Nullity of cassation for failure to frame grounds within statutory cassation exceptions
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (ICCJ) dismissed the appeal as null and void, thereby upholding the lower court's decision to suspend the proceedings, in favor of the respondent institution. The case involved a procedural dispute where appellants sought to challenge an order suspending their petition for the revision of a final judgment in a civil matter, arguing that their absence from the hearing was due to objective circumstances and that the court violated procedural forms by failing to amend the schedule despite their request. The court determined that the appeal was null under Article 489(2) of the Code of Civil Procedure because the appellants failed to frame their arguments within the specific grounds for cassation listed in Article 488, effectively presenting a factual defense regarding their inability to appear rather than a legal challenge to the lower court's procedural ruling, with any subsequent proper legal framing deemed inadmissible as it occurred outside the statutory deadline.
Legislator headnote
AI generatedart. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 414 alin. (1) C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ, art. 222 C. proc. civ, art. 489 alin. (1) C. proc. civ, art. 488 C. proc. civ; Nullity of cassation for failure to frame grounds within statutory cassation exceptions: The case involved a procedural dispute where appellants sought to challenge an order suspending their petition for the revision of a final judgment in a civil matter, arguing that their absence from the hearing was due to objective circumstances and that the court violated procedural forms by failing to amend the schedule despite their request. The court determined that the appeal was null under Article 489(2) of the Code of Civil Procedure because the appellants failed to frame their arguments within the specific grounds for cassation listed in Article 488, effectively presenting a factual defense regarding their inability to appear rather than a legal challenge to the lower court's procedural ruling, with any subsequent proper legal framing deemed inadmissible as it occurred outside the statutory deadline.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProvides the main ground for declaring the cassation appeal null due to failure to justify it within the legal timeframe.
Applied as the basis for annulling the appeal because the grounds invoked did not fall within the exhaustive list of cassation grounds provided in the law.
Referenced in the dispositive context to identify the specific cassation ground that the appellants failed to correctly frame and substantiate within the legal deadline.
Full text
asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată la data de 05.07.2019 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, revizuenţii A., B. au solicitat revizuirea deciziei nr. 1625/A/19.12.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă în dosar nr. x/2016.
3. Hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti
Prin încheierea de şedinţă din 28.10.2019, pronunţată în dosar nr. x/2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a suspendat judecata cererii de revizuire, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., reţinând că părţile nu s-au prezentat la apelul nominal şi nu au solicitat judecata în lipsă.
4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 414 alin. (1) C. proc. civ., revizuenţii A., B..
Recurenţii au arătat că la termenul de judecată din 28.10.2019, din motive independente de voinţa acestora şi a apărătorului lor, care se afla în imposibilitatea de a se prezenta la strigarea cauzei, instanţa a dispus suspendarea judecăţii în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Recurenţii au mai arătat că motivele de suspendare nu le sunt imputabile şi au solicitat admiterea recursului, repunerea pe rol a cauzei, cu citarea părţilor pentru termenul de judecată.
5. Procedura de filtru
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin rezoluţia din 25.03.2020 a fost fixat termen de judecată în cameră de consiliu, fără citare părţi, la data de 13.05.2020.
La data de 09.03.2020, recurenţii au formulat punct de vedere la raport, prin care au solicitat repunerea pe rol a cererii din dosarul civil nr. x/2019, privind revizuirea deciziei nr. 1625/A/19.12.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosar nr. x/2016.
Au mai arătat că recursul este motivat potrivit legii, respectă cerinţele art. 486 alin. (3) şi 414 alin. (2) C. proc. civ. şi este admisibil.
De asemenea, recursul se circumscrie dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în sensul că prin hotărârea dată instanţa a încălcat formele de procedură a căror nerespectare atrage nulitatea, întrucât deşi recurenţii au solicitat la primul termen de judecată amânarea judecăţii din motive obiective dovedite, instanţa a încălcat dispoziţiile art. 222 C. proc. civ.
Recurenţii au invocat decizia în interesul legii nr. 2/2017 a Înaltei Curţi, dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
6. Apărările formulate în cauză
Recursul a fost comunicat intimatei Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor la data de 07.01.2020, conform dovezii de comunicare de la dosar ICCJ, iar termenul pentru formularea întâmpinării a expirat la data de 07.02.2020 (zi lucrătoare de vineri).
În cauză nu s-a formulat întâmpinare.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nul pentru considerentele ce urmează să fie expuse.
Potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".
Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus şi motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres şi limitativ reglementate.
În consecinţă, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.
În speţă, se constată că recursul nu conţine critici care să poată fi încadrabile în textul legal menţionat.
Astfel, revizuenţii învederează că temeiul pentru care s-a dispus suspendarea judecăţii, respectiv lipsa părţilor, nu le este imputabil şi că la termenul de judecată din 28.10.2019, din motive independente de voinţa acestora şi a apărătorului lor, care se afla în imposibilitatea de a se prezenta la strigarea cauzei, instanţa a dispus suspendarea judecăţii în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Argumentele învederate prin memoriul de recurs nu se circumscriu însă dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ., situaţie în care devin incidente dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., privind sancţiunea nulităţii pentru neîncadrarea motivelor invocate în ipotezele expres reglementate de art. 488 C. proc. civ.
Aceasta întrucât recurenţii relevă instanţei de control judiciar o situaţie de fapt, respectiv aceea a imposibilităţii de prezentare la termenul de judecată din motive, pretind aceştia, neimputabile lor şi apărătorului ales, iar nu o chestiune de nelegalitate care să privească măsura suspendării judecăţii luată de instanţă în absenţa unei solicitări de judecată în lipsă.
O astfel de apărare însă nu poate fi calificată drept o chestiune de nelegalitate în sensul art. 488 C. proc. civ. iar, pe cale de consecinţă, nu poate fi analizată ca atare de către instanţa de recurs.
Împrejurarea că prin punctul de vedere la raport recurenţii indică drept motiv de recurs dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. (în mod eronat trecut ca fiind art. 488 alin. (1) pct. 6), nu este de natură să înlăture sancţiunea nulităţii, câtă vreme această încadrare şi motivarea subsecventă au intervenit în afara termenului legal.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va anula recursul declarat de revizuenţii A., B. împotriva încheierii de şedinţă din 28 octombrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de revizuenţii A., domiciliat în judeţul Timiş, B., domiciliată în judeţul Caraş Severin, ambii cu domiciliul procesual ales la avocat C., Timişoara, judeţul Timiş împotriva încheierii de şedinţă din 28 0ctombrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în contradictoriu cu intimata Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, cu sediul în Bucureşti, Calea x.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi,13 mai 2020.