrivit dovezii de înmânare aflate la 11 din dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat recurentului la data de 25 martie 2020.

Recurentul nu şi-a exprimat poziţia procesuală prin formularea, în scris, a unui punct de vedere la raport.

Prin rezoluţia din data de 06 mai 2020, faţă de dispoziţiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., s-a fixat termen de judecată la data de 21 mai 2020, completul filtru nr. 6, în camera de consiliu, fără citarea părţilor, în vederea analizării admisibilităţii în principiu a recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând recursul din perspectiva încadrării motivelor de recurs în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

În considerarea caracterului său de cale extraordinară de atac, recursul poate fi exercitat numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Corelativ, art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ. stabileşte că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar art. 489 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, afară de cazul în care instanţa de judecată ar invoca din oficiu motive de ordine publică.

Interpretarea acestor prevederi legale impune, totodată, şi concluzia că cerinţa motivării recursului implică, în mod necesar, ca recurentul să formuleze critici de nelegalitate prin raportare directă la soluţia şi motivele cuprinse în hotărârea recurată. Prin urmare, cererea de recurs trebuie să se constituie într-o critică pertinentă a hotărârii atacate, fiind necesar ca motivele de recurs să aibă corespondent în acelea prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. şi, în acelaşi timp, să se raporteze la ceea ce s-a statuat prin hotărârea recurată pentru ca instanţa învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judecătoresc eficient.

Când motivele de fapt ale recursului nu satisfac aceste exigenţe, referindu-se la aspecte străine de soluţia dispusă prin hotărârea recurată şi de considerentele care susţin în mod necesar această soluţie, trebuie considerat că cerinţa motivării recursului nu este îndeplinită, acesta fiind lovit de nulitate.

În litigiul pendinte, se reţine că, prin cererea de recurs formulată, recurentul îşi exprimă nemulţumirea generată de împrejurarea că exemplarul de pe încheierea recurată, ce i-a fost comunicat, nu este semnat, aspect care vizează modalitatea de comunicare a încheierii şi nu nelegalitatea acesteia.

Procedând într-o asemenea manieră, recurentul nu indică în concret care sunt motivele de nelegalitate ce pot fi imputate încheierii atacată şi nu formulează critici, care, circumscrise motivelor de recurs prevăzute de lege, sunt de natură a susţine nelegalitatea actului de procedură atacat.

În condiţiile în care motivele de fapt ale recursului sunt străine de acelea expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., sancţiunea care intervine, în sensul prevederilor art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., este cea a nulităţii, care operează nu doar atunci când recursul este nemotivat, ci şi atunci când criticile propriu-zise nu sunt susceptibile de încadrare în motivele de nelegalitate prevăzute de lege.

Cum, în cauză, nu pot fi reţinute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., motive de ordine publică, pentru argumentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) din acelaşi act normativ, va constata nul recursul declarat de A. împotriva încheierii din 12 februarie 2020, pronunţată Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de A. împotriva încheierii din 12 februarie 2020, pronunţată Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 mai 2020.