Appeal annulled as void; police win tort claim after untimely grounds and extra-legal factual arguments.

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată şi valoarea litigiului

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 10.06.2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B., C. şi D., obligarea acestora, în solidar, la plata sumelor de 50.000 RON reprezentând despăgubiri pentru repararea daunelor materiale cauzate de pierderea locului de muncă şi de 200.000 RON, reactualizată, cu dobânda aferentă, reprezentând despăgubiri pentru repararea daunei morale aduse onoarei, demnităţii şi reputaţiei sale, afectată de pierderea contractelor de muncă, denaturarea publică şi oficială a probităţii sale morale şi profesionale, care i-au cauzat un prejudiciu moral, respectiv o traumă psihică substanţială, cu cheltuieli de judecată.

In drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 253 alin. (4) raportate la art. 70, art. 72, art. 75, art. 252 coroborate cu cele ale art. 1349, art. 1357, art. 1359, art. 1364, art. 1369, art. 1373, art. 1381, art. 1382, art. 1385, art. 1388, art. 15 şi art. 16 C. civ., art. 4 alin. (2) şi art. 55 din Legea nr. 360/2002 privind statutul poliţistului.

Prin precizările din 04.07.2016, reclamantul a solicitat obligarea celor trei pârâţi la plata despăgubirilor, în solidar, cu Inspectoratul de Poliţie Judeţean Tulcea.

Judecătoria Tulcea, prin sentinţa civilă nr. 3277/15.12.2016, a admis excepţia de necompetenţă materială, invocată din oficiu. A declinat competenţa de soluţionare a acţiunii, având ca obiect răspundere delictuală, în favoarea Tribunalului Tulcea, în raport de dispoziţiile art. 94 alin. (1) lit. k) şi art. 95 pct. 1 C. proc. civ.

2. Sentinţa Tribunalului Tulcea

Prin sentinţa nr. 1797/24.10.2017, Tribunalul Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea, ca nefondată; a obligat reclamantul la plata sumei de 3.000 RON cheltuieli de judecată către pârâţii persoane fizice.

3. Decizia Curţii de Apel Constanţa

Prin decizia nr. 148/C/03.10.2018, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă,a respins, ca nefondat, apelul reclamantului împotriva sentinţei; a obligat reclamantul la plata, către intimaţii - pârâţi persoane fizice, a sumei de 2100 RON reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 317 C. proc. civ., E..

În motivarea contestaţiei s-a arătat că intimaţii-pârâţi C., B. şi D. (în favoarea cărora contestatorul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2100 RON prin decizia atacată) au exercitat asupra contestatorului un comportament abuziv, urmare a relatărilor jurnalistice ale acestuia privind dezvăluirea unor fapte comise de oameni ai legii.

În calitate de agenţi de poliţie, intimaţii l-au sancţionat contravenţional pe contestator, au întocmit procese-verbale fără respectarea prevederilor legale, l-au hărţuit, insultat, ameninţat şi au încercat să-i însceneze un abuz asupra unei persoane minore de sex feminin.

La data de 18.09.2019, reclamantul a depus cerere pentru recalificarea căii de atac ca fiind recurs, având în vedere că motivele invocate în cererea iniţială se circumscriu celor de casare prevăzute la art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului, s-a arătat că instanţa de apel nu a analizat întreg materialul probator, respectiv nu a avut în vedere că acţiunile şicanatorii exercitate de intimaţi s-au desfăşurat pe o perioadă mai mare de 12 ani.

De asemenea, instanţa de apel nu a arătat, în decizia pronunţată, care sunt considerentele pentru care a înlăturat depoziţiile martorilor audiaţi ori nu le-a avut în vedere şi nu a motivat de ce înscrisurile din toate celelalte dosare nu au fost avute în vedere pentru dovedirea hărţuirii, ce are natura unei fapte penale.

Prin decizia nr. 114/C/16.10.2019, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a declinat competenţa de soluţionare a recursului în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

5. Procedura filtru

Înalta Curte, înregistrând dosarul ca recurs, a procedat, la data de 20.02.2020, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Completul de filtru C3, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluţia de la aceeaşi dată, comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin punctul de vedere la raport formulat la data de 16.03.2020, recurentul a solicitat admiterea recursului.

6. Apărări formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată în termen legal la data de 24.12.2019, intimatul-pârât Inspectoratul de Poliţie Judeţean Tulcea a solicitat respingerea recursului şi a arătat că motivele invocate nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de casare prevăzute expres şi limitativ de C. proc. civ.

Prin răspunsul la întâmpinare formulat la data de 15.01.2020, recurentul a arătat că motivele de recurs se încadrează în cele prevăzute la pct. 6 şi 8 ale art. 488 C. proc. civ.

A precizat astfel că a criticat hotărârea, întrucât nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, neanalizându-se probele administrate în cauză, cu încălcarea art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

De asemenea, a criticat decizia pentru încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, deoarece curtea de apel a dat o interpretare eronată probelor administrate în cauză cu nerespectarea prevederilor art. 1357-1359 şi art. 1373 C. civ.

A susţinut că, în mod nelegal şi netemeinic, curtea de apel, prin decizia atacată, a constatat că nu se poate reţine existenţa unei fapte ilicite în sarcina intimaţilor-pârâţi, atâta timp cât procesele-verbale de contravenţie au fost întocmite cu rea-credinţă, fiind ulterior anulate de instanţele de judecată.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Potrivit art. 485 alin. (1) C. proc. civ., "Termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel…".

De asemenea, potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus şi motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres şi limitativ reglementate.

În consecinţă, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

Se constată că la data de 09.01.2019, recurentul a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 148/C/03.10.2018 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă, iar ulterior, la data de 18.09.2019, acesta a precizat că este vorba de calea de atac a recursului, despre care a arătat că este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Decizia atacată (decizia nr. 148/C/03.10.2018, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. x/2017) a fost comunicată recurentului la data de 31.01.2019, iar termenul pentru exercitarea recursului s-a împlinit la data de 04.03.2019, prin prorogarea reglementată de art. 181 alin. (2) C. proc. civ., situaţie faţă de care motivele de recurs depuse la data de 18.09.2019 în cadrul cererii de recalificare, se situează în afara termenului legal de 30 de zile, fiind incidentă sancţiunea nulităţii prevăzută de art. 489 alin. (1) C. proc. civ.

Dealtfel, chiar dacă ar fi fost depuse în termen, aspectele legate de modalitatea în care au fost analizate şi administrate probatoriile reprezentau chestiuni de fapt, ce nu ar fi atras încadrarea în critici de nelegalitate subsumate art. 488 C. proc. civ., pentru a putea fi analizate de către instanţa de control judiciar.

În ce priveşte motivele formulate la data de 09.01.2019 în cadrul contestaţiei în anulare (formulată anterior comunicării hotărârii contestate), se constată că şi acestea vizează elemente de fapt ale cauzei, legate de comportamentul pretins inadecvat al intimaţilor faţă de petent, ce nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., astfel încât chiar asimilabile unor motive de recurs formulate în termen, ar atrage, de asemenea, sancţiunea nulităţii, pentru neîncadrarea în ipotezele expres reglementate de textul legal menţionat.

Susţinerile recurentului din cererea de recalificare, în sensul că motivele deduse judecăţii prin cererea iniţială (contestaţia în anulare) se circumscriu motivelor de casare indicate în cererea precizată ca fiind recurs, nu au corespondent în realitatea cauzei întrucât, aşa cum s-a arătat anterior, apărările respective privesc stări de fapt care exced controlului de nelegalitate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 148/C din 3 octombrie 2018 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A., domiciliat judeţul Tulcea, împotriva deciziei nr. 148/C din 3 octombrie 2018 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi C., B., D., toţi cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat F., Tulcea, judeţul Tulcea, Inspectoratul Judeţean de Poliţie Tulcea, cu sediul în Tulcea, judeţul Tulcea.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 mai 2020.