Enforcement jurisdiction over multiple debtors with foreign seats and a deregistered local entity under Art. 651 CPP

Deliberând, asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 28 ianuarie 2020, pe rolul Judecătoriei Galaţi, secţia civilă, sub nr. x/2020, petentul BEJ A. a solicitat încuviinţarea executării silite a obligaţiilor cuprinse în titlul executoriu reprezentat de încheierea nr. 678 din 18 noiembrie 2016, pronunţată de Judecătoria Galaţi, secţia civilă, în dosarul nr. x/2015, şi de decizia civilă nr. 189/2018 din 29 martie 2018, pronunţată de Tribunalul Galaţi, secţia a II-a civilă, la cererea creditoarei B. împotriva debitorilor C., D. S.A. şi E. S.A..

Prin sentinţa civilă nr. 203 din data de 19 februarie 2020, Judecătoria Galaţi, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de BEJ A. în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut că dispoziţiile art. 651 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. reprezintă norme de competenţă teritorială de ordine publică, cu caracter absolut, iar competenţa teritorială exclusivă aparţine instanţei în a cărei circumscripţie se află domiciliul sau sediul debitorului, iar, în cauză, sediul unuia dintre debitorii persoane juridice este în Bucureşti, str. x A.

Conchizând, această instanţă a reţinut că cererea a fost înaintă spre soluţionare Judecătoriei Galaţi, însă niciunul dintre debitori nu are sediul în circumscripţia acestei instanţe.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 853 din 13 aprilie 2020, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul BEJ A., în favoarea Judecătoriei Galaţi; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea judecăţii şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

În motivare, această instanţă a reţinut că debitoarea C. are sediul în Olanda, debitoarea E. S.A. are sediul în Grecia, ambele fiind persoane juridice străine, iar debitoarea D. S.A. a avut ultimul sediu în Bucureşti, însă, nu mai are personalitate juridică, întrucât la data de 31 decembrie 2018 a fost radiată din Registrul Comerţului, astfel cum rezultă din informaţiile furnizate de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului la solicitarea instanţei.

A mai reţinut instanţa că, în cauză, cererea de executare silită a fost îndreptată împotriva a trei debitoare, două având calitatea de intimate în hotărârile judecătoreşti invocate drept titluri executorii în baza cărora a fost solicitată executarea silită, anume debitoarele C. şi D. S.A., iar a treia, respectiv E. S.A. a fost indicată în calitate de cesionar al creanţelor de la D. S.A.

Întrucât cele trei debitoare au sedii diferite, instanţa a reţinut că în raport de dispoziţiile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., competenţa, ca instanţă de executare, revine atât Judecătoriei Galaţi, în a cărei circumscripţie se află domiciliul creditoarei, în raport de împrejurarea că debitoarele C. şi E. S.A. nu au sediul în ţară, cât şi Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, în a cărei circumscripţie s-a aflat sediul debitoarei D. S.A.

Instanţa a constatat că, în absenţa unui text de lege special care să reglementeze cum se determină instanţa de executare în caz de pluralitate de debitori cu sedii diferite, sunt aplicabile, prin analogie, în raport de dispoziţiile art. 5 alin. (3) C. proc. civ., având în vedere caracterul asemănător al ipotezei reglementate de textul de lege cu speţa de faţă, dispoziţiile art. 112 C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia, text ce reglementează prorogarea legală de competenţă în cazul pluralităţii de pârâţi.

S-a mai reţinut că se aplică, prin analogie şi prevederile art. 116 C. proc. civ., potrivit cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente; împrejurarea că două dintre debitoare nu au sediul în ţară nu are relevanţă pentru existenţa acestui caz de competenţă alternativă, întrucât legiuitorul nu a prevăzut că în ipoteza în care dintre mai mulţi debitori unul nu are sediul în ţară, este competentă instanţa de executare de la sediul debitorului din ţară, ceea ce înseamnă că în cazul unei situaţii cum este cea de faţă, fiind două debitoare ce nu au sediul în ţară, pentru acestea, competenţa aparţine instanţei de executare de la domiciliul creditoarei, aşa încât există un caz de competenţă alternativă.

Concluzionând, această instanţă a reţinut că prin depunerea cererii de încuviinţare a executării silite la Judecătoria Galaţi, în exercitarea atribuţiilor prevăzute de art. 666 C. proc. civ., executorul judecătoresc a ales între cele două instanţe deopotrivă competente, fixând în mod definitiv competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei de la domiciliul creditoarei; în subsidiar, a reţinut că, în situaţia în care cererea ar fi fost adresată întâi Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, această instanţă nu ar fi fost competentă prin prisma aplicării art. 112 alin. (2) C. proc. civ., întrucât debitoarea D. S.A. nu mai este în fiinţă.

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galaţi, secţia civilă, la data de 28 ianuarie 2020, petentul BEJ A. a solicitat, la cererea creditoarei B., încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de încheierea nr. 678 din 18 noiembrie 2016, pronunţată de Judecătoria Galaţi, secţia civilă, în dosarul nr. x/2015, şi de decizia civilă nr. 189/2018 din 29 martie 2018, pronunţată de Tribunalul Galaţi, secţia a II-a civilă, împotriva debitorilor C., D. S.A. şi E. S.A..

Potrivit dispoziţiilor art. 666 alin. (1) C. proc. civ., în maxim 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita instanţei de executare încuvinţarea executării silite.

În conformitate cu art. 651 alin. (1) C. proc. civ.:

"Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

Textul legal evocat instituie o competenţă în care prioritatea este acordată succesiv instanţei în circumscripţia căreia se regăseşte sediul/domiciliul debitorului, al creditorului, iar, în ultimul rând, instanţei în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de către creditor.

În ceea ce priveşte norma legală care a determinat ivirea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte constată că ambele instanţe au reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 651 C. proc. civ., însă Judecătoria Galaţi s-a raportat la ultimul sediu al debitorului D. S.A., care a fost în Bucureşti, iar Judecătoria Sectorului 2 s-a raportat la domiciliul creditoarei, având în vedere că debitoarele C. şi E. S.A. nu au sediul în ţară, iar debitoarea D. S.A. nu mai este în fiinţă.

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte reţine că cererea de executare silită a fost îndreptată împotriva a trei debitoare, respectiv C., cu sediul în Olanda, D. S.A., cu ultimul sediu în Bucureşti, şi E. S.A., cu sediul în Grecia; primele două debitoare au avut calitatea de intimate în hotărârile judecătoreşti invocate drept titluri executorii în baza cărora a fost solicitată executarea silită, iar cea de-a treia debitoare - E. S.A. a fost indicată în calitate de cesionar al creanţelor de la D. S.A., potrivit contractului de cesiune la care se face referire la dosarul Judecătoriei Galaţi.

Potrivit informaţiilor furnizate de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, debitoarea D. S.A., cu ultimul sediu în Bucureşti, nu mai este în fiinţă, întrucât a fost radiată din Registrul Comerţului începând cu data de 31 decembrie 2018, prin urmare la momentul formulării cererii de executare silită, respectiv la data de 28 ianuarie 2020, această societate nu mai avea personalitate juridică.

În cauză, instanţele aflate în conflict nu au pus în discuţie lipsa capacităţii procesuale de folosinţă a debitoarei D. S.A., astfel că Înalta Curte va analiza cererea în limitele învestirii şi constată că s-a solicitat încuviinţarea silită în contradictoriu cu trei debitori, dintre care doi debitori au sediul în străinătate, iar un debitor nu mai are capacitate de folosinţă.

În aceste condiţii, cum sediul debitorilor împotriva cărora urmează să se efectueze executarea silită, nu se află în România, respectând ordinea instituită de către dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a pricinii revine instanţei în a cărei circumscripţie se găseşte domiciliul creditoarei B., şi anume Judecătoriei Galaţi, având în vedere că aceasta este domiciliată în judeţ Galaţi.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare cererii de chemare în judecată formulate de petentul BEJ A., în contradictoriu cu creditoarea B. şi debitorii C., D. S.A. şi E. S.A., având ca obiect "încuviintare executare silită", în favoarea Judecătoriei Galaţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulate de petentul BEJ A., în contradictoriu cu creditoarea B. şi debitorii C., D. S.A. şi E. S.A., având ca obiect "încuviintare executare silită", în favoarea Judecătoriei Galaţi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 06 mai 2020.