Conflict of jurisdiction resolved by assigning property restitution annulment action to Constanța Tribunal based on unraised private-order incompetence objection

Asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională Pentru Restituirea Proprietăţilor, anularea Deciziei de invalidare nr. 5635/13.05.2019 emisă de Vicepreşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor şi obligarea pârâtei la acordarea către reclamant a jumătate din despăgubirile aferente situaţiei de avere a autorului său B., conform dosarului nr. x/2015

Prin încheierea nr. 157/CA/3.07.2019 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal, în temeiul dispoziţiilor art. 200 alin. (2) C. proc. civ., s-a trimis cauza Tribunalului Constanţa, secţia I civilă.

Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Constanţa, secţia I civilă sub nr. x/2019*.

La termenul de judecată din 23 septembrie 2019, din oficiu, instanţa, în raport de dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 164/2014 raportat la art. 107 alin. (1) C. proc. civ., a invocat excepţia necompetenţei teritoriale.

Prin sentinţa nr. 2123 din 23 septembrie 2019, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat judecata cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia Civilă.

În motivare, a arătat că obiectul cererii îl reprezintă, în esenţă, anularea în parte a Deciziei de invalidare nr. 5635/13.05.2019 emisă de Vicepreşedintele Autorităţii Naţională Pentru Restituirea Proprietăţilor.

Ca urmare, a constatat că regimul juridic aplicabil contestaţiilor formulate împotriva deciziilor emise de Autoritatea Naţională Pentru Restituirea Proprietăţilor în temeiul Legii nr. 164/2014 este reprezentat de art. 8 din acelaşi act normativ, modificat prin art. IV din Legea nr. 212/2018, care prevede că "deciziile de validare/invalidare ale Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor pot fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare. Litigiile privind modalitatea de aplicare a prevederilor prezentei legi sunt de competenţa secţiilor civile ale tribunalelor, indiferent de calitatea titularului acţiunii."

Aşadar, instanţa a reţinut că legea specială stabileşte competenţa materială şi funcţională a instanţei în soluţionarea acestor cauze, în privinţa competenţei teritoriale devenind incidentă regula generală instituită de art. 107 alin. (1) C. proc. civ. potrivit căruia "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel."

Cum pârâta Autoritatea Naţională Pentru Restituirea Proprietăţilor are sediul în Bucureşti, Calea x, Tribunalul Constanţa a constatat că secţia Civilă a Tribunalului Bucureşti este competentă să soluţioneze cauza.

Învestit prin declinare, Tribunalul Bucureşti, secţia Civilă a pronunţat sentinţa nr. 25 din 10 ianuarie 2020, prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti, secţia Civilă şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa.

A constatat intervenit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Bucureşti şi Tribunalul Constanţa, a suspendat judecata şi a trimis dosarul la Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

În motivare, a arătat că pârâta Autoritatea Naţională Pentru Restituirea Proprietăţilor nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Constanţa, iar în raport de acest aspect, Tribunalul Constanţa, deşi a invocat dispoziţiile art. 107 C. proc. civ. pentru a declina competenţa, nu putea să-şi invoce din oficiu necompetenţa teritorială, această excepţie putând fi ridicată doar de către pârâtă.

Având în vedere că pârâta nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Constanţa, instanţa a reţinut că Tribunalul Constanţa este competentă din punct de vedere teritorial să soluţioneze cauza, prin neinvocarea excepţiei necompetenţei teritoriale de către pârâtă.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prezenta cauză are ca obiect contestarea deciziei de invalidare nr. 5635/13.05.2019 emisă de Autoritatea Naţională Pentru Restituirea Proprietăţilor şi obligarea pârâtei la acordarea către reclamant a jumătate din despăgubirile aferente situaţiei de avere a autorului reclamantului.

Ca urmare, în cauză sunt incidente prevederile art. 8 din Legea nr. 164/2014, prin raportare la art. 107 C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ. "necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii".

În speţă, se constată că excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Constanţa a fost invocată de instanţă, din oficiu, la termenul de judecată din 23 septembrie 2019, cu încălcarea art. 130 alin. (3) C. proc. civ., mai sus citat, întrucât normele de competenţă teritorială sunt norme juridice de ordine privată.

Ca urmare, excepţia necompetenţei teritoriale nu putea fi invocată de instanţă din oficiu, ci ar fi trebuit să fie invocată prin întâmpinarea depusă de pârâtă, ceea ce nu s-a întâmplat.

Înalta Curte reţine că prin Decizia nr. 31/2019 pronunţată de Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a stabilit că "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 131 din C. proc. civ., instanţa învestită prin hotărârea de declinare a competenţei poate invoca necompetenţa materială procesuală dacă instanţa care şi-a declinat competenţa în favoarea sa nu a invocat excepţia de necompetenţă în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanţă se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunţată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ..".

Ca urmare, având în vedere că decizia mai sus amintită a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 133 din 19 februarie 2020, dată de la care dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie, potrivit art. 517 alin. (4) C:pr.civ., Înalta Curte reţine că Tribunalul Constanţa este competent din punct de vedere teritorial să soluţioneze cauza, prin neinvocarea excepţiei necompetenţei teritoriale de către pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 aprilie 2020.