Territorial Jurisdiction Conflict in Online Defamation: Alternative Competence and Finality of Plaintiff's Choice Between Place of Harm and Defendant's Domicile

Asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 12.04.2019, pe rolul Judecătoriei Craiova, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând obligarea acestuia la plata daunelor morale în cuantum de 45.000 RON, reprezentând prejudiciul moral suferit de reclamantă, precum şi obligarea acestuia să-şi ceară scuze în mod public, cu cheltuieli de judecată.

Cu titlu prealabil, în ceea ce priveşte competenţa teritorială a instanţei judecătoreşti, reclamanta a arătat că Judecătoria Craiova este competentă teritorial, raportat la dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., respectiv instanţa în circumscripţia căreia s-a produs prejudiciul.

Prin sentinţa nr. 9580 din 19 septembrie 2019, Judecătoria Craiova a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată de pârât prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

În motivare, judecătoria a reţinut că excepţia de necompetenţă teritorială a fost invocată de pârât, prin întâmpinare, în termenul legal.

A constatat că este incident art. 107 C. proc. civ., faţă de împrejurarea că din copia cărţii de identitate rezultă că pârâtul locuieşte în Bucureşti, str. x, sector 1 Bucureşti.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a pronunţat sentinţa nr. 7453 din 22 noiembrie 2019, prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

A constatat intervenit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi Judecătoria Craiova, a suspendat judecata şi a trimis dosarul la Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

În motivare, a arătat că, în raport de obiectul cauzei, sunt incidente prevederile art. 107 C. proc. civ., raportate la dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.

A constatat că este vorba despre o competenţă teritorială alternativă, reclamantul având de ales între instanţa de la domiciliul pârâtului şi cea de la locul săvârşirii faptei.

A arătat că fapta pârâtului s-a săvârşit în sistemul on line, mediu virtual, cu posibile efecte asupra întregului teritoriu şi cu atât mai mult la domiciliul reclamantului sau la locul de muncă al acestuia, aflate în Craiova, acolo unde fapta săvârşită are potenţialul de a-i afecta imaginea sau de a aduce atingere onoarei şi reputaţiei sale.

Prin urmare, cum domiciliul pârâtului se află în Bucureşti sectorul 1 şi locul producerii prejudiciului se situează în Craiova, atât Judecătoria Craiova cât şi Judecătoria Sectorului 1 erau deopotrivă competente să soluţioneze cauza.

Prin depunerea cererii de chemare în judecată la Judecătoria Craiova, reclamantul şi-a exercitat dreptul de a alege între instanţe deopotrivă competente, fixând în mod definitiv competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei de la locul producerii prejudiciului.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Art. 107 alin. (1) C. proc. civ. prevede "(1) Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel."

Totodată, conform art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. "În afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente: ….. instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligaţiile izvorâte dintr-o asemenea faptă".

Înalta Curte reţine că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata de daune morale, ce reprezintă prejudiciul suferit de aceasta ca urmare postării de către pârât a unor discuţii purtate pe un grup de socializare.

Se constată că izvorul pretenţiilor reclamantei este fapta pârâtului de a posta diverse mesaje, deci răspunderea civilă delictuală a acestuia.

În raport de textele de lege mai sus citate şi de obiectul acţiunii, se reţine că sunt competente atât instanţa de la domiciliul pârâtului, care este Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, cât şi instanţa de la locul săvârşirii prejudiciului.

Cu privire la stabilirea locului săvârşirii prejudiciului, Înalta Curte reţine că fapta pârâtului s-a săvârşit în sistemul on line, dar cu referire la activitatea reclamantei de realizatoare şi moderatoare emisiune în cadrul SRTV Biroul Teritorial Craiova. din sediul atingere onoarei şi reputaţiei sale.

Prin urmare, Înalta Curte constată că locul săvârşirii prejudiciului este Craiova, ceea ce înseamnă că atât Judecătoria Craiova, cât şi Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti erau deopotrivă competente.

Or, prin depunerea cererii de chemare în judecată la Judecătoria Craiova, conform art. 116 C. proc. civ., reclamanta şi-a exercitat dreptul de a alege între instanţe deopotrivă competente, aşa cum reiese şi din susţinerile avocatului ales făcute în fata Judecătoriei Craiova, fixând în mod definitiv competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei de la locul producerii prejudiciului.

Pentru aceste motive, văzând şi prevederile art. 130 alin. (3) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte reţine că Judecătoria Craiova este compententă, ca primă instanţă sesizată de reclamantă; aşadar, această instanţă nu mai poate să dispună, nici din oficiu, nici la cererea pârâtului sau a oricărei alte părţi, declinarea competenţei în favoarea altei instanţei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 aprilie 2020.