Territorial jurisdiction for consumer claims: fixation of domicile at time of filing under Article 121 Code of Civil Procedure

Asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgovişte la data de 01.07.2019, reclamanta A. S.R.L. a solicitat instanţei, pe calea procedurii cu privire la cererile de valoare redusă, obligarea pârâtului B.-Răzvan la plata sumei de 832,89 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate şi neachitate. A mai solicitat reclamanta şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxă judiciară de timbru de 50 RON.

Prin sentinţa civilă nr. 154 pronunţată la data de 20.01.2020, Judecătoria Târgovişte a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Târgovişte invocată de instanţă din oficiu şi a declinat acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul B., în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

În motivare, a reţinut că la data de 02.04.2015, între D. S.A. şi pârât s-a încheiat contractul de prestări servicii nr. x.

În baza acestui contract, furnizorul i-a prestat serviciile prevăzute şi a emis factura nr. x, însă pârâtul, nerespectându-şi obligaţiile asumate, nu a achitat contravaloarea serviciilor furnizate.

Instanţa a constatat că, în prezenta cauză, sunt aplicabile prevederile art. 121 C. proc. civ., faţă de care a reţinut că noţiunea de profesionist reprezintă genul, iar cea de operator economic reprezintă specia, făcând astfel parte integrantă din noţiunea generică.

Furnizarea de servicii de comunicaţii electronice reprezintă un serviciu, pe care operatorul economic s-a obligat să-l presteze consumatorului, potrivit art. 41 din Anexa la Legea nr. 296/2004 privind Codul consumului, care defineşte serviciul ca fiind "activitatea, alta decât cea din care rezultă produse, efectuată în scopul satisfacerii unor necesităţi ale consumatorilor."

Instanţa a reţinut că domiciliul pârâtului este în Bucureşti, str. x, conform datelor rezultate din verificarea bazei de date şi se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a pronunţat sentinţa nr. 1223 din 05.03.2020, prin care a prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgovişte.

A constatat intervenit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti şi Judecătoria Târgovişte, a suspendat judecata şi a trimis dosarul la Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

În motivare, instanţa a arătat că este incident art. 121 C. proc. civ., care se referă la instanţa domiciliului consumatorului.

Instanţa a avut în vedere şi art. 107 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căruia instanţa rămâne competentă să judece procesul chiar dacă, ulterior sesizării, pârâtul îşi schimbă domiciliul sau sediul.

Instanţa a reţinut că cererea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgovişte la data de 01.07.2019, dosar declinat, iar aşa cum rezultă din verificarea din baza de date a Evidenţei Populaţiei cu privire la istoricul domiciliului pârâtului, la data sesizării instanţei, 01.07.2019, pârâtul îşi avea domiciliul în judeţul Dâmboviţa.

Este adevărat ca pe parcursul litigiului, mai exact la data de 29.08.2019, pârâtul şi-a schimbat domiciliul, dar o asemenea împrejurare nu este de natură a conduce la schimbarea competentei instanţei faţă de prevederile art. 107 alin. (2) C. proc. civ.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Conform art. 121 C. proc. civ. "cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la domiciliul consumatorului".

Se reţine că aceste dispoziţii sunt aplicabile în toate situaţiile în care obiectul cererii este în legătura cu raporturile juridice născute între consumator şi profesionist fie dintr-un contract, fie dintr-un fapt licit ori ilicit.

Prin punctele 1 si 13 din Anexa la Legea nr. 296/2004 privind Codul consumului, republicată au fost definite noţiunile de operator economic si consumator.

Aceste prevederi legale sunt incidente în cauză, deoarece obiectul prezentului dosar îl constituie cererea de chemare în judecată, care are ca obiect obligarea pârâtului la plata sumei de 832,89 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate şi neachitate, care îşi au izvorul în contractul de prestări servicii nr. x, încheiat între D. S.A. şi pârât.

Înalta Curte reţine că la momentul sesizării instanţei, domiciliul pârâtului era în Dâmboviţa, cum rezultă din cartea de identitate a pârâtului, aflată la dosarul Judecătoriei Târgovişte, a cărei valabilitate era din 16 noiembrie 2014 la 13 iunie 2024.

Faţă de împrejurarea că dovezile de comunicare cu pârâtul au fost returnate cu menţiunea destinatar mutat, s-a procedat la interogarea bazei de date a MAI, la data de 23 iulie 2019.

Ulterior însă, la data de 16 septembrie 2019, a fost remis instanţei documentul 3567243 al MAI, prin care se atestă că pârâtul avea domiciliul în Bucureşti.

În raport de acestea, Înalta Curte reţine că la data sesizării instanţei, respectiv 1 iulie 2019, domiciliul pârâtului era în Dâmboviţa, cum rezultă din interogarea bazei de date a MAI.

Ca urmare, instanţa competentă să soluţioneze litigiul pendinte este cea de la domiciliul pârâtului la data sesizării instanţei, respectiv Judecătoria Târgovişte.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgovişte.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 aprilie 2020.