Cassation appeal nullified for failure to articulate statutory illegality grounds in civil damages claim

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş, secţia civilă la data de 10 mai 2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligat pârâtul Penitenciarul Mioveni la plata daunelor morale de 100.000 euro, pentru traumele suferite şi relele tratamente la care a fost supus de-a lungul anilor în care s-a aflat în custodia Penitenciarului Mioveni.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia civilă:

Prin sentinţa civilă nr. 23 din 23 ianuarie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Argeş, secţia civilă a respins cererea reclamantului ca nefondată.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă:

Prin decizia civilă nr. 2557 din data de 22 mai 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 23 din 23 ianuarie 2018, pronunţate de Tribunalul Argeş, secţia civilă în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimatul-pârât Penitenciarul Mioveni.

4. Calea de atac declarată în cauză:

Împotriva deciziei 2557 din data de 22 mai 2019, pronunţate în dosarul nr. x/2017, de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a declarat recurs reclamantul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă sub nr. x/2017, la data de 29 iulie 2019.

5. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

În temeiul dispoziţiilor art. 493 C. proc. civ., instanţa a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în cuprinsul acestuia constatându-se că recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, este formulat în termenul prevăzut de lege şi îndeplineşte condiţiile de formă reglementate de art. 486 alin. (1) lit. a), c) şi e) C. proc. civ., sub sancţiunea nulităţii, iar părţile au deschisă calea de atac a recursului împotriva deciziei recurate.

De asemenea, raportorul a reţinut că intimatul-pârât Penitenciarul Mioveni a invocat excepţia netimbrării recursului raportat la dispoziţiile art. 24 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

În ceea ce priveşte cerinţa impusă de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., raportorul a constatat că, prin cererea de recurs, recurentul-reclamant nu a invocat niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar intimatul-pârât Penitenciarul Mioveni, având în vedere dispoziţiile art. 486 şi art. 489 C. proc. civ., a invocat excepţia nulităţii recursului pentru neindicarea în concret a motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac.

Raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părţilor în vederea formulării unui punct de vedere, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin punctul de vedere depus cu privire la raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului, recurentul-reclamant A. a formulat concluzii de admitere a căii de atac promovate.

Intimatul-pârât Penitenciarul Mioveni a formulat punct de vedere cu privire la raportul întocmit în cauză, arătând că înţelege să susţină excepţia nulităţii recursului invocată prin întâmpinare şi să lase la aprecierea instanţei excepţia netimbrării prezentei căi de atac.

Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în cauză a fost fixat termen la data de 7 aprilie 2020, fără citarea părţilor, în vederea pronunţării asupra admisibilităţii în principiu a recursului, reţinându-se şi excepţiile invocate de intimatul-pârât prin întâmpinare.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului:

Înalta Curte constată că, prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul-pârât Penitenciarul Mioveni a invocat excepţia netimbrării, precum şi excepţia nulităţii recursului.

În ceea ce priveşte excepţia netimbrării recursului, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 29 alin. (1) lit. j) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru căile de atac, ordinare şi extraordinare, referitoare la stabilirea şi acordarea despăgubirilor civile pentru pretinse încălcări ale drepturilor prevăzute la art. 2 şi 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificată prin Legea nr. 30/1994, cu modificările ulterioare.

Cum, prin cererea de chemare în judecată, recurentul-reclamant a solicitat acordarea de despăgubiri civile inclusiv pentru încălcarea de către intimatul-pârât a prevederilor art. 3 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, raportat la dispoziţiile legale anterior evocate, Înalta Curte constată că prezentul recurs este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.

Analizând excepţia nulităţii recursului, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. şi art. 499 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile susţinute nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică invocarea motivelor de nelegalitate ale hotărârii pronunţate de instanţa a cărei hotărâre se atacă şi încadrarea acestora în motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. ori a unor critici care să permită o astfel de încadrare juridică, pentru ca instanţa de recurs să poată exercita controlul de legalitate.

Înalta Curte reţine că recurentul-reclamant nu a invocat incidenţa vreunuia dintre motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. şi nu a formulat critici care să se grefeze pe raţionamentul curţii de apel care a determinat respingerea, ca nefondat, a apelului promovat de către acesta şi care să tindă a demonstra nelegalitatea judecăţii finalizate prin decizia recurată, partea rezumându-se a prezenta aspecte ce ţin de situaţia de fapt a speţei şi de probele administrate în cauză.

Astfel, nu pot face obiectul controlului de legalitate exercitat de instanţa de recurs, nereprezentând critici de nelegalitate a hotărârii recurate, aspectele invocate de către recurentul-reclamant privind situaţia de fapt, prin care acesta a susţinut nerespectarea de către intimatul-pârât a condiţiilor minime privind cazarea, hrana, igiena, programele recreative şi socio-educative, precum şi îngrijirea medicală.

Excedează analizei ce poate fi realizată în faza procesuală a recursului şi susţinerile recurentului-reclamant care vizează modul de apreciere a probelor, instanţele de fond şi de apel având plenitudine de apreciere în ceea ce priveşte probele administrate în cauză, iar instanţa de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor administrate.

Cu alte cuvinte, criticile prin care recurentul-reclamant a susţinut că nu au fost avute în vedere numeroasele procese privind condiţiile inumane şi degradante din penitenciarele din România, aflate pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului, că nu s-a reţinut că îmbolnăvirea sa este urmarea unor tratamente efectuate la cabinetul stomatologic al intimatului-pârât şi a condiţiilor necorespunzătoare de executare a pedepsei, iar, în faţa Tribunalului Argeş, nu a putut face dovada cu înscrisuri a condiţiilor de detenţie inumane şi degradante, întrucât a fost împiedicat de intimatul-pârât, nu se convertesc în niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de lege.

Pentru aceleaşi considerente nu pot fi supuse analizei instanţei de recurs, nereprezentând critici de nelegalitate a hotărârii recurate, nici cele susţinute de către recurentul-reclamant cu privire la caracterul eronat al constatării instanţei cu privire la măsura compensatorie, care a fost apreciată ca fiind una echitabilă, iar împrejurarea că hotărârea atacată a fost dată cu opinia separată a unuia dintre membrii completului de judecată nu poate reprezenta o critică adusă deciziei recurate, susceptibilă de a fi circumscrisă motivelor de casare prevăzute de lege.

Prin urmare, având în vedere că susţinerile formulate de recurentul-reclamant nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate a hotărârii atacate, care să poată fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., acestea nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului, care, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmăreşte să supună instanţei examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Aşa fiind, cum criticile formulate de recurentul-reclamant nu se grefează pe considerentele deciziei recurate, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. şi cum, în speţa de faţă, nu pot fi reţinute motive de casare de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) din acelaşi cod, precum şi a prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 2557 din data de 22 mai 2019 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 aprilie 2020.