Inadmissibility of cassation appeal against appellate decision in restitution dispute governed by exclusive appellate jurisdiction

Analizând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea depusă la data de 19 august 2019, pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, reclamantul A. şi intervenienta B. au declarat recurs împotriva împotriva deciziei civile nr. 764/Ap din 5 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 30 august 2019 şi repartizat aleatoriu spre soluţionare completului de filtru nr. 10.

Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., recurenţii au solicitat admiterea căii de atac şi, pe cale de consecinţă, casarea în întregime a deciziei recurate şi rejudecarea cauzei, în fond, cu reanalizarea excepţiilor invocate în faţa primei instanţe şi a celei de apel.

Recurenţii au arătat că instanţa de apel nu a lămurit pe deplin situaţia de fapt a cauzei, iar motivarea hotărârii cuprinde paragrafe din speţe care nu au legătură cu cauza.

De asemenea, au mai învederat recurenţii că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre nelegală, prin care a dat eficienţă excepţiei autorităţii de lucru judecat fără să administreze probe în dosar şi fără să ţină cont de împrejurarea că este diferit cadrul procesual.

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a căii de atac.

Prin raport s-a reţinut că, în opinia raportorului, recursul este declarat împotriva unei decizii definitive, iar completul de filtru va dispune cu prioritate asupra admisibilităţii recursului, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu art. 493 alin. (1) C. proc. civ.

Completul de filtru C10, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor.

Părţile nu au depus punct de vedere asupra raportului.

Examinând admisibilitatea recursului în raport de prevederile art. 493 alin. (5) cu referire la art. 499 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Obiectul prezentei cauze îl reprezintă acţiunea reclamantului A., în contradictoriu cu pârâţii Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 10/2001 Tărlungeni, Comuna Tărlungeni, Primăria Tărlungeni şi Comisia Judeţeană de Aplicare a Legii nr. 10/2001 Braşov, prin care a solicitat obligarea pârâţilor la soluţionarea notificărilor nr. 3251 şi 3252/2001, în sensul transmiterii acestora către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, în vederea emiterii dispoziţiei de restituire prin echivalent sub formă de despăgubiri băneşti pentru imobilele înscrise iniţial în c.f. x Zizin, nr. top. x - casă de 100,8 mp, 402 - casă şi curte de 230 mp, 405 - păşune de 615 mp, 406/1 - parc cu suprafaţa de 5775 mp, 406/2 - izvorul de apă minerală C., de 108 mp, 407 - casă cu băi de 93 mp şi 332 - izvorul de apă minerală D., de 169,20 mp, transcrise în c.f. x Zizin, imobile privatizate şi trecute în proprietatea S.C. E. S.A., în valoare de 78.300 dolari la nivelul anului 2001.

Prin sentinţa civilă nr. 15/S/2019, Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată şi precizată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Comuna Tărlungeni, prin Primar, şi Primarul Comunei Tărlungeni; a respins cererea de intervenţie principală formulată şi precizată de intervenienta B.; a respins cererile formulate de reclamant şi intervenientă în contradictoriu cu pârâta Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 10/2001 Tărlungeni, ca fiind îndreptate împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă; a anulat cererile formulate de reclamant şi de intervenientă în contradictoriu cu pârâta Primăria Tărlungeni, ca fiind îndreptate împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de folosinţă şi a luat act de renunţarea reclamantului la judecată în contradictoriu cu pârâta Comisia Judeţeană de Aplicare a Legii nr. 10/2001 Braşov.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a dat eficienţă efectului puterii de lucru judecat în raport cu sentinţa civilă nr. 49/2014, pronunţată de Tribunalul Braşov, în dosarul nr. x/2013, reţinându-se că au fost formulate două notificări în baza Legii nr. 10/2001, care au fost soluţionate prin Dispoziţia nr. 1877 din 22 februarie 2007, emisă de Primarul Comunei Tărlungeni, dispoziţie care nu a fost contestată de către niciuna dintre părţi, rămânând definitivă prin neexercitarea căii de atac a contestaţiei.

Această sentinţă a fost menţinută prin respingerea căii de atac a apelului, prin decizia civilă nr. 764/Ap din 5 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă.

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că prezenta cauză se încadrează în ipoteza reglementată prin dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, având în vedere că au fost formulate două notificări în baza Legii nr. 10/2001, care au fost soluţionate prin Dispoziţia nr. 1877 din 22 februarie 2007, emisă de Primarul Comunei Tărlungeni.

Dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, astfel cum au fost modificate prin art. XII din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, au următorul conţinut:

"Decizia sau, după caz, dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii învestite cu soluţionarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competenţa curţii de apel."

După intrarea în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., aceste prevederi trebuie însă coroborate cu dispoziţiile alin. (1) şi (2) ale art. 7 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în Monitorul Oficial al României nr. 365 din 30 mai 2012, care prevăd următoarele:

"(1) Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "definitivă", de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară. (2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială foloseşte o altă expresie similară."

Legea nr. 10/2001 este o lege specială, astfel că textele de lege citate au incidenţă în cauza pendinte.

Totodată, se reţine că potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ. stipulează că au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs.

Prin urmare, potrivit dispoziţiilor legale anterior evocate, decizia care face obiectul recursului este definitivă, nefiind susceptibilă de recurs.

Conform principiului legalităţii o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Din coroborarea dispoziţiilor sus evocate, respectiv art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 cu art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ. şi cu art. 634 alin. (1) pct. 4 din acelaşi cod, rezultă că decizia nr. 764/Ap din 5 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă nu este susceptibilă de recurs, fiind pronunţată de curtea de apel în cadrul soluţionării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamantul A. şi de intervenienta B. împotriva deciziei civile nr. 764/Ap din 05 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. şi de intervenienta B. împotriva deciziei civile nr. 764/Ap din 05 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, ca inadmisibil.

Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 06 mai 2020.