Conflict of jurisdiction over challenge to executor’s calculation of inflation-adjusted debt under Civil Procedure Code

Deliberând, asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, la data de 08 mai 2019, sub nr. x/2019, contestatoarea A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu intimatul B., ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună modificarea actelor de executare, în sensul recalculării şi reducerii cuantumului debitului urmărit, reducerii onorariului executorului judecătoresc ca urmare a diminuării debitului urmărit, reducerii onorariului avocatului perceput în executarea silită, întoarcerea executării silite pentru diferenţa suplimentară şi nelegal stabilită a debitului urmărit, precum şi restituirea taxei judiciare de timbru.

În motivare, contestatoarea a arătat că înţelege să conteste modalitatea de calcul a sumelor pentru care s-a pornit executarea silită în dosarul de executare nr. 385/2019 al executorului judecătoresc C..

În drept, contestatoarea a invocat dispoziţiile art. 670, precum şi art. 712 şi următoarele C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 8897 din data de 16 septembrie 2019, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulate de contestatoarea A., în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut că, prin motivele de contestaţie referitoare la modalitatea de calcul a sumelor solicitate, pune în discuţie înţelesul, întinderea şi aplicarea titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 4076/2018, pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca, în dosarul nr. x/2017; prin urmare, contestatoarea nu este de acord cu modalitatea în care se face executarea silită în temeiul titlului executoriu arătat, cererea având natura juridică a unei contestaţii la titlu.

Din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art. 126 şi art. 129 pct. 3 C. proc. civ., această instanţă a reţinut caracterul de ordine publică al competenţei teritoriale în cererile având ca obiect contestaţie la executare.

Concluzionând, această instanţă a apreciat că, întrucât titlul executoriu este reprezentat de sentinţa civilă nr. 4076/2018, pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca, în dosarul nr. x/2017, competenţa teritorială de soluţionare a contestaţiei la titlu aparţine Judecătoriei Cluj-Napoca.

Învestită prin declinare, prin sentinţa civilă nr. 1486/2020 din 10 martie 2020, Judecătoria Cluj-Napoca, secţia civilă, a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu; a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de contestatoarea A., în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea judecăţii şi a înaintat cauza către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

În motivare, această instanţă a reţinut că, în cauză, contestatoarea A. a formulat constatestaţie la executare împotriva modului de stabilire a sumelor ce compun creanţa executată silit, astfel cum au fost stabilite de BEJ C., având la bază expertiza întocmită de expert D. în dosarul de executare nr. 385/2019, arătând că, în mod greşit, s-a stabilit rata inflaţiei la o altă monedă, respectiv euro în loc de moneda naţională, precum şi faptul că dobânda a fost, de asemenea, calculată în moneda euro şi prin raportarea la dobânda penalizatoare.

În drept, această instanţă a reţinut că, potrivit art. 628 C. proc. civ., în cazul în care prin titlul executoriu au fost stipulate ori acordate dobânzi, penalităţi sau alte sume, care se cuvin creditorului, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de executorul judecătoresc, potrivit legii.

Or, uzând de aceste dispoziţii, executorul judecătoresc a calculat valoarea creanţei, actualizată cu rata inflaţiei, la care se adaugă dobânda legală, creanţă contestată de debitor sub aspectul determinării cuantumului şi prin raportare la emiterea unor acte de executare pentru o sumă mai mare decât cea stabilită prin titlul executoriu.

A mai reţinut Judecătoria Cluj-Napoca că nu s-au solicitat clarificări cu privire la anumite dispoziţii ambigue din titlu executoriu, ci exclusiv determinarea creanţei de către executorul judecătoresc care, în opinia contestatoarei, a aplicat un mecanism eronat de calcul prin raportare la moneda euro în determinarea dobânzii şi a ratei inflaţiei, în loc de moneda naţională, şi aplicarea formulei de calcul a dobânzii penalizatoare.

Conchizând, această instanţă a reţinut că cererea formulată de A. este o contestaţie la executare propriu-zisă, iar nu o contestaţie la titlu, fiindu-i aplicabile dispoziţiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., iar nu cele ale alin. (3) din acelaşi text legal, în ceea ce priveşte determinarea instanţei competente să soluţioneze contestaţia la executare, iar, potrivit art. 714 coroborat cu art. 651 C. proc. civ., instanţa competentă să soluţioneze contestaţia la executare este Judecătoria Sectorului 3 Bucuresti, în a cărei circumscripţie teritorială se află sediul debitorului.

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 152 coroborate cu art. 22 alin. (4) C. proc. civ., calificarea juridică a acţiunii şi delimitarea cadrului procesual se realizează ţinându-se seama de natura dreptului şi a scopului urmărit prin exercitarea acţiunii.

Obiectul prezentului litigiu îl reprezintă cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, prin care contestatoarea A. a formulat, în contradictoriu cu intimatul B., contestaţie la executare împotriva executării silite pornite în dosarul nr. x/2019 de BEJ C., solicitând instanţei modificarea actelor de executare, în sensul recalculării şi reducerii cuantumului debitului urmărit, reducerii onorariului executorului judecătoresc ca urmare a diminuării debitului urmărit, reducerii onorariului avocatului perceput în executarea silită, întoarcerea executării silite pentru diferenţa suplimentară şi nelegal stabilită a debitului urmărit, precum şi restituirea taxei judiciare de timbru.

Contestatoarea şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 670 C. proc. civ., care reglementează cheltuielile de executare, precum şi pe dispoziţiile art. 712 C. proc. civ., care prevăd că:

"(1)Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. De asemenea, se poate face contestaţie la executare şi în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condiţiile legii. (2) Dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută la art. 443, se poate face contestaţie şi în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu. (3) De asemenea, după începerea executării silite, cei interesaţi sau vătămaţi pot cere, pe calea contestaţiei la executare, şi anularea încheierii de investire cu formulă executorie, precum şi a încheierii prin care s-a admis cererea de încuviinţare a executării silite, dacă au fost date fără îndeplinirea condiţiilor legale. (4) Împărţirea bunurilor proprietate comună pe cote-părţi sau în devălmaşie poate fi hotărâtă, la cererea părţii interesate, şi în cadrul judecării contestaţiei la executare".

În cauză, titlul executoriu este reprezentat de sentinţa civilă nr. 4076/2018 din 6 iunie 2018, pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca, în dosarul nr. x/2017, devenită definitivă, prin care: a fost admisă, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul B., în contradictoriu cu intimata A.; s-a constatat caracterul abuziv al clauzelor cuprinse la pct. 3,9 şi 3.8 din Condiţiile generale de creditare, respectiv art. 9 lit. c) şi f) din cadrul Contractului de credit bancar pentru persoane fizice nr. x/08.02.2008 şi, în consecinţă, s-a dispus înlăturarea acestora din contract; a fost obligată pârâta să restituie reclamantului sumele percepute cu titlu de comision de administrare pe perioada 08 februarie 2008- 01 iulie 2015, actualizate cu rata inflaţiei, la care se adaugă dobânda legală aplicabilă acestor sume, calculată de la data plăţii şi până la rambursarea integrală; a fost obligată pârâta să plătească reclamantului contravaloarea sumei de 4928 euro, reprezentând comision urmărire riscuri, la cursul BNR din ziua plăţii, sumă actualizată cu rata inflaţiei, precum şi dobânda legală aferentă acestei sume calculată de la data fiecărei plăţi şi până la rambursarea integrală.

Înalta Curte reţine că hotărârea care reprezintă titlul executoriu cuprinde o creanţă determinabilă, motiv pentru care sunt incidente dispoziţiile art. 628 alin. (2) C. proc. civ., care prevăd că:

"În cazul în care prin titlul executoriu au fost stipulate ori acordate dobânzi, penalităţi sau alte sume, care se cuvin creditorului, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de executorul judecătoresc, potrivit legii."

Pentru determinarea cuantumului creanţei, executorul judecătoresc a dispus efectuarea unui raport de expertiză contabilă prin care s-au stabilit sumele pe care debitoarea A. le datorează creditorului B..

Prin contestaţia la executare formulată, constatoarea a învederat că înţelege să conteste modalitatea de calcul a sumelor datorate, realizată de executorul judecătoresc, arătând că, în mod greşit, s-a stabilit rata inflaţiei în euro, în loc de moneda naţională, precum şi faptul că dobânda a fost, de asemenea, calculată în moneda euro şi prin raportare la dobânda penalizatoare.

Astfel, faţă de actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţine că, în realitate, contestatoarea A. a învestit instanţa cu o contestaţie la executare propriu-zisă, întrucât critică exclusiv determinarea cuantumului creanţei de către executorul judecătoresc; totodată, petitele cererii iniţiale, şi anume modificarea actelor de executare silită, întoarcerea executării silite, respectiv reducerea cheltuielilor de executare, sunt specifice contestaţiei la executare propriu-zise, iar nu contestaţiei la titlu, pentru că nu pun în discuţie lămurirea ori întinderea titlului executoriu, potrivit art. 712 alin. (2) C. proc. civ.

În aceste condiţii, Înalta Curte va avea în vedere dispoziţiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ. care stabilesc competenţa de soluţionare a cererilor formulate în temeiul art. 712 din acelaşi cod în favoarea instanţei de executare, precum şi pe cele ale art. 651 C. proc. civ., potrivit cărora instanţa competentă material să soluţioneze contestaţiile la executare este "judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

Potrivit datelor din prezentul dosar sediul debitoarei A. este în Bucureşti, B-dul x, nr. 5.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulate de contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatul B., având ca obiect "contestaţie la executare", în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulate de contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatul B., având ca obiect "contestaţie la executare", în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 06 mai 2020.