Jurisdiction over damages claim against union president assigned to Marghita District Court as civil dispute

Asupra conflictului negativ de faţă, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea înregistrată la 31 iulie 2019 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul B., în calitate de preşedinte al federaţiei Sindicatelor Libere Independente Energetica, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 65.000 RON cu titlu de despăgubiri materiale şi morale.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a arătat că începând cu 1 aprilie 1999 a îndeplinit funcţia de consilier juridic, fiind angajat cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată.

La 16 februarie 2018 pârâtul a emis decizia de concediere nr. x/2018, prin care s-a dispus concedierea reclamantului în temeiul art. 65 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, concedierea fiind abuzivă, netemeinică, nelegală şi nejustificată. Reclamantul a apreciat că, în operaţiunea de concediere, pârâtul a acţionat nu numai nelegal, cât şi, mai ales, abuziv.

La 12 octombrie 2018, pârâtul a emis decizia de reintegrare nr. 227/2018, pentru ca mai apoi, la 24 decembrie 2018, pârâtul să emită decizia de concediere nr. 290/2018, prin care s-a dispus concedierea reclamantului, noua concediere fiind, de asemenea, abuzivă, netemeinică, nelegală şi nejustificată.

Reclamantul a invocat faptul că pârâtul a încălcat prevederile art. 60 din Legea nr. 53/2003 Codul muncii şi nu a respectat prevederile art. 76 din acelaşi act normativ.

Contestaţia reclamantului la cea de-a doua concediere a făcut obiectul dosarului nr. x/2019 înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, instanţă care prin sentinţa nr. 3876 pronunţată la 27 iunie 2019 a decis anularea deciziei nr. 290/24.12.2018 emisă de pârâtă şi a obligat pe pârâta la reintegrarea reclamantului pe postul şi funcţia deţinute anterior concedierii.

În finalul cererii de chemare în judecată se arată că pârâtul trebuie să-1 despăgubească pe reclamant pentru prejudiciul material în suma de 62.000 RON şi, de asemenea, pârâtul trebuie să-l despăgubească pe reclamant pentru hărţuirea morală din anii 2017, 2018, 2019, respectiv pentru prejudiciul moral creat, în sumă de 3.000 RON.

În drept, au fost indicate prevederile art. 253, art. 266, art. 267, art. 268, art. 269 din Legea nr. 53/2003 Codul muncii.

La 30 septembrie 2019, pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată şi obligarea reclamantului la suportarea cheltuielilor de judecată determinate de soluţionarea litigiului.

Totodată, pârâtul a formulat cerere reconvenţională, prin care a solicitat obligarea reclamantului la plata sumei de 1000 RON cu titlu de daune morale.

II. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale:

Prin sentinţa civilă nr. 6112 din 5 noiembrie 2019, Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Marghita.

În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a arătat că din înscrisurile depuse la dosar reiese că între reclamant şi pârât nu există niciun raport de muncă, iar prin cererea de chemare în judecată tribunalul nu a fost investit cu soluţionarea unui litigiu de muncă sau de asigurări sociale, pentru a se reţine că este aplicabilă jurisdicţia muncii.

Prin urmare, instanţa a apreciat că litigiul este unul civil de drept comun, în privinţa căruia sunt aplicabile dispoziţiile art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ., sub aspectul competenţei materiale, respectiv art. 107 alin. (1) C. proc. civ., în privinţa competenţei teritoriale, astfel încât a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judeătoriei Marghita - instanţă în a cărei circumscripţie se află domiciliul pârâtului B..

III. Hotărârea Judecătoriei Marghita:

Învestită prin declinare, Judecătoria Marghita a pronunţat sentinţa civilă nr. 99 din 31 ianuarie 2020, prin care a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În motivare, instanţa a reţinut că pârâtul B. a fost chemat în judecată în calitate de preşedinte al Federaţiei Sindicatelor Libere Independente Energetica şi nu în nume propriu - fapt subliniat de reclamant prin precizarea la acţiune depusă la dosar, în cuprinsul căreia a arătat că pârâtul B. a fost chemat în judecată în calitate de preşedinte al federaţiei, calitate în care i-a adus prejudiciul care face obiectul dosarului.

Prin cererea introductivă reclamantul a solicitat plata unor despăgubiri pentru acoperirea unor prejudicii care susţine că i s-ar fi cauzat ca urmare a unor discriminări şi concedieri repetate şi nelegale, deciziile de concediere fiind anulate de instanţele de judecată iar acesta a fost reintegrat în muncă.

Acordarea unor despăgubiri precum cele solicitate de reclamant sunt prevăzute atât de dispoziţiile art. 80 alin. (1) Codul muncii cât şi de cele ale art. 253 alin. (1) Codul Muncii.

Aşadar, despăgubirile solicitate de reclamant izvorăsc tocmai din modalitatea de desfăşurare a raporturilor de muncă dintre acesta şi pârâtă, cererea de chemare în judecată vizând acordarea unor compensaţii grefate pe împrejurări ce ţin de modalitatea de executare, modificare şi încetare a contractului individual de muncă.

Având în vedere aceste considerente, instanţa a concluzionat că litigiul nu este unul civil de drept comun întrucât nu îmbracă forma clasică a acţiunilor în pretenţii, izvorul obligaţional al creanţei pretinse nefiind reprezentat de o convenţie sau un fapt juridic civil.

Apreciind că raportul juridic litigios este unul ce intră în sfera reglementărilor de dreptul muncii, Judecătoria Marghita a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

IV. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin acţiunea dedusă judecăţii în prezentul litigiu, reclamantul A. - care a îndeplinit funcţia de consilier juridic în cadrul Federaţiei Sindicatelor Libere Independente Energetica - a chemat în judecată pe pârâtul B., în calitate de preşedinte al Federaţiei Sindicatelor Libere Independente Energetica, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea acestuia la plata unor despăgubiri materiale şi morale.

Conflictul negativ de competenţă ivit în cauză între Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi Judecătoria Marghita a fost generat de modul diferit de stabilire a naturii litigiului, în întregul său.

Astfel, Tribunalul Bucureşti a apreciat natura civilă a cauzei, reţinând că între reclamant şi pârât nu există niciun raport de muncă, în timp ce Judecătoria Marghita a reţinut că pretenţiile băneşti solicitate în cauză sunt întemeiate pe Codul Muncii, având în vedere izvorul obligaţional al creanţei pretinse care intră în sfera reglementărilor de dreptul muncii.

În conformitate cu dispoziţiile art. 9 alin. (2) C. proc. civ., obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor.

În speţă, reclamantul a chemat în judecată pe pârât, solicitând plata unor despăgubiri pentru acoperirea unor prejudicii care susţine că i s-ar fi cauzat ca urmare a unor discriminări şi concedieri repetate şi nelegale, reclamantul apreciind că respectivele despăgubiri i se cuvin ca urmare a comportamentului pârâtului, care în calitate de preşedinte al Federaţiei Sindicatelor Libere Independente Energetica, ar fi săvârşit o serie de abuzuri împotriva sa, abuzuri constatate şi sancţionate prin hotărâri pronunţate de Tribunalul Bucureşti şi Tribunalul Braşov.

Din lecturarea cererii de chemare în judecată, reiese faptul că prejudiciul material (62.000 RON) la care face referire reclamantul ar rezulta din faptul că, în toată perioada în care pârâtul ar fi săvârşit abuzurile, reclamantul ar fi fost nevoit să acopere cheltuieli pentru care a fost nevoit să contracteze împrumuturi, iar prejudiciul moral (3.000 RON) este solicitat pentru "hărţuirea morală din aceşti ani, 2017, 2018, 2019".

Totodată, din înscrisurile existente în dosar, reiese că între reclamant şi pârât (persoană fizică) nu există un raport de muncă, iar pretenţiile solicitate de reclamant nu se referă la drepturi şi obligaţii care decurg din încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea unui contract individual sau colectiv de muncă. Chiar reclamantul a precizat că litigiile ce au avut ca obiect raporturile de muncă (în care calitatea de pârât a fost deţinută de persoana juridică angajatoare - Federaţia Sindicatelor Libere Independente Energetica) au fost soluţionate prin hotărâri pronunţate de instanţele cărora le revenea competenţa în jurisdicţia muncii (Tribunalul Bucureşti şi Tribunalul Braşov).

Astfel conturat, raportul juridic dintre reclamant şi pârât este unul de drept comun, căruia îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ. (sub aspectul competenţei materiale) şi dispoziţiile art. 107 C. proc. civ. (în privinţa competenţei teritoriale).

Pentru considerentele expuse, având în vedere natura litigiului (ce este unul civil de drept comun) şi domiciliul reclamantului, Înalta Curte urmează a stabili competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Marghita.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Marghita.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 mai 2020.