Debtor's challenge to tax seizure assigned to domicile court at enforcement start; Brașov's decline rejected, Slobozia jurisdiction upheld.

După deliberare, asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

1. Contestaţia la executare

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slobozia la 10 iulie 2019, sub nr. x/2019, petentul A. a formulat, în contradictoriu cu intimata Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Ialomiţa, contestaţie la executare împotriva titlului executoriu reprezentat de decizia de impunere nr. x din 13 aprilie 2019, referitoare la obligaţiile fiscale accesorii, constând în dobânzi şi penalităţi de întârziere, în baza căruia s-a început executarea silită împotriva sa, pentru suma de 16.876 RON, precum şi împotriva executării silite însăşi.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 711 şi următ. C. proc. civ.

2. Hotărârea Judecătoriei Slobozia

Prin încheierea din 7 noiembrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Judecătoria Slobozia a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Slobozia a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 129 C. proc. civ., necompetenţa este de ordine publică sau privată, cea de ordine publică circumscriindu-se cazurilor încălcării competenţei generale, când procesul nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti, ale încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad, precum şi încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura, în toate celelalte cazuri necompetenţa fiind de ordine privată.

De asemenea, a constatat că art. 126 alin. (2) din acelaşi act normativ prevede că "părţile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, şi prin declaraţie verbală în faţa instanţei ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă."

Totodată, a reţinut că dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. stipulează că "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

Analizând cererea dedusă judecăţii, precum şi decizia de impunere anexată acesteia, a cărei anulare o solicită petentul, Judecătoria Slobozia a constatat că domiciliul contestatorului este în oraşul Predeal, jud. Braşov.

În aceste condiţii, a apreciat că, din punct de vedere teritorial, prin raportare la obiectul cauzei şi la domiciliul contestatorului, Judecătoria Braşov este competentă să soluţioneze cauza.

3. Apărările formulate la Judecătoria Braşov

La 30 ianuarie 2020, intimata a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale, excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare şi excepţia inadmisibilităţii cererii; pe fond, a solicitat respingerea contestaţiei la executare, ca neîntemeiată.

4. Precizarea contestaţiei la executare

Prin cererea precizatoare depusă la 25 februarie 2020, contestatorul a arătat că a formulat contestaţie atât împotriva deciziilor de impunere nr. x/27.09.2017 şi y/13.04.2019, precum şi contestaţie împotriva executării silite însăşi, solicitând anularea somaţiilor şi titlurilor executorii nr. x/27.11.2017, nr. x/10.04.2018, nr. x/09.07.2018, nr. x/10.08.2018, nr. x/10.10.2018 şi nr. x/28.01.2019, a adresei privind înfiinţarea popririi nr. x/24.06.2019, anularea tuturor actelor de executare silită, încetarea executării silite, precum şi întoarcerea executării silite prin restabilirea situaţiei anterioare.

5. Judecata în faţa Judecătoriei Braşov şi hotărârea acestei instanţe

La termenul de judecată din 26 februarie 2020, Judecătoria Braşov a calificat excepţia necompetenţei materiale, invocată de intimată, ca fiind excepţia necompetenţei teritoriale.

La acelaşi termen de judecată, Judecătoria Braşov a disjuns capetele de cerere privind contestaţia formulată împotriva deciziei de impunere nr. x/27.09.2017 şi a deciziilor referitoare la obligaţiile fiscale accesorii.

Prin sentinţa nr. 1484 din 11 martie 2020, Judecătoria Braşov a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de intimata Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Ialomiţa, şi a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Slobozia. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Braşov a constatat că, potrivit dispoziţiilor art. 260 alin. (4) din Legea nr. 207/2015, contestaţia se introduce la instanţa judecătorească competentă şi se judecă în procedură de urgenţă; conform art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Judecătoria Braşov a reţinut că, faţă de contestator, s-au emis titlurile executorii nr. x/27.11.2017, nr. x/10.04.2018, nr. x/09.07.2018, nr. x/10.08.2018, nr. x/10.10.2018, nr. x/28.01.2019 şi somaţiile nr. x/27.11.2017, nr. x/10.04.2018, nr. x/09.07.2018, nr. x/10.08.2018, nr. x/10.10.2018, nr. x/28.01.2019, precum şi adresa de înfiinţare a popririi nr. x/24.06.2019.

Întrucât contestaţia la executare este îndreptată împotriva executării silite însăşi şi a tuturor actelor de executare, solicitându-se desfiinţarea acestor acte, Judecătoria Braşov a apreciat că aparţine instanţei de executare în raza căreia s-a început executarea, respectiv Judecătoriei Slobozia, competenţa de soluţionare a cauzei, domiciliul contestatorului aflându-se la acest moment, în Slobozia, str. x, jud. Ialomiţa, astfel cum rezultă din verificările efectuate în baza de date a Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra conflictului negativ de competenţă

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slobozia la 10 iulie 2019, petentul A. a formulat, în contradictoriu cu intimata Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti, în reprezentarea Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Ialomiţa, contestaţie la executare împotriva titlului executoriu reprezentat de decizia de impunere nr. x din 13 aprilie 2019, referitoare la obligaţiile fiscale accesorii, constând în dobânzi şi penalităţi de întârziere, în baza căruia s-a început executarea silită împotriva sa pentru suma de 16.876 RON, precum şi împotriva executării silite însăşi.

Prin cererea precizatoare depusă la 25 februarie 2020, contestatorul a arătat că a formulat contestaţie atât împotriva deciziilor de impunere nr. x/27.09.2017 şi y/13.04.2019, precum şi contestaţie împotriva executării silite însăşi, solicitând anularea somaţiilor şi titlurilor executorii nr. x/27.11.2017, nr. x/10.04.2018, nr. x/09.07.2018, nr. x/10.08.2018, nr. x/10.10.2018 şi nr. x/28.01.2019, a adresei privind înfiinţarea popririi nr. x/24.06.2019, anularea tuturor actelor de executare silită, încetarea executării silite precum şi întoarcerea executării silite prin restabilirea situaţiei anterioare.

Potrivit dispoziţiilor art. 714 alin. (1) C. proc. civ., "contestaţia se introduce la instanţa de executare."

Dispoziţiile art. 651 alin. (1) din acelaşi act normativ prevăd că "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

În cauză, executarea silită a petentului a fost declanşată prin emiterea titlului de creanţă reprezentat de decizia de impunere privind impozitul pe venit şi CASS nr. 402384 - 1 din 27 septembrie 2017, emisă de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Ialomiţa - Serviciul Inspecţie Fiscală Persoane Fizice.

Potrivit adresei de înaintare a titlului de creanţă către debitorul A., emisă de creditoare, decizia de impunere, la care a fost anexat raportul de inspecţie fiscală nr. x din 26 septembrie 2017, care a stat la baza eliberării actelor administrativ-fiscale întocmite de organele de inspecţie fiscală din cadrul Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Ialomiţa - Serviciul Inspecţie Fiscală Persoane Fizice, a fost comunicată acestuia la 20 octombrie 2017, la domiciliul fiscal din Slobozia, str. x, jud. Ialomiţa.

Conform dispoziţiilor art. 31 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, în cazul creanţelor fiscale administrate de organul fiscal central, prin domiciliu fiscal se înţelege, lit. a), "pentru persoanele fizice, adresa unde îşi au domiciliul, potrivit legii, sau adresa unde locuiesc efectiv, în cazul în care aceasta este diferită de domiciliu".

Alin. (1) teza I al aceluiaşi articol stipulează că, "Prin adresa unde locuiesc efectiv, în sensul alin. (1) lit. a), se înţelege adresa locuinţei pe care o persoană o foloseşte în mod continuu peste 183 de zile într-un an calendaristic, întreruperile de până la 30 de zile nefiind luate în considerare."

Înalta Curte constată că, în urma verificărilor efectuate de Judecătoria Braşov la Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, a rezultat că, în perioada 15 februarie 2012 - 3 ianuarie 2019, contestatorul A. a domiciliat în jud. Ialomiţa, localitate aflată în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Slobozia.

Faţă de această împrejurare, Înalta Curte constată că instanţa de executare, în sensul prevederilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., este instanţa unde debitorul A. domicilia la data declanşării executării silite, iar această instanţă rămâne învestită, ca instanţă de executare, chiar dacă ulterior debitorul şi-a schimbat domiciliu.

Astfel, în aplicarea dispoziţiilor art. 714 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 651 alin. (1) Cod din acelaşi act normativ, se constată că aparţine Judecătoriei Slobozia competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulate.

Pe cale de consecinţă, pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slobozia.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slobozia.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 aprilie 2020.