Appeals perempted for inactivity after suspension due to party's death in civil compensation case

Şedinţa publică din data de 20 mai 2020

Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, la data de 09.07.2015, sub nr. x/2015, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul Bucureşti prin primar general solicitând obligarea pârâtului să predea imobilul, spaţiul comercial, în suprafaţă de 127 m.p., situat în Bucureşti, B-dul x nr. 78- 92, bl. C. civ., sector 6; respectiv, la plata beneficiului nerealizat pentru lipsirea reclamantei de folosire a echivalentului bunului solicitat prin notificarea nr. x/31.07.2001, întemeiată pe prevederile Legii nr. 10/2001, începând cu data de 06.10.2001 şi până la data de 18.02.2015 şi a lipsei de folosinţă lunară a spaţiului comercial, începând cu data de 19.02.2015 şi până la predarea sa efectivă către reclamantă.

2. Judecata în primă instanţă.

Prin sentinţa civilă nr. 1523/25.112016, Tribunalul Bucureşti, secţia IV-a civilă a respins, ca nefondată, cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bucureşti, prin primar general.

Excepţiile invocate de pârât au fost discutate la termenul din 18.12.2015, prin încheierea de şedinţă de la acea dată, fiind admisă excepţia lipsei de interes pentru primul capăt de cerere (având ca obiect obligarea Municipiului Bucureşti la predarea spaţiului din Bulevardul x), reţinându-se că reclamanta avea posibilitatea de a se prevala de sentinţa civilă nr. 710/2013, pe care a şi pus-o în executare; au fost respinse excepţiile netimbrării, cu motivarea că cererea reclamantei este subsumată dispoziţiilor art. 50 din Legea nr. 10/2001, fiind în legătură cu un bun vizat de Legea nr. 10/2001, şi inadmisibilităţii capetelor 2 şi 3 de cerere (având ca obiect daunele interese pretinse de reclamantă cu titlu de beneficiu nerealizat şi contravaloare lipsă de folosinţă), judecătorul fondului apreciind că susţinerile pârâtului reprezintă apărări de fond, şi prescripţiei dreptului material la acţiune pentru cel de-al doilea capăt de cerere, cu motivarea că termenul de prescripţie a început să curgă de la data la care s-a stabilit că reclamanta are dreptul la acordarea unui alt imobil în compensare.

Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Municipiului Bucureşti, pe petitul trei al cererii de chemare în judecată, având ca obiect plata contravalorii lipsei de folosinţă pentru spaţiul comercial acordat în compensare, a fost unită cu fondul cauzei, reţinându-se că priveşte fondul cererii deduse judecăţii.

3. Judecata în apel.

Prin decizia civilă nr. 72A din 26 ianuarie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis apelurile formulate de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 1523 din 25.11.2016 şi de pârâtul Municipiul Bucureşti, prin primar general, a dipus anularea, în parte, a sentinţei atacate şi, în consecinţă, a respins, ca nefondată, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Municipiului Bucureşti, a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru perioada anterioară datei de 9 iulie 2012, a admis, în parte, acţiunea, în sensul că a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 919.786 RON, reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă a spaţiului, în suprafaţă de 127 mp, situat în B-dul x nr. 78 - 92, bl. C. civ., sect. 6, ce face obiectul Dispoziţiei nr. 19231/09.02.2016 a Primarului General al Municipiului Bucureşti, pentru perioada 01.04.2013 - 14.03.2016, a respins pretenţiile reclamantei pentru perioada 06.10.2001 - 08.07.2012, constatând prescris dreptul material la acţiune şi, ca nefondate, pentru perioada cuprinsă între 09.07.2012 - 31.03.2013, a păstrat soluţia de respingere a excepţiilor nulităţii cererii de chemare în judecată pentru netimbrare şi inadmisibilităţii petitelor 2 şi 3 ale cererii de chemare în judecată.

4. Judecata în recurs. Procedura de filtru.

Impotriva deciziei curţii de apel au declarat recursuri ambele părţi, înregistrate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 17 aprilie 2018.

La data de 25 iulie 2018, apărătorul ales al reclamantei, avocat B. a depus o cerere la dosarul cauzei prin care a învederat că, la data de 04 iunie 2018, a intervenit decesul reclamantei A., conform extrasului de certificat de deces pe care l-a ataşat cererii, fila x, apreciind că în cauză sunt incidente prevederile legale ale art. 412 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 27 februarie 2019, completul de filtru, în temeiul dispoziţiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării cauzei, până la indicarea moştenitorilor recurentei-reclamante.

Prin rezoluţia din data de 15 ianuarie 2020, din oficiu, a fost acordat termen la 05 februarie 2020, în vederea discutării intervenirii perimării, când instanţa a acordat termen pentru a da posibilitatea recurentului-pârât să facă demersurile necesare în vederea identificării faptului dacă a avut loc dezbaterea succesiunii de pe urma defunctei reclamante A., precum şi pentru indicarea eventualilor succesori.

La data de 13 martie 2020, recurentul-pârât Minicipiul Bucureşti prin primar general, a formulat o cerere de repunere pe rol a cauzei şi a solicitat introducerea în cauză a moştenitorului C., în calitate de succesor al reclamantei A., având în vedere că potrivit adresei nr. x, emisă de Centrul Naţional de Administrare a Registrelor Naţionale Notariale, există moştenitori ai defunctei A., în persoana fiului acesteia, C..

5. Considerentele Înaltei Curţi

Analizând excepţia perimării, Înalta Curte reţine următoarele:

Conform prevederilor art. 416 din C. proc. civ. " Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă. (3) Nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum şi cele când, din motive care nu sunt imputabile părţii, cererea n-a ajuns la instanţa competentă sau nu se poate fixa termen de judecată.".

Pe de altă parte, art. 412 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. stipulează că "(1) Judecarea cauzelor se suspendă de drept: 1. prin decesul uneia dintre părţi, până la introducerea în cauză a moştenitorilor, în afară de cazul când partea interesată cere termen pentru introducerea în judecată a acestora; ".

De asemenea, conform art. 418 din acelaşi act normativ "Cursul perimării este suspendat cât timp durează suspendarea judecăţii, pronunţată de instanţă în cazurile prevăzute la art. 413, precum şi în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruinţă a părţilor în judecată. (2) În cazurile prevăzute la art. 412, cursul perimării este suspendat timp de o lună de la data când s-au petrecut faptele care au determinat suspendarea judecăţii, dacă aceste fapte s-au petrecut în cele din urmă 3 luni ale termenului de perimare."

Aşadar, perimarea reprezintă o sancţiune procesuală determinată de neglijenţa părţilor în executarea obligaţiilor procesuale, în acest sens fiind sancţionată pasivitatea părţilor din proces.

Perimarea reprezintă o garanţie a respectării principiului celerităţii procesului, examinării cauzelor civile într-un termen rezonabil, prin stabilirea anumitor limite ale desfăşurării procesului civil şi excluderii cauzelor civile ce rămân în nelucrare din culpa părţilor.

Pe de altă parte, din interpretarea sistematică a prevederilor legale redate, reiese că termenul de perimare este suspendat numai în situaţia suspendării judecăţii de drept a pricinii pentru decesul uneia dintre părţi, cu condiţia însă ca acest eveniment să fi intervenit în cele din urmă 3 luni ale termenului de perimare.

În cauza de faţă, se constată că judecata recursurilor a fost suspendată, prin încheierea din data de 27 februarie 2019, în temeiul prevederilor art. 412 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., ca urmare a decesului recurentei-reclamante A., până la indicarea moştenitorilor acesteia, încheierea fiind comunicată părţilor la data de 25 martie 2019, conform înscrisurilor aflate la filele x şi 81.

Aşadar, reluarea judecăţii recursurilor era condiţionată de indicarea, de către părţi, a moştenitorilor părţii decedate, aşa cum reiese din chiar cuprinsul încheierii comunicate părţilor.

Din conţinutul certificatului de moştenitor nr. x din 05 octombrie 2018, depus la termenul din 20 mai 2020, reiese că C. avea calitatea de moştenitor al defunctei recurente-reclamante A..

Aşadar, la momentul la care a fost dispusă suspendarea judecăţii cauzei, prin încheierea din data de 27 februarie 2019, era identificat moştenitorul defunctei reclamante A., în persoana lui C., instanţa nefiind înştiinţată despre această împrejurare.

Prin urmare, nefiind în situaţia de excepţie a suspendării termenului de perimare, reglementată de art. 418 alin. (1) din C. proc. civ., respectiv a intervenirii decesului uneia dintre părţi în ultimele 3 luni ale termenului de perimare, se constată că termenul de perimare a început să curgă de la momentul la care părţile au fost încunoştiinţate despre măsura suspendării, respectiv de la data de 25 martie 2019, data comunicării încheierii de suspendare din 27 februarie 2019, având în vedere că, deşi exista emis certificatul de moştenitor de pe urma defunctei A., niciuna dintre părţi nu a întreprins demersuri pentru ca acesta să fie depus la dosarul cauzei, deşi această obligaţie le incumba, în aplicarea prevederilor art. 10 din C. proc. civ. care reglementează obligaţiile părţilor în procesul civil.

Or, atitudinea pasivă a părţilor, confirmată în cadrul dezbaterilor din şedinţa publică de la termenul din 20 mai 2020, este sancţionată de către legiuitor prin lipsirea de efecte juridice a tuturor actelor de procedură întocmite în cauză.

Aşadar, aşa cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, de la momentul comunicării măsurii suspendării, respectiv de la data de 25 martie 2019, şi până la momentul împlinirii termenului de 6 luni, niciuna dintre părţi nu a făcut vreun demers pentru indicarea moştenitorului defunctei recurente-reclamante A., deşi acesta era cunoscut, şi nici nu s-a făcut dovada vreunei cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului perimării.

Termenul de perimare s-a împlinit la data de 25 septembrie 2019, în aplicarea prevederilor art. 181 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ.

Pentru a interveni perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părţii, existând în acest sens o prezumţie simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruinţă în judecată în intervalul de timp reglementat de lege. Or, deşi încunoştiinţate despre măsura suspendării şi despre condiţiile ce se impun a fi îndeplinite pentru continuarea judecăţii, niciuna dintre părţi nu a întreprins demersuri pentru depunerea la dosarul cauzei a certificatului de moştenitor, emis de pe urma defunctei recurente-reclamante A..

Cererea depusă de recurentul-pârât Municipiul Bucureşti, prin primar general, la data de 12 martie 2020, prin care s-a solicitat repunerea pe rol a cauzei şi a fost indicat, drept succesibil, C., potrivit adresei nr. x emisă de Centrul Naţional de Administrare a Registrelor Naţionale Notariale, nu poate fi apreciată ca un demers apt a produce întreruperea termenului de perimare, deja împlinit la data de 25 septembrie 2019.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va constata perimat recursul declarat de recurenta-reclamantă A., continuat de C., în calitate de moştenitor, împotriva deciziei civile nr. 72 A din 26 ianuarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi recursul declarat de recurentul-pârât Muncipiul Bucureşti, prin primarul general, împotriva aceleiaşi decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurenta-reclamantă A., continuat de C., în calitate de moştenitor, împotriva deciziei civile nr. 72 A din 26 ianuarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi recursul declarat de recurentul-pârât Muncipiul Bucureşti, prin Primarul General, împotriva aceleiaşi decizii.

Cu drept de recurs, în termen de 5 zile de la pronunţare, la Completul de 5 judecători; cererea de recurs se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 mai 2020.