Inadmissibility of extraordinary revision against interlocutory suspension order lacking merits determination

Şedinţa publică din data de 21 mai 2020

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Încheierea pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Prin încheierea de şedinţă din 25 februarie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a suspendat judecata cererii de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 2447 din 11 decembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., raportat la împrejurarea că revizuentul nu s-a prezentat la termenul de judecată din data de 25 februarie 2020 şi nici nu a solicitat judecata în lipsă.

2. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva acestei încheieri, revizuentul A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) din C. proc. civ., arătând că actul procedural, astfel cum i-a fost comunicat, trebuie să poarte semnătura celor menţionaţi în cuprinsul său. Or, lipsa semnăturilor de pe încheiere poate atrage nulitatea actului de procedură, în conformitate cu dispoziţiile art. 426 alin. (5), art. 427 din C. proc. civ., precum şi cele cuprinse în Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, şi răspunderea penală a celor angajaţi în înfăptuirea actului de justiţie sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de neglijenţă în serviciu, respectiv de abuz în serviciu.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând cererea de revizuire sub aspectul admisibilităţii sale, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 509 alin. (1) din C. proc. civ., revizuirea este o cale extraordinară de atac de retractare, care poate fi exercitată împotriva unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul şi care poate fi cerută doar pentru ipotezele prevăzute la pct. 1-11 ale articolului menţionat.

Conform prevederilor art. 509 alin. (2) din acelaşi cod "Pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-10 sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul."

Revizuirea poate fi formulată doar împotriva hotărârilor judecătoreşti expres şi limitativ prevăzute de art. 509 alin. (1) din C. proc. civ., în caz contrar, ar fi încălcat principiul legalităţii căii de atac, prevăzut de art. 457 alin. (1) din acest act normativ, potrivit căruia căile de atac pot fi exercitate numai dacă sunt prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

În cauza dedusă judecăţii, prin încheierea de şedinţă din 25 februarie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., a fost suspendată judecata cererii de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 2447 din 11 decembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Astfel, se constată că nu este îndeplinită cerinţa de admisibilitate impusă de dispoziţiile art. 509 alin. (1) din C. proc. civ., respectiv calea extraordinară de atac a revizuirii nu este îndreptată împotriva unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul.

Evocarea fondului, ca expresie a uneia dintre condiţiile prealabile de admisibilitate a cererii de revizuire, presupune fie stabilirea unei alte situaţii de fapt decât cea care fusese reţinută în etapele procesuale anterioare, fie aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce fuseseră pe deplin stabilite, în oricare dintre ipoteze urmând a se da o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii.

Condiţia ca hotărârea a cărei revizuire se cere să evoce fondul pricinii este impusă de caracterul acestei căi extraordinare de atac, fiind o cale de retractare, prin care se solicită instanţei care a soluţionat fondul unui proces să revină asupra hotărârii atacate, invocându-se împrejurări noi care, de regulă, s-au ivit ulterior pronunţării hotărârii.

Or, în contextul procesual, această condiţie nu este îndeplinită câtă vreme încheierea împotriva căreia s-a formulat cererea de revizuire nu a evocat fondul cauzei, în sensul anterior prezentat, fiind suspendată judecata unei alte cereri de revizuire faţă de lipsa părţilor, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.

În consecinţă, având în vedere dispoziţiile art. 509 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva încheierii de şedinţă din 25 februarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2020.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva încheierii de şedinţă din 25 februarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2020.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 mai 2020.