Cassation inadmissibility against final judgment: violation of appeal route legality and constitutional finality

Analizând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 1332/A din 19 octombrie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Timiş a admis excepţia insuficientei timbrări şi a anulat, ca insuficient timbrată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 89/05.02.2018, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimaţii Primarul Municipiului Timişoara şi Direcţia Fiscală a Municipiului Timişoara.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurentul A..

Prin decizia nr. 497 din 26 septembrie 2019, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 1332/A din 19 octombrie 2018, pronunţată de Tribunalul Timiş, în dosarul nr. x/2018.

Împotriva deciziei nr. 497 din 26 septembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia a I a civilă a declarat recurs contestatorul A., la 1 octombrie 2019.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 21 octombrie 2019şi repartizat aleatoriu spre soluţionare completului de filtru CF x, iar prin rezoluţia din 25 octombrie 2019, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului

Prin raport s-a reţinut că, în opinia raportorului, recursul este formulat împotriva unei hotărâri definitive, care nu are deschisă această cale de atac.

Completul de filtru C10, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Nicio parte nu a depus punct de vedere la raport.

Prioritar, Înalta Curte apreciază că se impune a se reţine că admisibilitatea unui recurs, în condiţiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., presupune analiza de către completul de filtru a îndeplinirii cumulative a condiţiilor de fond şi de formă a cererii de recurs, stabilite sub sancţiunea nulităţii de prevederile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., care reglementează conţinutul cererii de recurs, de dispoziţiile art. 489 din C. proc. civ., care se referă la încadrarea criticilor în motivele de casare, expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., şi de dispoziţiile art. 485 din C. proc. civ., referitoare la termenul de exercitare a recursului, a legalităţii căii de atac exercitate şi a îndeplinirii de către recurent a obligaţiei legale de achitare a taxei judiciare de timbru.

La termenul din 01 aprilie 2020, completul de filtru a rămas în pronunţare asupra admisibilităţii în principiu a recursului, din perspectiva legalităţii de atac, chestiune ce se impune a fi analizată prioritar celorlalte condiţii de admisibilitate.

Dispoziţiile art. 483 alin. (1) din C. proc. civ. prevăd că:

"Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii.

În speţă, recurentul A. a formulat cerere de recurs împotriva deciziei nr. 497 din 26 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, prin care a fost respins, ca inadmisibil, recursul formulat de către recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 1332/A/19.10.2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Timiş.

Potrivit principiului legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea însăşi a acestora să se realizeze în condiţiile legii.

Prin urmare, împotriva unei decizii definitive, pronunţate în soluţionarea unui recurs, părţile nu au deschisă calea de atac a recursului, astfel că recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesual civilă constituie o încălcare a legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Întrucât hotărârea atacată în cauză - decizia civilă nr. 497 din 26 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, fost pronunţată în calea de atac a recursului şi este definitivă, conform art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine că aceasta nu este susceptibilă de a fi supusă cenzurii pe calea recursului.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 497 din data de 26 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 497 din data de 26 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, ca inadmisibil.

Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 aprilie 2020.