Peremption of exceptional civil review petition due to over-year inactivity following suspension

Şedinţa publică din data de 20 mai 2020

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

La data de 18 octombrie 2018, sub nr. x/2018, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a fost înregistrată contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 804 din 15 martie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2017.

În motivarea căii de atac, contestatorul a susţinut că instanţa de recurs nu a analizat motivele de nelegalitate invocate prin cererea de recurs.

Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:

Contestaţia în anulare, formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 804 din 15 martie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2017, conform evidenţelor Ecris, programul naţional de gestiune a activităţii instanţelor, a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 18.10.2018, judecata cauzei fiind suspendată la termenul de judecată din data de 23.01.2019, în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., dată de la care niciuna dintre părţi nu a mai efectuat vreun act de procedură, lăsând în nelucrare pricina care, din oficiu, a fost repusă pe rol în vederea discutării perimării, conform art. 252 (1) C. proc. civ., la data de 27.01.2020, părţile fiind citate în acest sens pentru termenul din 20.05.2020.

Potrivit art. 248 (1) C. proc. civ., incident în cauză, "orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii mai mult de un an".

Perimării i s-a atribuit o natură juridică mixtă, în sensul că reprezintă atât o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, cât şi o prezumţie de desistare, dedusă din faptul nestăruinţei vreme îndelungată în judecată.

Reglementată ca o excepţie de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepţia de perimare este peremptorie, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află şi este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părţilor dar şi în interesul unei bune administrări a actului de justiţie.

Pentru a interveni perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părţii, existând în acest sens o prezumţie simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruinţă în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.

În speţă, de la data când a intervenit suspendarea, respectiv 23.01.2019 şi până la data repunerii pe rol din oficiu, nici una din părţi nu a întrerupt cursul suspendării, lăsând în nelucrare contestaţia în anulare.

Faţă de cele ce preced, având în vedere că lăsarea cauzei în nelucrare se datorează culpei părţii, în baza art. 248 alin. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va constata perimarea contestaţiei în anulare declarată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 804 din 15 martie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată contestaţia în anulare declarată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 804 din 15 martie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2017.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 mai 2020.