Judicial recusal: Strict interpretation of spousal participation in prior litigation and absence of concrete enmity

Şedinţa publică din data de 21 mai 2020

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată la data de 17 mai 2017, sub nr. x/2017, pe rolul Judecătoriei Piteşti, secţia civilă, reclamantul A., a chemat în judecată pe pârâtul B., pentru ca, prin hotărârea ce va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 10.000 RON acordaţi cu titlu de împrumut şi la plata cheltuielilor de judecată.

2. Sentinţa pronunţată de Judecătoria Piteşti

Prin sentinţa civilă nr. 1910 din 08 martie 2018, Judecătoria Piteşti, secţia civilă a admis cererea principală formulată de reclamantul A.; a respins cererea reconvenţională formulată de pârâtul-reclamant B.; a obligat pârâtul la restituirea sumei de 10.000 RON cu titlu de împrumut; a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.605 RON.

3. Decizia pronunţată de Tribunalul Argeş

Prin decizia civilă nr. 427 din 30 ianuarie 2019, Tribunalul Argeş, secţia civilă a admis apelul formulat de apelantul-pârât B. împotriva sentinţei civile nr. 1910 din 08 martie 2018, pronunţată de Judecătoria Piteşti, secţia civilă; a anulat în parte sentinţa civilă apelată în sensul că a luat act de renunţarea la judecată formulată de pârâtul-reclamant B. la cererea reconvenţională; a menţinut în rest sentinţa civilă apelată; a luat act că intimatul-reclamant nu solicită cheltuieli de judecată; a respins ca neîntemeiată cererea apelantului-pârât pentru acordarea cheltuielilor de judecată.

4. Încheierea şi decizia pronunţate de Curtea de Apel Piteşti

Prin încheierea din 12 septembrie 2019, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a respins cererea de recuzare a doamnei judecător C., formulată de recurentul-pârât B..

Prin decizia civilă nr. 300 din 12 septembrie 2019, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a anulat ca netimbrat recursul formulat de pârâtul B. împotriva deciziei civile nr. 427 din data de 30 ianuarie 2019, pronunţată de Tribunalul Argeş.

5. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 300 din 12 septembrie 2019 şi a încheierii din 12 septembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, pârâtul a declarat recurs, fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 14 octombrie 2019 şi repartizat aleatoriu, spre soluţionare, completului filtru nr. 6.

Recurentul-pârât a solicitat admiterea recursului formulat împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare, casarea deciziei atacate, cu consecinţa trimiterii cauzei, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.

În dezvoltarea motivelor de recurs, a arătat că cererea de recuzare a fost respinsă în mod greşit de către Curtea de Apel Piteşti prin raportare la dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 9 şi 10 din C. proc. civ.

În acest sens, a susţinut cu privire la nelegalitatea şi netemeinicia deciziei nr. 2043/R din 04 noiembrie 2011, pronunţată de completul din care a făcut parte doamna judecător C., faptul că a publicat în D. un articol intitulat "E., sute de hectare pierdute de piteşteni".

A precizat că doamna judecător a dovedit lipsă de imparţialitate prin măsura dispusă în rezoluţia din 15 aprilie 2019 în sensul în care a stabilit în sarcina recurentului o taxă judiciară majorată la suma de 902,5 RON faţă de cea de 100 RON, stabilită în primă instanţă, în conformitate cu art. 7 din O.U.G. nr. 80/2013, şi în condiţiile în care dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Argeş a fost repartizat la Curtea de Apel Piteşti la completul C3 prezidat de aceasta, deşi acest complet nu ar fi trebuit să se afle pe tabloul completurilor trase la sorţi câtă vreme decizia atacată a fost pronunţată de soţul acesteia, judecător F..

În aceeaşi măsură, comportamentul doamnei judecător, în dosarele nr. x/2009 şi nr. y/2017, conduce la bănuiala rezonabilă de lipsă de imparţialitate a acesteia şi în dosarul nr. x/2017.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 9, art. 42 alin. (1) pct. 10, art. 53 alin. (1) şi (3) şi art. 486 din C. proc. civ.

6. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată la data de 13 noiembrie 2019 (data depunerii la oficiul poştal), în termenul legal, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului. În opinia sa, soluţia curţii de apel de respingere a cererii de recuzare a unuia dintre membrii completului de judecată a fost corectă, întrucât în cauză nu există niciunul dintre motivele de incompatibilitate prevăzute de lege.

Cu referire la dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ., a arătat că în speţă nu s-a făcut dovada unei relaţii de duşmanie cu unul dintre membrii completului sau cu una dintre rudele până la gradul al patrulea inclusiv în contextul în care acesta a pronunţat o soluţie nefavorabilă părţii recurente într-o altă cauză.

Totodată, a apreciat că nu sunt îndeplinite nici condiţiile prevăzute de art. 42 alin. (1) pct. 10 din C. proc. civ. atâta timp cât nicio rudă a membrului completului nu a luat parte la judecarea acestei pricini înaintea altei instanţe, ci se s-a adus în discuţie un alt dosar în care a formulat cerere de abţinere motivată de împrejurarea că un membru al familiei sale luase parte la judecata aceleiaşi pricini înaintea unei alte instanţe.

La data de 06 decembrie 2019, recurentul-pârât a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, reiterând aspectele ce au vizat lipsa de imparţialitate a judecătorului recuzat.

7. Procedura de filtru

Prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, s-a reţinut că partea are deschisă calea de atac a recursului împotriva încheierii din 12 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

În condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor pentru a-şi exprima poziţia procesuală prin depunerea unui punct de vedere, în scris, la raport.

Recurentul-pârât a depus punct de vedere la raport prin care a reiterat situaţia de fapt dedusă judecăţii susţinând că există suficiente motive de nelegalitate a încheierii atacate care să conducă la admiterea cererii de recurs.

Totodată, a invocat nulitatea raportului în conformitate cu dispoziţiile art. 174 din C. proc. civ., întrucât art. 493 a fost abrogat prin Legea nr. 318/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condiţiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., prin încheierea din 19 martie 2020, s-a admis în principiu recursul declarat de pârâtul B. împotriva încheierii din 12 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă în dosarul nr. x/2017, fixându-se termen de judecată la data de 21 mai 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând hotărârea atacată, în limita impusă de criticile din cererea de recurs susceptibile de încadrare în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul pârâtului, ca nefondat, pentru considerentele care vor succede:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că recurentul-pârât s-a referit în mod formal la decizia civilă nr. 300 din 12 septembrie 2019 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă în contextul în care dezvoltarea motivelor de recurs nu vizează nelegalitatea acesteia, ci doar a încheierii din 12 septembrie 2019 a aceleiaşi instanţe în raport de care vor fi analizate criticilor deduse judecăţii.

Compunerea instanţei, potrivit cu exigenţele legii, constituie o garanţie a imparţialităţii acesteia.

Dubla condiţie a imparţialităţii - subiectivă, faţă de părţi, imparţialitate care se prezumă până la proba contrară, şi obiectivă, care se apreciază în raport cu garanţiile independenţei - a fost considerată de Curtea Europeană ca find o carte de vizită comună tuturor sistemelor juridice europene.

Tocmai în considererea acestei valori unice, legea a prevăzut posibilitatea - la iniţiativa părţilor sau chiar a judecătorului, de a înlătura, prin modul de compunere a instanţei, orice suspiciune cu privire la imparţialitatea sa.

Cazurile de incompatibilitate menţionate la art. 41 şi 42 din C. proc. civ. nu operează ope legis, ci numai ope judicis, un alt complet de judecată a instanţei urmând să constate sau să declare incompatibilitatea.

Pornind de la aceste consideraţii teoretice, în cauza dedusă judecăţii, recurentul-pârât a adus critici de nelegalitate încheierii atacate din perspectiva faptului că unul dintre judecătorii ce a intrat în compunerea completului de judecată învestit cu soluţionarea recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 427 din 30 ianuarie 2019 a Tribunalului Argeş, secţia civilă, obiect al dosarului nr. x/2017 al Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, nu va realiza o judecată imparţială, precum cea reclamată prin cererea de recuzare formulată, împrejurare ce se circumscrie dispoziţiilor art. 42 alin. (1) pct. 9 şi 10 din C. proc. civ.

Astfel, recurentul-pârât a justificat încălcarea art. 42 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ. prin publicarea articolului "E., sute de hectare pierdute de piteşteni" în care a făcut referire la modul de soluţionare a dosarului nr. x/2009, prin decizia civilă nr. 2043 R din 04 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, de către un complet din care a făcut parte şi doamna judecător C..

În soluţionarea cererii de recuzare, instanţa de apel a pornit de la premisa că aspectele invocate de recurent nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute de art. 42 din C. proc. civ., motivat de faptul că decizia civilă nr. 2043/R din 04 noiembrie 2011, pronunţată în dosarul nr. x/2009 de către completul de judecată din care a făcut parte şi doamna judecător C., nu priveşte pe recurentul-pârât B., recursul fiind formulat de reclamantul G. în contradictoriu cu pârâţii H. şi S.C. I. S.R.L. Piteşti.

În aceeaşi măsură nici împrejurarea menţionării numelui doamnei judecător în articolul publicat în ziarul D. sau rezoluţia întocmită în dosarul nr. x/2016, la acel moment aflat în procedura de regularizare, ce nu are legătură cu cauza, nu au fost de natură să atragă incompatibilitatea judecătorului recuzat sau suspiciuni cu privire la imparţialitatea sa.

Cu alte cuvinte, instanţa de apel a considerat că argumentele invocate în susţinerea cererii de recuzare nu constituie veritabile motive de incompatibilitate.

Cazul de incompatibilitate absolută reglementat de dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ. prevede, "Judecătorul este, de asemenea, incompatibil de a judeca în următoarele situaţii: (…) dacă el, soţul său, ascedenţii sau una dintre rudele până la gradul al patrulea inclusiv sau afinii lor, după caz, se află în relaţii de duşmănie cu una dintre părţi, soţul ori rudele acesteia până la gradul al patrulea inclusiv."

Or, pentru a conduce la admiterea cererii de recuzare pentru acest motiv, nu este suficientă o simplă afirmaţie, fiind necesar a se dovedi, in concreto, existenţa unei duşmănii din partea judecătorului.

În contextul împrejurărilor descrise de recurent, atitudinea procesuală a doamna judecător C. nu dovedeşte parţialitatea cu privire la cauza pe care a fost desemnată să o judece câtă vreme decizia civilă nr. 2043 R din 04 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2009, a fost pronunţată în soluţionarea recursului declarat de reclamantul G. împotriva deciziei nr. 122 din 12 mai 2011 a Tribunalului Argeş, secţia civilă în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi H. şi S.C. I. S.R.L. Piteşti.

Prin urmare, a extinde noţiunea de incompatibilitate dincolo de limitele impuse de prevederile legale, înseamnă a analiza o conduită din altă perspectivă decât cea predictibilă şi a permite cenzurarea măsurilor procesuale dispuse în aplicarea legii de către judecătorul învestit cu soluţionarea unui alt dosar din cadrul aceleiaşi instanţe, ceea ce este inadmisibil.

Pe de altă parte, această finalitate nu se poate atinge nici prin verificarea în calea de atac a soluţiei de respingere a cererii de recuzare, de vreme ce instanţa de control judiciar este limitată în a cenzura modul de interpretare şi aplicare a motivelor de incompatibilitate, în limitele legii.

Invocând dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 10 din C. proc. civ., recurentul-pârât a pretins că acelaşi judecător s-a aflat în stare de incompatibilitate în legătură cu dosarul nr. x/2016 al Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, având ca obiect recursurile declarate de reclamanta I. S.R.L., de intervenienţii B., J., K., şi L. şi de pârâţii Sindicatul Liber al Universităţii din Piteşti şi M. împotriva deciziei civile nr. 617 din data de 6 februarie 2019, pronunţată de Tribunalul Argeş, în condiţiile în care prin rezoluţia din data de 15 aprilie 2019 a stabilit în sarcina recurentului o taxă judiciară de timbru majorată la suma de 902,5 RON. În aceeaşi măsură starea de incompatibilitate a doamnei judecător rezidă şi din faptul că soţul, judecător F., a făcut parte din completul care a pronunţat decizia menţionată.

Art. 42 alin. (1) pct. 10 din C. proc. civ. stipulează, "Judecătorul este, de asemenea, incompatibil de a judeca în următoarele situaţii: (…) dacă, atunci când este învestit cu soluţionarea unei căi de atac, soţul sau o rudă a sa până la gradul al patrulea inclusiv a participat, ca judecător sau procuror, la judecarea aceleiaşi pricini înaintea altei instanţe."

Sintagma "a participat ca judecător la judecarea pricinii înaintea altei instanţe" trebuie înţeleasă în sensul că incompatibilitatea există doar atunci când soţul sau ruda până la gradul al patrulea inclusiv a judecătorului care este învestit cu soluţionarea unei căi de atac a pronunţat o încheiere interlocutorie sau hotărârea finală într-o etapă procesuală anterioară a aceluiaşi litigiu.

Or, din această perspectivă, raţionamentul recurentului nu poate fi primit, întrucât conduce la concluzia că orice cerere de recuzare ce vizează un judecător aflat în ipoteza prevăzută de lege, care s-a pronunţat într-o etapă procesuală într-un alt litigiu ar trebui admisă, fiind o recunoaştere asupra lipsei de imparţialitate, ceea ce contravine art. 51 alin. (4) din C. proc. civ., text normativ care nu exclude posibilitatea respingerii cererii de recuzare.

Astfel fiind, împrejurarea că în dosarul nr. x/2016 al Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, aflat în procedura de regularizare a recursului la momentul formulării cererii de recuzare, decizia atacată a fost pronunţată de soţul doamnei judecător C. nu este de natură să nască suspiciuni asupra imparţialităţii sau aparenţei de imparţialitate a judecătorului recuzat, de vreme ce aceasta a dispus doar asupra taxei judiciare de timbru.

Pe de altă parte, motivul de incompatibilitate prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 10 din C. proc. civ., fiind de strictă interpretare şi aplicare, nu se circumscrie situaţiei reclamate de către recurentul-pârât în contextul în care soţul judecătorului recuzat nu s-a pronunţat printr-o hotărâre într-o etapă procesuală anterioară a litigiului pendinte, ci într-o altă cauză în care figurează şi recurentul-pârât alături de alte părţi şi în care s-a tranşat o problemă de drept distinctă de care care face obiectul prezentului dosar.

Relativ la criticile care vizează măsura dispusă prin rezoluţia din 15 aprilie 2019 în dosarul nr. x/2016 al Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, precum şi modalitatea în care instanţa de fond şi cea de apel a înţeles să instituie măsuri procesuale în şedinţa de judecată din data de 08 martie 2018 (Judecătoria Piteşti), precum şi în şedinţa de judecată din data de 23 ianuarie 2019 (Tribunalul Argeş), acestea excedează obiectului prezentului recurs.

Constatând că instituţia incompatibilităţii, astfel cum este reglementată în art. 42 din C. proc. civ., cuprinde suficiente garanţii pentru asigurarea imparţialităţii obiective şi subiective a judecătorilor, iar motivele de recuzare invocate au privit aspecte care nu se circumscriu noţiunii de incompatibilitate, Înalta Curte apreciază că în mod judicios instanţa de apel a respins cererea de recuzare, formulată de pârât.

În consecinţă, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul B. împotriva încheierii din 12 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă în dosarul nr. x/2017.

Având în vedere că fundamentul plăţii cheltuielilor de judecată îl reprezintă culpa procesuală a părţii care a pierdut procesul, câtă vreme intimatul-pârât nu a făcut dovada existenţei cheltuielilor de judecată, va respinge ca neîntemeiată cererea formulată privind acordarea acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul B. împotriva încheierii din 12 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă în dosarul nr. x/2017.

Respinge cererea formulată de intimatul-reclamant privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 mai 2020.