Robbery conviction upheld; sentence adjusted to 6 years 6 months after detention credit.

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 162 din 17 august 2004, pronunțată de Tribunalul Buzău, inculpatul I.P. a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen.

În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2180 din 17 decembrie 2003 a Judecătoriei Buzău, inculpatul având în total de executat 6 ani și 6 luni închisoare.

S-au aplicat inculpatului prevederile art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei de executat, perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 16 aprilie 2004 la 17 august 2004, iar în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a acestuia.

A fost constatat acoperit prejudiciul părții vătămate C.F.

Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, în ziua de 15 aprilie 2004, în jurul orei 16,00, inculpatul a mers la o cunoștință pentru a o ajuta la descărcatul unor saci de ciment, primind pentru această activitate suma de 60.000 lei, din care a cumpărat un cateter necesar copilului său, internat în spital.

Nemaiavând bani, s-a hotărât să comită o infracțiune, sens în care s-a deplasat pe mai multe străzi și ajungând în zona Gării de Nord din Buzău, a observat pe partea vătămată C.F. care purta la gât un lănțișor din aur cu cruciuliță, hotărându-se să i le sustragă, urmărind-o până în scara blocului unde locuia, unde i-a smuls de la gât lănțișorul împreună cu cruciulița și a fugit, fiind văzut de mai multe persoane.

În timpul cercetărilor, inculpatul a fost recunoscut din grup de către partea vătămată și a fost indicat și de către martorii S.B.I., U.D.H., U.C.D. Lănțișorul și cruciulița au fost găsite la domiciliul inculpatului și au fost predate organelor de poliție de mama acestuia.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel inculpatul I.P., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul individualizării pedepsei aplicate. A considerat că a fost sincer și a regretat fapta, este un element tânăr cu posibilități de reeducare, are un copil minor în întreținere, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, reținerea la încadrarea juridică a dispozițiilor art. 74 – art. 76 C. pen.

Prin decizia penală nr. 409 din 20 septembrie 2004, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul I.P., apreciind ca fiind legală și temeinică soluția pronunțată de instanța de fond.

Împotriva deciziei, în termen legal, a declarat recurs inculpatul I.P., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor și, rejudecând, reducerea pedepsei.

Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei săvârșite de acesta.

Probatoriul administrat în cauză a confirmat situația de fapt reținută, în sensul că inculpatul, la data de 15 aprilie 2004, a sustras prin violență părții vătămate C.F., de la gât, un lănțișor din aur cu cruciuliță.

De altfel, recurentul inculpat nici nu contestă săvârșirea faptei, pe care a recunoscut-o în mod constant.

Cu privire la motivul de recurs formulat de inculpat care vizează cuantumul pedepsei aplicate, apreciată ca fiind prea mare, se constată că, la individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul ridicat de pericol social (faptă comisă asupra unei femei, prin întrebuințarea violenței), condițiile concrete de săvârșire (pe timp de noapte), persoana infractorului (care dovedește perseverență infracțională, săvârșind fapta dedusă judecății în stare de recidivă postcondamnatorie), limitele de pedeapsă fixate în partea specială, aspecte care au condus la aplicarea unei pedepse care, prin cuantum și mod de executare, este în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei prevăzută de art. 52 C. pen.

Referitor la susținerile inculpatului, formulate în scris, în sensul că are o vârstă fragedă, având un copil minor în întreținere, cât și solicitarea acestuia de a se avea în vedere că a avut o atitudine sinceră, Curtea constată că aceste aspecte au fost luate în considerare la stabilirea pedepsei aplicate, care se situează la limita minimă, așa încât nu sunt motive care să justifice o nouă individualizare a pedepsei în sensul reducerii acesteia.

Față de aceste considerente, urmează ca, în baza dispozițiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.

Conform dispozițiilor art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) din același cod, se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive.

Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 189 din același cod, va fi obligat inculpatul recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza dispozițiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.P. împotriva deciziei penale nr. 409 din 20 septembrie 2004 a Curții de Apel Ploiești.

Conform dispozițiilor art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) din același cod, deduce din pedeapsa aplicată inculpatului recurent durata reținerii și arestării preventive de la 16 aprilie 2004 la 16 noiembrie 2004.

Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 189 din același cod, obligă inculpatul recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16 noiembrie 2004.