Conflicting negative jurisdiction in enforcement proceedings: territorial competence determined by debtor’s domicile at initiation of execution

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara la data de 18.07.2018, creditoarea A., în contradictoriu cu debitorul B. şi terţul poprit C. S.R.L., a formulat cerere de validare a popririi, solicitând obligarea terţului poprit la plata sumei datorate de către debitor, în limita creanţei de 36.207,78 RON.

Prin sentinţa civilă pronunţată la data de 17.09.2019, Judecătoria Timişoara a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târnăveni, reţinând că domiciliul debitorului contestator este în municipiul Târnăveni, judeţul Mureş, astfel cum rezultă din verificările efectuate în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Timiş, în care cauza a fost trimisă, spre rejudecare, pe motiv că debitorul a fost citat la o adresă la care nu mai locuieşte.

Judecătoria Târnăveni, prin sentinţa civilă nr. 956 din 18.12.2019, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat, la rândul său, competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Timişoara. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

S-a reţinut că potrivit extrasului depus la dosar de Grefa Judecătoriei Târnăveni, debitorul B. din data de 02.04.2010 până la data de 31.03.2017 a avut domiciliul în Timişoara, jud. Timiş, ulterior acestei date acesta domiciliind în Târnăveni, jud. Mureş.

Judecătoria Târnăveni a reţinut că nu este competentă să soluţioneze cauza raportat la domiciliul debitorului B., de la data începerii executării silite, care era situat în Timişoara, B-dul x, nr. 89, jud. Timiş, acesta nefiind în raza de competenţă a Judecătoriei Târnăveni ci în circumscripţia Judecătoriei Timişoara.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea formulată la data de 12 iunie 2015 creditoarea D. S.R.L., a solicitat punerea în executare silită a titlului executoriu constând în contractul de credit nr. x din 13 ianuarie 2005, împotriva debitorului B., cu domiciliul în Timişoara, judeţul Timiş, E., cu domiciliul în Timişoara, jud. Timiş şi F. domiciliat în Timişoara, judeţul Timiş.

Prin încheierea din aceeaşi dată, emisă în dosarul de executare nr. 207/2015, Biroul Executorului Judecătoresc G. a admis cererea formulată de creditoarea S.C. D. S.R.L. şi a încuviinţat executarea silită a obligaţiei cuprinse în titlul executoriu constând în contractul de credit nr. x din 13 ianuarie 2005, învestit cu formulă executorie de Judecătoria Timişoara, contractul de cesiune de creanţă nr. x din 18.04.2007 încheiet între H. în calitate de cedent şi I. S.A. în calitate de vânzător şi contractul de cesiune de creanţă nr. x din 29.06.2007 dintre I. S.A. în calitate de vânzătoare şi A. Germania în calitate de cumpărător, în toate formele prevăzute de lege.

În raport de situaţia de fapt mai sus expusă, precum şi de dispoziţiile art. 622 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora "în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, dacă prin lege specială nu se prevede altfel", Înalta Curte constată că, în cauză, procedura executării silite a început la data de 12 iunie 2015, data sesizării organului de executare cu cererea de deschidere a dosarului de executare silită, de către S.C. D. S.R.L..

Conform prevederilor art. 790 alin. (1) C. proc. civ., "Dacă terţul poprit nu-şi îndeplineşte obligaţiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă, a eliberat-o debitorului poprit, creditorul urmăritor, debitorul sau executorul judecătoresc, în termen de cel mult o lună de la data când terţul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanţa de executare, în vederea validării popririi".

Potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

La data formulării cererii de executare silită, astfel cum s-a reţinut mai sus, domiciliul debitorului B. era în Timişoara b-dul x nr. 43, judeţul Timiş, domiciliu care a şi atras competenţa executorului judecătoresc care a înfiinţat poprirea, conform art. 782 alin. (1) C. proc. civ., acesta având sediul în Timişoara str. x camera 2, judeţul Timiş.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 mai 2020.