Cassation annulled for failure to frame specific illegality critiques within the exhaustive grounds of Article 488 of the Code of Civil Procedure

Analizând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea depusă la data de 21 mai 2019, pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, reclamantul A. a declarat recurs împotriva împotriva deciziei civile nr. 557/AP din 5 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 14 iunie 2019 şi repartizat aleatoriu spre soluţionare completului de filtru nr. 10.

Prin cererea de recurs, neîncadrată în drept, recurentul-reclamant a solicitat casarea sentinţei nr. 252/S din 22 noiembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Braşov şi a deciziei nr. 557/AP din 24 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, învederând că hotărârile sunt nelegale şi netemeinice, întrucât cele două instanţe "nu au motivat ceea ce s-a întâmplat din 2010-2013 până la apariţia Legii nr. 165/2013 şi nici de ce cei însărcinaţi au refuzat să pună în aplicare sentinţa civilă, rămasă definitivă prin decizia nr. 177/R/2011".

În continuare, recurentul-reclamant a prezentat situaţia de fapt a litigiului şi nemulţumirile sale cu privire la derularea procesului, fără a aduce, în concret, critici de nelegalitate hotărârii atacate, care să poată fi circumscrise motivelor de casare expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea depusă în termen legal, recurenta-pârâtă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, pentru Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, a solicitat respingerea recursului declarat de reclamant, întrucât nu a indicat temeiurile de drept pe care se sprijină, iar prin motivele invocate, reclamantul a adus acuzaţii autorităţilor chemate în judecată şi judecătorilor care au instrumentat dosarele anterioare, invocând aspecte care nu au legătură cu cauza.

Conchizând, intimata a arătat că, faţă de modul de formulare a cererii, recursul reclamantului este "nul sau inadmisibil", solicitând respingerea acestuia.

Totodată, în cuprinsul întâmpinării intimata-pârâtă a formulat recurs incident, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, recurenta-pârâtă a solicitat ca, în cazul în care se va admite recursul principal, să fie admis şi recursul incident, cu consecinţa admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român, prin Ministerul Finanţelor Publice.

În principal, recurenta-pârâtă a învederat că respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român nu a fost motivată nici la fond şi nici în apel, iar instanţa a apreciat greşit normele de drept material prevăzute de Legea nr. 165/2013, care nu prevăd nicio obligaţie în sarcina Statului Român, astfel că nu se justifică calitatea procesuală pasivă a Statului în litigii care au ca temei Legea nr. 165/2013.

În continuare, a arătat că atribuţiile Ministerului Finaţelor Publice, în procesul reglementat de Legea nr. 165/2013, sunt cele stabilite la art. 31, respectiv art. 41 din lege, şi anume de punere în plată a deciziei de compensare, prin care s-a stabilit de către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor punctajul persoanei îndreptăţite; or, în cauză, în cazul recurentului nu a fost emisă nicio decizie de compensare, astfel că nici opţiunea pentru plata în numerar, de către Ministerul Finanţelor Publice, nu poate fi pusă în discuţie.

De asemenea, recurenta-pârâtă a mai învederat că instanţa de apel a reţinut calitatea procesuală pasivă a Statului în raport de pretenţiile derivate din răspunderea civilă delictuală, în timp ce acţiunea a fost calificată atât la fond, cât şi în apel, ca fiind întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 165/2013, ceea ce reprezintă o motivare contradictorie.

Conchizând, a solicitat admiterea recursului incident, cu consecinţa admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român, prin Ministerul Finanţelor Publice.

La 31 iulie 2019, intimata-pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială comuna Ghimbav, prin primar, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de reclamant, cu cheltuieli de judecată.

La 5 august 2019, intimata-pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială comuna Ghimbav, prin primar, a depus răspuns la întâmpinarea recurentei-pârâte Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, pentru Statul român, prin Ministerul Finanţelor Publice, solicitând respingerea recursului incident formulat de aceasta, cu cheltuieli de judecată.

La data de 7 august 2019, intimata-pârâtă Comisia judeţeană Braşov de aplicare a legilor fondului funciar a depus întâmpinare, prin care a solicitat anularea sau respingerea recursului declarat de recurentul-reclamant.

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a căii de atac.

Prin raport s-a reţinut că, în opinia raportorului, părţile au deschisă calea de atac a recursului, recursul principal este legal timbrat, iar recursul incident este scutit de plata taxei judiciare de timbru, recursurile sunt formulate în termen legal şi îndeplinesc cerinţele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a)-c) şi e) C. proc. civ.

Totodată, raportorul a opinat, că în ceea ce priveşte recursul principal, recurentul-reclamant nu a formulat critici de nelegalitate care să vizeze decizia atacată şi care să poată fi circumscrise motivelor de casare expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

S-a mai reţinut că, având în vedere prevederile art. 493 C. proc. civ., completul de filtru va dispune asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor şi va aprecia cu privire la încadrarea criticilor formulate de recurentul-reclamant şi de recurenta-pârâtă în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., precum şi asupra incidenţei dispoziţiilor art. 491 coroborate cu cele ale art. 472 alin. (2) C. proc. civ. în măsura în care completul de filtru va aprecia că fundamentul juridic al cererii de chemare în judecată se subsumează dispoziţiilor Legii nr. 165/2013, instanţa va dispune cu privire la admisibilitatea căii de atac.

Completul de filtru C10, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la filele x, respectiv dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor.

La 28 ianuarie 2020, respectiv la 19 februarie 2020, recurentul-reclamant a depus punct de vedere la raport, prin care prezentat situaţia de fapt a litigiului.

Intimata-pârâtă Unitatea Administrativ-Teritorială Ghimbav, prin Primar, a depus note scrise la data de 4 februarie 2020, solicitând respingerea recursurilor, ca inadmisibile, întrucât nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Examinând admisibilitatea recursului în raport de prevederile art. 493 alin. (5) cu referire la art. 499 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Obiectul prezentului litigiu îl reprezintă cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Braşov, la data de 12 mai 2017, sub nr. x/2017, prin care reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Instituţia Prefectului Judeţul Braşov, Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Unitatea Administrativ Teritorială Oraş Ghimbav, a solicitat instanţei obligarea autorităţilor pârâte la restituirea suprafeţei de 46.000 mp, reprezentând teren categoria I, casă, şură, respectiv la restituirea bunului imobil teren în suprafaţă de 3100 mp, conform procesului-verbal nr. x/25 iulie 1945 şi sentinţei civile nr. 11579/2010, pronunţată de Judecătoria Braşov, în dosarul nr. x/2009.

Ulterior, la data de 15 ianuarie 2018, reclamantul şi-a precizat acţiunea introductivă, în sensul că a arătat că solicită recuperarea prejudiciului în cuantum de 900.000 Euro, care i-a fost cauzat prin nerestituirea unor bunuri preluate într-o manieră ilegală, despăgubiri pretinse de la Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice.

Prin sentinţa civilă nr. 3928 din 18 aprilie 2018, pronunţată de Judecătoria Braşov, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, iar competenţa de soluţionare a cauzei a fost declinată în favoarea Tribunalului Braşov.

Pentru a pronunţa această soluţie, această instanţă a reţinut că acţiunea în acordarea unor despăgubiri pentru bunuri în privinţa cărora a fost reconstituit dreptul de proprietate privată pe cale judiciară, astfel cum a fost promovată şi precizată de reclamantul A., este una patrimonială, având caracter evaluabil în bani, prin intermediul căreia se tinde la recunoaşterea unui drept privind repararea unui prejudiciu.

Cu toate că, iniţial, reclamantul a solicitat obligarea celor patru autorităţi pârâte la restituirea în natură a unor bunuri imobile, în privinţa cărora i-a fost reconstituit dreptul de proprietate conform sentinţei civile nr. 11579 din 08 octombrie 2010, pronunţată de către Judecătoria Braşov în soluţionarea dosarului civil nr. x/2009, iar, în subsidiar, a solicitat obligarea Statului Român, prin Ministerul Finanţelor Publice la achitarea unor despăgubiri în valoare de 900.000 Euro, ulterior, pe durata procedurilor, reclamantul A. şi-a reformulat pretenţiile deduse analizei, solicitând acordarea unor despăgubiri în valoare de 900.000 Euro, pentru lipsa de folosinţă asupra terenurilor care au fost preluate în mod abuziv din proprietatea antecesorilor săi în perioada regimului comunist.

Concluzionând, această instanţă a reţinut că, întrucât acţiunea supusă analizei este evaluabilă în bani, competenţa de soluţionarea cauzei se determină în funcţie de valoarea obiectului cererii, potrivit art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ., iar, în cauză, competenţa materială aparţine Tribunalului Braşov.

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că, în cauză, prin sentinţa civilă nr. 3928 din 18 aprilie 2018, pronunţată de Judecătoria Braşov, s-a stabilit că obiectul litigiului este unul evaluabil în bani, iar competenţa materială se determină după distincţiile prevăzute de art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ., chiar dacă reclamantul a făcut referire şi la dispoziţiile Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist din România.

Având în vedere că, în speţă, nicio altă instanţă nu a mai pus în discuţie obiectul cererii de chemare în judecată, Înalta Curte reţine că decizia civilă nr. 557/AP din 24 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă este supusă căii extraordinare de atac a recursului, competenţa de soluţionare a acestuia aparţinând Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Analizând cererea de recurs formulată de recurentul-reclamant A., Înalta Curte constată că nu cuprinde critici de nelegalitate care să poată fi circumscrise motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Aşadar, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

În cauză, prin decizia civilă nr. 557/AP din 24 aprilie 2019, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă a respins excepţia tardivităţii Legii nr. 165/2013, excepţia lipsei calităţii procesuale de folosinţă a Primăriei Ghimbav, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor Bucureşti; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Comisiei Judeţene Braşov de aplicare a legilor fondului funciar, cu consecinţa respingerii apelului faţă de această parte; a admis excepţia puterii de lucru judecat faţă de dispoziţiile sentinţei civile nr. 11579 din 08 octombrie 2010 a Judecătoriei Braşov, cu consecinţa respingerii pretenţiilor formulate de reclamantul A. privind restituirea în natură a suprafeţei de 46,000 mp, constând în teren categoria I, casă, şură, respectiv la restituirea bunului imobil teren în suprafaţă de 3100 mp, conform procesului-verbal nr. x/25 iulie 1945; a respins apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 252/S/22 noiembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia I civilă; a respins apelul incident declarat de pârâta AJFP Braşov, pentru Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, împotriva sentinţei civile nr. 252/S/22 noiembrie 2018 şi a încheierii din 8 noiembrie 2018, pronunţate de Tribunalul Braşov şi l-a obligat pe apelantul reclamant să plătească intimatei pârâte UAT Ghimbav suma de 3.500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în apel.

Prin motivele de recurs, recurentul nu a arătat în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, prin raportare la soluţia pronunţată de Curtea de Apel Braşov, ci s-a limitat la prezentarea situaţiei de fapt a cauzei şi expunerea nemulţumirilor sale cu privire la modul de derulare a litigiului.

Având în vedere că recurentul nu a arătat care sunt criticile de nelegalitate ale deciziei atacate şi că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecăţii nu îndeplineşte cerinţele prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 486 alin. (3) din acelaşi act normativ.

În ceea ce priveşte recursul incident declarat de recurentul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 491 alin. (1) C. proc. civ.:

"Recursul incident şi recursul provocat se pot exercita în cazurile prevăzute de art. 472 şi art. 473, care se aplică în mod corespunzător. Dispoziţiile art. 488 rămân aplicabile".

Dispoziţiile art. 472 C. proc. civ., aplicabile recursului incident, dispun în sensul că:

"(1) Intimatul este în drept, după împlinirea termenului de apel, să formuleze apel în scris, în cadrul procesului în care se judecă apelul făcut de partea potrivnică, printr-o cerere proprie care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanţe.

(2) Dacă apelantul principal îşi retrage apelul sau dacă acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, apelul incident prevăzut la alin. (1) rămâne fără efect."

În consecinţă, în temeiul art. 491 alin. (2) coroborat cu art. 472 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în raport de soluţia dată cu privire la recursul principal, recursul incident declarat de recurentul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, rămâne fără efect şi, în consecinţă, urmează a fi anulat.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul principal declarat de recurentul A. şi recursul incident declarat de recurentul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, împotriva deciziei civile nr. 557/AP din 24 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul principal declarat de recurentul A. şi recursul incident declarat de recurentul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, împotriva deciziei civile nr. 557/AP din 24 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 06 mai 2020.