Road infrastructure liability: Nullity of cassation appeal for failure to identify legal illegality grounds in traffic accident damages

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Hotărârea recurată

Prin Decizia nr. 1781 din 18 iunie 2019, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a anulat, ca netimbrat, apelul declarat de pârâtul A. împotriva Sentinţei nr. 616 din 3 decembrie 2018, pronunţate de Tribunalul Olt, secţia I civilă.

A respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul B. împotriva aceleiaşi sentinţe.

A admis apelul declarat de asigurătorul Biroul Naţional Carte Verde din Italia împotriva Sentinţei nr. 616 din 3 decembrie 2018, pronunţate de Tribunalul Olt, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Craiova, CNAIR - Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Craiova, secţia de Drumuri Naţionale Slatina, Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii şi S.C. C. S.A..

A schimbat în parte sentinţa atacată, în sensul că a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul B. faţă de pârâta CNAIR - Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Craiova, secţia de Drumuri Naţionale Slatina.

I-a obligat în solidar pe pârâţii A., Biroul Naţional Carte Verde din Italia şi CNAIR - Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Craiova să plătească reclamantului B. suma de 945,96 Euro, la cursul oficial BNR din ziua plăţii, suma de 4.500 RON, cu titlu de daune materiale şi suma de 50.000 Euro, la cursul oficial BNR din ziua plăţii, reprezentând daune morale.

I-a obligat pe pârâţii menţionaţi la plata în solidar a sumei de 9.192,5 RON, constând în cheltuieli de judecată la prima instanţă.

A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei atacate.

2. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere, prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Craiova la 18 septembrie 2019 (dată fax), respectiv la 19 septembrie 2019 (dată e-mail).

3. Înregistrarea cererii de recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la 21 octombrie 2019, fiind repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 8.

Prin rezoluţia din 23 octombrie 2019, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

4. Procedura de filtru

Prin raportul întocmit la 12 februarie 2020 s-a reţinut că, deşi recursul declarat de pârâta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Craiova, împotriva Deciziei nr. 1781 din 18 iunie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă este admisibil în principiu, având în vedere dispoziţiile art. 483 alin. (1) C. proc. civ., obiectul cererii de chemare în judecată şi valoarea sumei pretinse de reclamant (daune materiale în cuantum de 25.000 Euro şi daune morale în valoare de 100.000 Euro), cererea de recurs dedusă judecăţii nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., întrucât nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea acestora.

În condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor pentru a formula, în scris, puncte de vedere.

La 2 martie 2020, intimatul-reclamant şi-a exprimat poziţia procesuală cu privire la raport, susţinând că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate ale deciziei atacate, care să poată fi încadrate în art. 488 C. proc. civ.

Celelalte părţi nu s-au conformat dispoziţiilor instanţei.

Prin rezoluţia din 11 martie 2020, s-a fixat termen de judecată la 2 aprilie 2020, în camera de consiliu, pentru analiza admisibilităţii în principiu a recursului.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a invocat excepţia nulităţii recursului, din perspectiva neîncadrării criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute expres şi limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul din perspectiva excepţiei de nulitate invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde "motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat."

Dispoziţiile art. 487 C. proc. civ. stipulează că recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, iar art. 486 alin. (3) din acelaşi act normativ sancţionează cu nulitatea lipsa motivelor de nelegalitate din cererea de recurs.

Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs presupune invocarea motivelor de nelegalitate ale hotărârii pronunţate de instanţa a cărei hotărâre se atacă şi încadrarea acestora în motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ. ori a unor critici care să permită o astfel de încadrare juridică, pentru ca instanţa de recurs să poată exercita controlul de legalitate.

În cauză, prin motivele expuse în memoriul de recurs, recurenta a susţinut că instanţa de apel nu a analizat judicios materialului probator aflat la dosarul cauzei, care releva semnalizarea corespunzătoare a sectorului de drum pe care s-a produs evenimentul rutier.

Astfel, a arătat că la locul producerii accidentului, pe sensul de mers al pârâtului A., se afla indicatorul limitare de viteză şi prioritate pentru circulaţia din sens invers (40 km/h), iar în aproprierea obstacolului se aflau indicatoarele ocolire, lucrări şi limitare de viteză 10 km/h, acesta din urmă fiind indicator de avertizare. Or, aceste indicatoare au fost ignorate de pârâtul A. care, conducând autoturismul cu viteza de 82 km/h, a provocat accidentul de circulaţie.

Recurenta a susţinut, de asemenea, că instanţa de apel, în mod greşit a obligat-o pe recurentă să plătească în solidar cu pârâţii Biroul Naţional Carte Verde Italia şi A. sumele solicitate de reclamant cu titlu de despăgubire, mai ales că, faţă de viteza cu care circula pârâtul, accidentul nu putea fi evitat nici dacă indicatoarele erau însoţite de lămpi cu lumină galbenă intermitentă.

Totodată, recurenta a menţionat că nu a contestat expertiza efectuată în dosarul penal, întrucât nu a avut cunoştinţă de întocmirea acesteia, luând act de concluziile expertului la momentul promovării de către reclamant a acţiunii civile.

Faţă de susţinerile recurentului, Înalta Curte constată că acestea nu reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, conform exigenţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) C. proc. civ., care trebuie interpretate în sensul indicării, prin motivele de recurs, a unuia dintre cazurile de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 488 din acest act normativ, iar pe de altă parte, a argumentării juridice a acestuia, prin formularea unor critici propriu-zise cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Or, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor imputate instanţei, respectiv o minimă argumentare a criticii în drept.

Astfel, cererea de recurs trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care, circumscrise motivelor de recurs, sunt de natură a susţine nelegalitatea hotărârii.

În cauza pendinte, recurenta a ignorat specificul căii extraordinare de atac a recursului, prin intermediul căreia pot fi valorificate doar critici care să vizeze greşita aplicare a legii de instanţa de apel, deducând judecăţii aspecte care privesc modalitatea de administrare a probatoriului şi de evaluare a acestuia de curtea de apel.

În acest fel, recurenta a nesocotit reglementarea şi conţinutul motivelor de recurs prevăzute de art. 488 C. proc. civ., care permit controlul de legalitate în limite precis determinate, cărora le excedează aspectele legate de administrarea probatoriului.

Având în vedere că recurenta nu a expus în memoriul de recurs critici de nelegalitate ale deciziei atacate şi că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate de instanţă, din oficiu, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecăţii nu îndeplineşte cerinţele prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 486 alin. (3) din acest act normativ.

Pentru considerentele expuse, în baza dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de pârâta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Craiova, împotriva Deciziei nr. 1781 din 18 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Craiova, împotriva Deciziei nr. 1781 din 18 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 aprilie 2020.

GGC - MM