Recusal dismissal appeal barred until final judgment of the underlying execution objection case

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

La data de 16 septembrie 2015, s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, contestaţie la executare formulată de A. împotriva deciziei nr. 2258/17.06.2015 pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2014.

Prin încheierea de şedinţă din 18.12.2015, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a suspendat judecata cauzei, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 .pr.civ.

Împotriva acestei încheieri, A. a formulat contestaţie, care a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti.

1. Încheierea de recuzare

Prin încheierea din data de 27 iunie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a anulat, ca netimbrată, cererea de recuzare formulată de petentul A. a completului C1 R constituit din doamnele judecător B., C. şi D..

2. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei încheieri, petentul A. a declarat recurs, cu a cărui soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În cuprinsul cererii de recurs, petentul a arătat că stăruie în judecarea contestaţiei în anulare, dar judecătorii fondului nu au ţinut cont de înscrisurile aflate la dosar.

3. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor la data de 6 februarie 2020.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata Academia de Studii Economice din Bucureşti a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil, precum şi judecarea cauzei în lipsă.

Recurentul- petent A. a depus răspuns la întâmpinare, precum şi precizări, prin care a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41, art. 43 alin. (1) şi art. 45 C. proc. civ., precum şi suspendarea prezentului recurs.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Potrivit dispoziţiilor art. 53 alin. (1) C. proc. civ., încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părţi, odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri.

De asemenea, prevederile alin. (2) ale aceluiaşi text de lege dispun că încheierea prin care s-a încuviinţat sau s-a respins abţinerea, cea prin care s-a încuviinţat recuzarea şi încheierea prin care s-a respins recuzarea în cazul prevăzut de art. 48 alin. (3) nu sunt supuse niciunei căi de atac.

Spre deosebire de încheierile prin care se încuviinţează sau se respinge abţinerea, respectiv încheierile prin care se încuviinţează recuzarea - care nu sunt supuse vreunei căi de atac, posibilitatea atacării soluţiei de respingere a recuzării, odată cu hotărârea prin care a fost soluţionată cauza, are drept scop garantarea desfăşurării normale şi imparţiale a judecăţii, urmărind însă evitarea tergiversării soluţionării cauzelor prin exercitarea unor asemenea căi de atac în cursul judecăţii.

În acest context procesual, în absenţa unei hotărâri prin care s-a soluţionat cauza sau a unei hotărâri definitive alături de care să fie exercitată, astfel cum impun dispoziţiile legale în materie, prezenta cale de atac, deşi reglementată din punct de vedere legal, nu e deschisă părţilor pe durata judecării cauzei în cadrul căreia a fost formulată cererea de recuzare respinsă, ci doar la finalul judecăţii, odată cu hotărârea prin care a fost soluţionată cauza.

În speţă, recurentul supune căii extraordinare de atac a recursului o încheiere prin care a fost anulată, ca netimbrată, cererea de recuzare formulată de petentul A. a completului C1 R constituit din doamnele judecător B., C. şi D., cerere formulată în cadrul dosarului nr. x/2015, având ca obiect contestaţie la executare.

Textul legal anterior redat instituie condiţii speciale cu privire la momentul procesual în care poate fi promovată calea de atac împotriva încheierii de respingere a recuzării - aceasta poate fi atacată doar odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza, iar atunci când hotărârea prin care s-a soluţionat pricina are caracter definitiv, calea de atac ce se poate exercita împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare este aceea a recursului, în termen de 5 zile de la comunicarea respectivei hotărâri.

Din verificările efectuate în cauză, se constată că la data declarării căii extraordinare de atac a recursului, respectiv a pronunţării prezentei decizii, cauza nu era încă soluţionată, fiind suspendată pentru lipsă părţi la data de 1 octombrie 2019.

Având în vedere cele constatate, prezenta cale de atac prevăzută de lege este deschisă părţilor doar la finalul judecăţii, odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza ori în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii definitive de soluţionare a cauzei.

Drept urmare, întrucât calea de atac a fost promovată anterior soluţionării cauzei în cadrul căreia a fost formulată cererea de recuzare, faţă de dispoziţiile art. 53 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca prematur formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca prematur, recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii de şedinţă din 26 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul x/2015

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 aprilie 2020.