Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 928/2020 AI generated

Timeliness of appeal filings transmitted via electronic mail after court working hours ends

Case Number Decizia nr. 928/2020
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Dismissed
Court Costs Borne by appellant

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice dismissed the cassation appeal, upholding the Court of Appeal's decision that had rejected the first-instance action as late-filed, and ordered the appellant to pay 1,000 RON in legal costs to the respondent. The dispute concerned a civil claim by an insurance pool for subrogation, where the core procedural issue was whether an appeal against a final judgment was filed within the statutory 30-day deadline when transmitted via electronic mail at 19:45 on the last day of the term. The Court held that the appeal was inadmissible because, under Articles 182 and 199 of the Code of Civil Procedure and the binding interpretation of Decision No. 34/2017, acts transmitted by fax or email are not presumed to be filed within the term if sent after the court's working hours end; consequently, the deadline expired at 16:00 on the last day, and the later registration of the document on the following day constituted a failure to exercise the procedural right in time, resulting in decadence.

Legislator headnote

AI generated

art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 483 alin. (2) din C. proc. civ, art. 182 alin. (2) din C. proc. civ, art. 468 alin. (1) din C. proc. civ, art. 29 lit. i) din O.U.G. nr. 80/2013, art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ; Timeliness of appeal filings transmitted via electronic mail after court working hours ends: The dispute concerned a civil claim by an insurance pool for subrogation, where the core procedural issue was whether an appeal against a final judgment was filed within the statutory 30-day deadline when transmitted via electronic mail at 19:45 on the last day of the term. The Court held that the appeal was inadmissible because, under Articles 182 and 199 of the Code of Civil Procedure and the binding interpretation of Decision No. 34/2017, acts transmitted by fax or email are not presumed to be filed within the term if sent after the court's working hours end; consequently, the deadline expired at 16:00 on the last day, and the later registration of the document on the following day constituted a failure to exercise the procedural right in time, resulting in decadence.

Keywords

AI generated
time of filing statutory deadline e-justice working hours procedural costs order to pay

Cited Legislation

AI generated
art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ
În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
art. 483 alin. (2) din C. proc. civ
310/2018, ale art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., ale deciziei nr 874/18.12.2018 a Curţii Constituţionale şi data introducerii acţiunii în justiţie, 23 octombrie 2018, respectiv valoarea obiectului cauzei (sub 1.000.000 de RON).
art. 182 alin. (2) din C. proc. civ
În ceea ce priveşte fondul recursului, a susţinut că instanţa de apel a reţinut în mod corect faptul că apelul reclamantului a fost introdus în mod tardiv la data de 22 aprilie 2019, ora 19:45, în conformitate cu dispoziţiile art. 182 alin. (2) din C. proc. civ.
art. 468 alin. (1) din C. proc. civ
Astfel, raportat la data comunicării sentinţei instanţei de fond (22.03.2019), termenul de 30 de zile prevăzut de art. 468 alin. (1) din C. proc. civ., calculat potrivit art.
art. 29 lit. i) din O.U.G. nr. 80/2013
La data de 13 decembrie 2019, prin poştă electronică, recurentul-reclamant a transmis răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepţiei netimbrării recursului prin raportare la dispoziţiile art. 29 lit. i) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru şi decizia nr.
art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ
civ., sub sancţiunea nulităţii; cererea de recurs este scutită de plata taxei judiciare de timbru; criticile formulate de recurentul-pârât, invocate în motivele de recurs, pot fi subsumate dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.
art. 493 alin. (4) din C. proc. civ
În condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor pentru a-şi exprima poziţia procesuală prin depunerea unui punct de vedere, în scris, la raport.
art. 493 alin. (5) din C. proc. civ
În condiţiile prevăzute de art. 493 alin.
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 496 alin. (1) din C. proc. civ.

Basis for the final decision to dismiss the cassation appeal as unfounded.

art. 453 alin. (1) din C. proc. civ.

Basis for ordering the losing party to pay court costs and attorney's fees to the prevailing party.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 21 mai 2020

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita, secţia civilă sub nr. x/2018, în data de 23 octombrie 2018, reclamantul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România (B.A.A.R.), persoană juridică română, cu sediul social în str. x - 40 bis, Bucureşti, împotriva pârâtului A., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 299.729,01 RON a cărei rambursare o solicită şi care se compune din:

a) 153.097,00 RON, despăgubiri achitate către B. şi Asociaţii, mandatar pentru C., sumă compusă din 150.000,00 RON cu titlu de daune morale, suma de 2.875,00 RON cu titlu de daune materiale, respectiv suma de 222,001 RON reprezentând cheltuieli judiciare;

b) 2.617,33 RON, reprezentând dobânda penalizatoare calculată de la data la care a efectuat plata despăgubirilor şi până la data introducerii acţiunii, aferentei sumei de 153.097,00 RON;

c) 71.372,00 RON, despăgubiri achitate către B. şi Asociaţii, mandatar pentru D., sumă compusă din 70.000,00 RON cu titlu de daune morale, suma de 1.150,00 RON cu titlu de daune materiale, respectiv suma de 222,00 RON reprezentând cheltuieli judiciare;

d) 1.220,17 RON, reprezentând dobânda penalizatoare calculată de la data la care a efectuat plata despăgubirilor şi până la data introducerii acţiunii, aferentei sumei de 71.372,00 RON;

e) 70.222,00 RON, despăgubiri achitate către, B. şi Asociaţii, mandatar pentru E., sumă compusă din 70.000,00 RON cu titlu de daune morale şi suma de 222,00 RON reprezentând cheltuieli judiciare;

i) 1.200,51 RON, reprezentând dobânda penalizatoare calculată de la data la care a efectuat plata despăgubirilor şi până la data introducerii acţiunii, aferentei sumei de 70.222,00 RON;

g) cheltuielile de judecată precum şi plata dobânzii legale penalizatoare calculată de la data introducerii cererii de chemare în judecată şi până la achitarea integrală a debitului precum şi a celorlalte cheltuieli pe care le vor face cu acest proces.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Harghita

Prin sentinţa civilă nr. 394 din 14 martie 2019, Tribunalul Harghita, secţia civilă a respins excepţia netimbrării acţiunii, invocată de pârât; a respins acţiunea formulată de reclamantul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România (B.A.A.R.) împotriva pârâtului A., având ca obiect pretenţii; a obligat reclamantul să plătească pârâtului suma de 2.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş

Prin decizia nr. 395 A din 17 septembrie 2019, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă a admis excepţia tardivităţii şi a respins ca tardiv apelul formulat de reclamantul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România împotriva sentinţei civile nr. 394 din 14 martie 2019, pronunţată de Tribunalul Harghita în dosarul nr. x/2018; a obligat reclamantul la plata sumei de 2.000 RON în favoarea reclamantului A., cu titlu de cheltuieli de judecată.

5. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, a declarat recurs reclamantul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România (B.A.A.R.).

Recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, casarea sentinţei apelate, cu consecinţa trimiterii cauzei, spre rejudecare.

În dezvoltarea motivelor de recurs, a arătat că instanţa de apel a făcut o interpretare şi aplicare greşită a normelor de drept material în privinţa respingerii apelului ca tardiv introdus în condiţiile în care apelul a fost depus prin poştă electronică la data de 22 aprilie 2019, ora 19:45 şi nu la data de 23 aprilie 2019.

În opinia recurentului-reclamant, chiar în ipoteza depunerii la data de 23 aprilie 2019, recurentul-reclamant s-ar fi aflat în ultima zi a termenului de 30 zile, după cum instanţa însăşi a precizat. De altfel, în cererea de apel depusă prin poşta electronică a precizat că cererea a fost depusă şi prin poştă.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

6. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată la data de 02 decembrie 2019 (data depunerii la oficiul poştal), în termenul legal, intimatul-pârât a solicitat în principal admiterea excepţiei netimbrării recursului, respingerea recursului, ca inadmisibil, iar în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

În susţinerea excepţiei netimbrării recursului, a arătat că recurentul nu a depus odată cu cererea de recurs dovada achitării taxei de timbru, împrejurare ce impune anularea acesteia, ca netimbrată.

Cu referire la excepţia inadmisibilităţii recursului, a susţinut că recursul declarat împotriva deciziei pronunţate în apel este inadmisibil având în vedere efectele deciziei nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale, ale deciziei nr. 52/18.06.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ale Legii nr. 310/2018, ale art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., ale deciziei nr 874/18.12.2018 a Curţii Constituţionale şi data introducerii acţiunii în justiţie, 23 octombrie 2018, respectiv valoarea obiectului cauzei (sub 1.000.000 de RON).

De asemenea, a arătat că recurentul a invocat ca motiv de recurs faptul că instanţa de apel ar fi interpretat şi aplicat în mod greşit dispoziţiile legale privitoare la calcularea termenului de apel, invocând incidenţa art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., motiv de recurs care exclude posibilitatea examinării nelegalităţii deciziei atacate din perspectiva încălcării sau aplicării greşite a normelor de procedură.

În ceea ce priveşte fondul recursului, a susţinut că instanţa de apel a reţinut în mod corect faptul că apelul reclamantului a fost introdus în mod tardiv la data de 22 aprilie 2019, ora 19:45, în conformitate cu dispoziţiile art. 182 alin. (2) din C. proc. civ. şi a deciziei nr. 34/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor probleme de drept.

Astfel, raportat la data comunicării sentinţei instanţei de fond (22.03.2019), termenul de 30 de zile prevăzut de art. 468 alin. (1) din C. proc. civ., calculat potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 din acelaşi cod, s-a împlinit la data de 22 aprilie 2019, acesta fiind ultima zi în care apelul putea fi depus în mod legal.

Potrivit art. 182 alin. (2) din C. proc. civ., în ipoteza în care actul trebuie depus la instanţă, termenul se va împlini la ora la care activitatea instanţei încetează în mod legal. Conform art. 89 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea nr. 1375/2015 a Consiliului Superior al Magistraturii, programul de lucru al instanţelor este de 8 ore zilnic, timp de 5 zile pe săptămână; programul începe la ora 8:00 şi se încheie la ora 16:00.

Aşa fiind, în mod evident este tardiv apelul formulat de către recurentul-reclamant prin poşta electronică în ultima zi în care se putea formula în mod legal (22.04.2019), la ora 19:45, după închiderea programului instanţei de judecată.

La data de 13 decembrie 2019, prin poştă electronică, recurentul-reclamant a transmis răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepţiei netimbrării recursului prin raportare la dispoziţiile art. 29 lit. i) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru şi decizia nr. 1827/11.06.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

A reiterat aspectele expuse pe larg în cererea de recurs cu referire la depunerea apelului în termenul prevăzut de lege, sub acest aspect solicitând respingerea apărărilor intimatului-pârât ca nefondate având în vedere că decizia atacată a fost pronunţată cu interpretarea şi aplicarea eronată a legii.

7. Procedura de filtru

Prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, s-a reţinut că partea are deschisă calea de atac a recursului împotriva hotărârii pronunţate Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia I civilă; cererea de recurs îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c) - e) din C. proc. civ., sub sancţiunea nulităţii; cererea de recurs este scutită de plata taxei judiciare de timbru; criticile formulate de recurentul-pârât, invocate în motivele de recurs, pot fi subsumate dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

În condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor pentru a-şi exprima poziţia procesuală prin depunerea unui punct de vedere, în scris, la raport.

Părţile nu au depus puncte de vedere la raport.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condiţiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., prin încheierea din 19 martie 2020, s-au respins excepţiile netimbrării şi inadmisibilităţii recursului declarat de reclamantul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România (B.A.A.R), excepţii invocate de pârâtul A. prin întâmpinare, şi s-a admis în principiu recursul declarat de reclamantul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România (B.A.A.R) împotriva deciziei civile nr. 395 A din 17 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, fixându-se termen de judecată la data de 21 mai 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând hotărârea atacată, în limita impusă de criticile din cererea de recurs susceptibile de încadrare în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul reclamantului, ca nefondat, pentru considerentele care vor succede:

Potrivit dispoziţiilor art. 468 alin. (1) din C. proc. civ., "Termenul de apel este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel."

Art. 182 din C. proc. civ. prevede că, "(1) Termenul care se socoteşte pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlineşte la ora 24:00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură. (2) Cu toate acestea, dacă este vorba de un act ce trebuie depus la instanţă sau într-un alt loc, termenul se va împlini la ora la care activitatea încetează în acel loc în mod legal, dispoziţiile art. 183 fiind aplicabile."

Din perspectiva textelor legale precitate, sub aspectul legalităţii căii de atac, instanţa de prim control judiciar a constatat în mod corect că transmiterea apelului prin poştă electronică s-a făcut după programul de lucru al instanţei, acesta fiind încheiat la ora 16:00, după cum precizează art. 89 alin. (1) din Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea nr. 1375/2015 a Consiliului Superior al Magistraturii, cu modificările şi completările uterioare, cu depăşirea termenului de 30 de zile.

Înalta Curte reţine că recurentul a primit hotărârea la data de 22 martie 2019, astfel cum rezultă din dovada de comunicare aflată la dosarul Tribunalului Harghita, iar apelul a fost transmis la data de 22 aprilie 2019, prin poştă electronică, la ora 19:45, fiind înregistrat la Curtea de Apel Târgu Mureş la data de 23 aprilie 2019, potrivit menţiunii înscrise pe dovada de transmitere a cererii de apel aflată la dosar apel, şi, ulterior, a fost depus la oficiul poştal, prin scrisoare recomandată, la data de 23 aprilie 2019, menţionată pe ştampila aplicată pe plicul aflat la dosar apel.

Termenul de apel s-a împlinit la data de 22 aprilie 2019, aceasta fiind ultima zi în care apelul mai putea fi socotit ca fiind declarat cu respectarea termenului imperativ de 30 de zile prevăzut de art. 468 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin urmare, nu se susţin argumentele recurentului cu referire la faptul că ultima zi de declarare a căii de atac a fost 23 aprilie 2019, iar din acest punct de vedere, instanţa de apel a realizat o interpretare şi aplicare greşită a normelor de procedură.

Eroarea materială strecurată în considerentele hotărârii atacate cu referire la data transmiterii apelului prin poştă electronică ca fiind 23 aprilie 2019 în loc de 22 aprilie 2019, reclamată de recurent, nu prezintă relevanţă juridică asupra soluţiei pronunţate în cauză atâta timp cât certitudinea datei (22 aprilie 2019) rezultă cu evidenţă din cuprinsul filei 2 dosar apel, iar instanţa de apel a reţinut corect, în practicaua deciziei nr. 395 A/2019, că apelul a fost transmis prin poştă electronică la 22 aprilie 2019, ora 19:45.

În contextul procesual, se cuvine a fi menţionată decizia nr. 34/15 mai 2017, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 182 şi art. 183 din C. proc. civ., a statuat că actul de procedură transmis prin fax sau poştă electronică, în ultima zi a termenului care se socoteşte pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanţă, nu este socotit a fi depus în termen.

În considerentele acestei decizii, s-a reţinut că cererile trimise prin poştă electronică sau fax nu pot cădea sub incidenţa dispoziţiilor art. 183 alin. (1) din C. proc. civ., având în vedere şi prevederile art. 183 alin. (3) din acelaşi act normativ, care prevăd, în mod expres că recipisa oficiului poştal, precum şi înregistrarea ori atestarea făcută de serviciul de curierat rapid sau de serviciul specializat de comunicare serveşte ca dovadă a datei depunerii actului de către partea interesată, or în cazul actelor de procedură transmise prin fax sau poştă electronică, nu există o prevedere similară.

În acest sens au fost avute în vedere şi dispoziţiile art. 199 din C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată, depusă personal sau prin reprezentant, sosită prin poştă, curier, fax sau scanată şi transmisă prin poştă electronică, se înregistrează şi primeşte dată certă prin aplicarea ştampilei de intrare, operaţiuni care pot fi efectuate doar până la ora la care activitatea instanţei încetează în mod legal.

Prin urmare, fiind o derogare de la regula înscrisă în art. 182 alin. (2) din C. proc. civ., numai actul de procedură depus prin scrisoare recomandată la oficiul poştal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare, cu condiţia de a fi depus până la ora 24:00 a ultimei zile a termenului prevăzut de lege este prezumat de lege a fi făcut în termen, nu şi în cazul comunicării prin fax sau email, care, nefiind în mod expres menţionat în cuprinsul art. 183, nu poate fi extins pe cale de interpretare.

Înalta Curte a statuat că, întrucât toate actele depuse prin fax sau email după ora închiderii programului de lucru al instanţei sunt înregistrate a doua zi, sunt considerate depuse la data înregistrării, potrivit art. 199 din C. proc. civ.. Aşadar, ceea ce produce consecinţe juridice cu privire la depunerea în termen a unui act de procedură este data înregistrării înscrisului la instanţă, care trebuie efectuată în interiorul termenului procedural, iar nu data trimiterii actului prin poştă electronică sau prin fax, chiar şi după închiderea activităţii instanţei.

Cum în speţă actul de procedură a fost înregistrat la instanţă la data de 23 aprilie 2019, fiind transmis prin poştă electronică la data de 22 aprilie 2019, ora 19:45, faţă de caracterul obligatoriu al dezlegărilor date chestiunilor de drept, potrivit art. 517 alin. (3) din C. proc. civ., calea de atac a fost exercitată după împlinirea termenului procedural prevăzut de lege.

Aşadar, în conformitate cu art. 185 din C. proc. civ., când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul când legea dispune altfel", iar în conformitate cu art. 186 alin. (1) din C. proc. civ., partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

Având în vedere că legea nu dispune altfel, dar şi faptul că partea nu a dovedit depăşirea termenului ca urmare a vreunei împiedicări în sensul permis de lege, Înalta Curtea constată că a operat sancţiunea decăderii, astfel că în mod judicios instanţa de prim control judiciar a respins ca tardiv apelul formulat de reclamant.

Nu se poate reţine nici critica recurentului-reclamant cu referire la judecarea cauzei de către instanţa de apel în contextul comunicării actelor de procedură depuse de părţi câtă vreme în apel dosarul a parcurs etapa scrisă a judecăţii ce se desfăşoară în întregime anterior stabilirii primului termen de judecată în condiţiile art. 471 alin. (3) din C. proc. civ.

Astfel, comunicarea cererii de apel către intimat, precum şi comunicarea întâmpinării către apelant s-a realizat pe cale administrativă de către instanţa de prim control judiciar şi numai după ce aceste acte au fost aduse la cunoştinţa părţilor s-a stabilit primul termen de judecată în conformitate cu art. 471 alin. (5) din C. proc. civ.

Drept urmare, la termenul de judecată din 17 septembrie 2019, potrivit dispoziţiilor art. 247 din C. proc. civ., cu respectarea principiului contradictorialităţii, instanţa de apel a pus în discuţia părţilor excepţia tardivităţii căii de atac, invocată din oficiu, soluţionând cauza în temeiul unei excepţii de procedură absolută şi peremptorie, ce a făcut de prisos analiza fondului.

În consecinţă, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România (B.A.A.R.) împotriva deciziei nr. 395 A din 17 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă.

Ca parte care a pierdut procesul, în temeiul art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., recurentul-reclamant va fi obligat la plata sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea intimatului-pârât A., reprezentând onorariu avocat, conform chitanţei aflate la dosar recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România (B.A.A.R.) împotriva deciziei nr. 395 A din 17 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă.

Obligă recurentul-reclamant la plata sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea intimatului-pârât A..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 mai 2020.