Revision inadmissible where invoked judgment postdates earlier decision, so no prior res judicata contradicted.

Şedinţa publică din data de 20 mai 2020

Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată, iniţial, pe rolul Curţii de Apel Tîrgu Mureş, declinată ulterior în favoarea Înaltei Curţi de Casaşie şi Justiţie, urmare a recalificării de către petenta Casa de Asigurări de Sănătate Harghita a căii de atac exercitate, s-a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 183/R din data de 20 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2017, apreciind ca fiind potrivnică deciziei civile nr. 195 R din data de 05 septembrie 2019, pronunţată de aceiaşi curte de apel, în dosarul nr. x/2017.

În motivarea cererii de revizuire, întemeiate pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuenta Casa de Asigurări de Sănătate Harghita a susţinut că instanţa curţii de apel, prin pronunţarea deciziei civile nr. 183R din 20 iunie 2019, a făcut o greşită aplicare şi interpretare a prevederilor legale incidente, a omis să analizeze cerinţa esenţială referitoare la respectarea restricţiilor de prescriere a unor medicamente, cuprinse în Protocoalele terapeutice ale comisiilor de specialitate din cadrul Ministerului Sănătăţii, astfel cum aceasta a fost elaborată şi aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, preluat prin Ordinul comun al Ministerului Sănătăţii Publice şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 1301/500/2008, potrivit cărora prescriptori în cazul medicamentelor care constituie obiectul ordinului în discuţie, pot fi numai medicii diabetologi, psihiatri, neurologi sau geriatri, iar nu medici de medicină generală, cum este cazul în speţă.

Ca atare, prejudiciul solicitat este reprezentat de contravaloarea medicamentelor prescrise de intimatul-pârât, fără respectarea protocoalelor terapeutice, iar instanţa de recurs, în mod greşit a reţinut că revizuenta nu este îndreptăţită la recuperarea prejudiciului reclamat.

Or, în atare situaţie, în opinia revizuentei, decizia civilă nr. 183/R din 20 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş, în dosarul nr. x/2017, contravine soluţiei pronunţate de aceeaşi curte de apel, prin decizia civilă nr. 195 R din 05.09.2019, în dosarul nr. x/2017, prin care s-a respins recursul, declarat de pârâtul A., într-o speţă similară, cu aceleaşi părţi, ceea ce atrage incidenţa motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

La termenul din 20 mai 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a rămas în pronunţare asupra admisibilităţii cererii de revizuire, în raport de dispoziţiile art. 513 alin. (1) din C. proc. civ., cu privire la care reţine următoarele:

Conform prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Reiese că revizuirea priveşte anularea unor hotărâri judecătoreşti ce au fost pronunţate ulterior, cu nesocotirea celor statuate anterior, prin hotărâri judecătoreşti definitive.

Una dintre condiţiile de admisibilitate a cererii de revizuire pentru contradicţie de hotărâri presupune ca autoritatea de lucru judecat să nu fi fost invocată în cel de-al doilea proces sau, deşi invocată în cel de-al doilea proces, instanţa să nu se fi pronunţat cu privire la acest aspect.

Aşadar, calea de atac a revizuirii, întemeiate pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., vizează întotdeauna a doua hotărâre judecătorească, pronunţată, din punct de vedere cronologic, ulterior primei hotărâri judecătoreşti, cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat a acesteia din urmă.

În speţa de faţă, revizuenta Casa de Asigurări de Sănătate Harghita a solicitat, în temeiul prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuirea deciziei civile nr. 183/R din data de 20 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2017, ca fiind contradictorie deciziei civile nr. 195 R din 05.09.2019, pronunţate, ulterior, în dosarul nr. x/2017, de aceeaşi curte de apel.

Din analiza conţinutului celor două hotărâri judecătoreşti pretins a fi contradictorii, se constată că se solicită revizuirea deciziei civile nr. 183/R, pronunţată la data de 20 iunie 2019, pe motiv că încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 195 R din data de 05.09.2019, pronunţată ulterior.

Dintr-o interpretare logică a textului legal a art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., rezultă că, pentru a putea fi reţinută o nesocotire a autorităţii de lucru judecat, şi deci, incidenţa motivului de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, este necesar ca autoritatea de lucru judecat să existe, adică să fie deja reţinută în cuprinsul unei hotărâri judecătoreşti, şi deci, să fie preeexistentă hotărârii a cărei revizuire se solicită, neputându-se reclama, în condiţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., o nesocotire a autorităţii de lucru judecat în raport de o hotărâre judecătorească, inexistentă la momentul pronunţării hotărârii a cărei revizuire se solicită.

De esenţa încălcării autorităţii de lucru judecat este existenţa unei statuări, definitive, anterioare, a instanţei, cu privire la o anumită chestiune de drept şi în raport de care se poate analiza nesocotirea autorităţii de lucru judecat şi deci, incidenţa motivului de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Prin cererea de revizuire, petenta Casa de Asigurări de Sănătate Harghita solicită anularea deciziei civile nr. 183/R, pronunţată la data de 20 iunie 2019, pe motiv că încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 195 R din data de 05.09.2019, pronunţată ulterior. Or, la data de 20 iunie 2019, data pronunţării deciziei a cărei revizuire se solicită, decizia nr. 195R, în raport de care se invocă nesocotirea autorităţii de lucru judecat, nu era pronunţată, aceasta fiind pronunţată ulterior, la data de 05 septembrie 2019. Prin urmare, la data de 20 iunie 2019, nu se poate reţine existenţa vreunei autorităţi de lucru judecat cu privire la aspectele invocate de către revizuentă şi de care instanţa să nu fi ţinut seama, nefiind vorba de chestiuni preexistente, în ideea apărării securităţii juridice.

Pe de altă parte, demersul juridic al revizuentei este în contradicţie atât cu scopul urmărit de legiuitor prin edictarea normelor privind revizuirea pentru contrarietate de hotărâri şi care vizează înlăturarea nesocotirii, printr-o hotărâre judecătorească, ulterioară, a autorităţii de lucru judecat, cât şi cu principiului securităţii raporturilor juridice, ca element esenţial al preeminenţei dreptului.

Pornind de la principiul potrivit căruia "hotărârea judecătorească este prezumată a exprima adevărul şi nu trebuie contrazisă de o altă hotărâre (res iudicata pro veritate habetur) precum şi de la principiul siguraţei raporturilor juridice civile, scopul legiuitorului în edictarea normelor cuprinse în art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. a fost acela al anulării hotărârilor judecătoreşti pronunţate ulterior, cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat, statuate prin hotărâri judecătoreşti anterioare.

Se constată că prezenta cerere de revizuire a fost generată de o pretinsă practică neunitară a curţii de apel cu privire la modul de aplicare şi interpretare a prevederilor cuprinse în Protocoalele terapeutice ale comisiilor de specialitate din cadrul Ministerului Sănătăţii, astfel cum aceasta a fost elaborată şi aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, preluat prin Ordinul comun al ministerului sănătăţii publice şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 1301/500/2008, aşa cum chiar revizuenta precizează în cuprinsul cererii scrise.

Or, chiar dacă, potrivit jurisprudenţei CEDO, noţiunea de proces echitabil presupune, printre altele, că dezlegările, rămase definitive, date problemelor de drept în litigii anterioare, dar identice sub aspectul problemelor de drept solutionate, au caracter obligatoriu în litigiile ulterioare, nu înseamnă că eventuala practică neunitară a instanţelor de judecată poate fi supusă cenzurii prin intermediul prezentei căi de atac, legiuitorul român reglementând proceduri speciale pentru astfel de împrejurări.

Pe de altă parte, nemulţumirea revizuentei cu privire la pretinsa aplicare şi interpretare greşită de către instanţa de apel a prevederilor cuprinse în Protocoalele terapeutice ale comisiilor de specialitate din cadrul Ministerului Sănătăţii, astfel cum aceasta a fost elaborată şi aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, preluat prin Ordinul comun al ministerului sănătăţii publice şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 1301/500/2008, nu poate face obiectul căii de atac reglementate de prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., aceasta întrucât revizuirea nu presupune realizarea unui control judiciar, cum este cazul căilor de atac de reformare. Astfel, instanţa de revizuire nu exercită un control judiciar asupra legalităţii şi temeiniciei deciziei ce face obiectul prezentului dosar, nu are căderea să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conţine soluţia corectă, ci este îndrituită să verifice numai dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea principiului autorităţii de lucru judecat a celor statuate anterior şi, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.

Pentru aceste considerente, constatând că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta Casa de Asigurări de Sănătate Harghita împotriva deciziei civile nr. 183/R din data de 20 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta Casa de Asigurări de Sănătate Harghita împotriva deciziei civile nr. 183/R din data de 20 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2017.

Cu recurs, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Cererea de recurs se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 mai 2020.