Scope of statutory suspension of judicial actions in insolvency proceedings

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2016 pe rolul Tribunalului Botoşani la data de 01.08.2016, reclamanta A. Spa Mezzicorona Italia a solicitat instanţei obligarea pârâtei S.C. B. S.R.L la plata către aceasta a sumei de 5% din valoarea contractului de lucrări încheiat de pârâtă cu Regia Autonomă Aeroportul "Ştefan cel Mare" Suceava, evaluată la 100.000 euro (echivalent a 445.000 RON, calculat la cursul BNR din data de 01.08.2016 - 1 euro = 4,45 RON), obligarea pârâtei la plata dobânzii legale de la data fiecărei încasări a pârâtei în baza contractului de lucrări şi până la plata efectivă a sumelor datorate reclamantei, cu cheltuieli de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Ulterior, la 19.09.2018, reclamanta şi-a precizat capătul 1 din cererea de chemare în jduecată, în sensul că solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 500.000 Eur.

Prin cererea reconvenţională formulată în cauză, S.C. B. S.R.L. Cătămărăşti Deal a solicitat instanţei să constate nulitatea absolută a Acordului de asociere intern nr. 529 din 16.01.2013, precum şi obligarea reclamantei-pârâte A. S.P.A. Mezzicorona Italia la plata către aceasta a sumei de 2.005.179,26 RON, cu titlu de despăgubiri, pentru nerespectarea Angajamentului de susţinere financiară din data de 14.12.2012, precum şi dobânda legală aferentă acestei sume, calculată începând cu data de 22.12.2015.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Botoşani

Prin încheierea din 23 martie 2017, Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă a introdus în cauză, în calitate de pârâţi, pe celelalte părţi care apar în Acordul de Asociere intern nr. 529 din 16.01.2013, act ce face obiectul capătului de cerere reconvenţional - constatarea nulităţii absolute, şi anume S.C. C. S.A. - D. şi S.C. E. S.R.L. (actuală S.C. F. S.R.L.).

Prin încheierea din 30 martie 2017 a fost admisă excepţia prescripţiei dreptului la acţiune privind capătul de cerere din cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă S.C. B. S.R.L. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă A. S.P.A, având ca obiect despăgubiri în valoare de 2.005.179,26 RON, pentru nerespectarea Angajamentului de susţinere financiară din 14.12.2012 şi dobânda legală aferentă acestei sume.

Prin încheierea din 25 mai 2017 tribunalul a respins, ca tardiv invocată, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, formulată de pârâta-reclamantă S.C. B. S.R.L.

Prin sentinţa nr. 1391 din 21 septembrie 2017, Tribunalul Botoşani a respins excepţia tardivităţii modificării cererii.

A admis în parte acţiunea reclamantei A. S.P.A.- Mezzicorona Italia.

A obligat pârâta B. S.R.L. să plătească reclamantei A. S.P.A.- Mezzicorona Italia suma de 100.000 Eur, cu dobânda legală calculată de la data de 24.04.2014 şi până la achitarea integrală a debitului.

A respins ca nefondată cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă B. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele A. S.P.A.- Mezzicorona Italia, S.C. C. S.A. D. şi S.C. F. S.R.L.

Prin încheierea din 6 octombrie 2017 a fost respinsă, ca nefondată cererea de îndreptare eroare materială strecurată în încheierea din 18 mai 2017, formulată de pârâta-reclamantă.

Împotriva încheierii din 23 martie 2017 şi a sentinţei civile nr. 1391 din 21 septembrie 2017 a Tribunalului Botoşani a declarat apel reclamanta-pârâtă A. S.P.A.- Mezzicorona Italia, iar împotriva încheierilor din 30 martie 2017, 25 mai 2017, 6 octombrie 2017, precum şi sentinţei civile nr. 1391 din 21 septembrie 2017 pronunţate de Tribunalul Botoşani a declarat apel pârâta-reclamantă S.C. B. S.R.L.

3. Încheierea pronunţată de Curtea de Apel Suceava

Prin încheierea din 22 ianuarie 2019, Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă a dispus suspendarea judecării apelului declarat de reclamanta-apelantă A. Spa Italia împotriva sentinţei nr. 1391/2017 şi a încheierii de şedinţă din 23.03.2017 ale Tribunalului Botoşani.

A dispus disjungerea apelului declarat de pârâta-apelantă S.C. B. S.R.L. şi continuarea judecării acestuia şi, în consecinţă, a redeschis dezbaterile şi a fixat termen de judecată cu privire la apelul declarat de S.C. B. S.R.L. la data de 28.03.2019, cu citarea părţilor.

4. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva încheierii pronunţate de Curtea de Apel Suceava a declarat recurs A. SPA Mezzicorona Italia, prin care solicită casarea încheierii atacate şi trimiterea cauzei pentru continuarea judecăţii apelului formulat de către aceasta.

Recursul a fost întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 414 alin. (1), precum şi art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Se susţine faptul că prin calea de atac formulată a învestit Curtea de Apel Suceava cu trei cereri distincte în apel, după cum urmează:

1. admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinţei atacate şi, pe cale de consecinţă, obligarea pârâtei B. S.R.L. la plata sumei de 500.000 Euro (nu doar la plata sumei de 100.000 Euro) şi la plata dobânzii legale calculate de la data de 24.04.2014 până la data achitării integrale a debitului;

2. admiterea apelului şi înlăturarea considerentelor privind calificarea juridică a acordului de asociere intern nr. 523 din 16.01.2016 - Acordul de asociere intern nr. 523 din 16.01.2016 are caracterul unui contract de asociere in participaţiune, căruia i se aplică dispozitiile din Noul C. civ.

3. admiterea apelului, schimbarea în parte a încheierii pronunţate în şedinţa publică din data de 23.03.2017, în sensul în care judecătorul nu a avut posibilitatea de a pune în discutia parţilor necesitatea introducerii în cauză a altor persoane a caror participare ar fi fost impusă de raportul juridic care făcea obiectul cererii reconvenţionale, şi în sensul în care în mod nelegal instanţa, la cererea S.C. B. S.R.L., a dispus introducerea în cauză a S.C. C. S.A. si S.C. F. S.R.L.

Doar solicitarea care face obiectul pct. 1 din cererea de apel priveşte aparent "realizarea creantelor asupra averii debitorului", astfel că doar aceasta ar putea atrage incidenţa dispoziţiilor art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

Curtea de Apel Suceava nu poate soluţiona apelul declarat de pârâta-reclamantă S.C. B. S.R.L., prin care se urmăreşte anularea Acordului de asociare intern nr. 523/16.01.2016, fără să stabilească dacă acesta are natura juridică a unui contract de asociere în participaţiune sau a unui contract nenumit, aşa cum s-a solicitat prin apelul declarant de A. SPA Mezzicorona Italia. Totodată apelul declarat de pârâta-reclamantă nu poate fi soluţionat fără a se stabili cu titlu definitiv cadrul procesual pasiv în cauză.

În concluzie, se apreciază că, observând textul art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, în mod nelegal Curtea de Apel Suceava a dispus suspendarea judecăţii şi în ceea ce priveşte pct. 2 şi 3 din cererea de apel, care vizează calea de atac exercitată împotriva considerentelor din sentinţa nr. 1391/2017 şi împotriva încheierii din 23.03.2017, ambele pronunţate de Tribunalul Botoşani.

5. Apărările formulate în cauză

La 21 mai 2019 s-a înregistrat la dosar întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă S.C. C. S.A., prin care solicită admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive în ce o priveşte iar, în subsidiar, solicită suspendarea judecării cauzei în temeiul dispoziţiilor art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

Totodată, la 25 mai 2019, s-a înregistrat la dosar întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă-reclamantă S.C. B. S.R.L., prin care solicită respingerea recursului, ca nefondat.

Arată în acest sens că, în realitate, apelul declarat de reclamantă are ca şi finalitate realizarea pretinsei creanţe de 500.000 Eur, astfel încât nu se poate susţine că prin acesta se urmăreşte numai înlăturarea considerentelor din sentinţa pronunţată de instanţa de fond, ci chiar soluţia pronunţată prin dispozitivul acesteia.

De vreme ce acţiunea reclamantei este suspendată de drept de la data deschiderii procedurii insolvenţei împotriva S.C. B. S.R.L., conform hotărârii intermediare nr. 299 pronunţate în dosarul nr. x/2018, acelaşi efect se răsfrânge şi asupra apelului declarat de către aceasta împotriva sentinţei nr. 1391/2017.

6. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor.

Prin încheierea din 21 noiembrie 2019, Înalta Curte a admis în principiu recursul declarat de reclamanta-pârâtă A. SPA Mezzicorona Italia împotriva încheierii de şedinţă din 22 ianuarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2016, fixând termen de judecată pe fond a recursului la 12 martie 2020, cu citarea părţilor, în şedinţă publică.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Prin încheierea din 22 ianuarie 2019, atacată în prezenta cauză, Curtea de Apel Suceava a suspendat judecarea apelului declarat de reclamanta-apelantă A. Spa Italia împotriva sentinţei nr. 1391/2017 şi a încheierii de şedinţă din 23.03.2017 pronunţate de Tribunalul Botoşani, şi a dispus continuarea judecăţii apelului declarat în cauză de pârâta-reclamantă S.C. B. S.R.L.

Pentru a pronunţa această hotărâre, curtea de apel a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, potrivit cărora "De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenţei, prin depunerea cererilor de admitere a creanţelor. Repunerea pe rol a acestora este posibilă doar în cazul desfiinţării hotărârii de deschidere a procedurii, a revocării încheierii de deschidere a procedurii sau în cazul închiderii procedurii în condiţiile art. 178. În cazul în care hotărârea de deschidere a procedurii este desfiinţată sau, după caz, revocată, acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului pot fi repuse pe rol, iar măsurile de executare silită pot fi reluate. La data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acţiunea judiciară sau extrajudiciară, cât şi executările silite suspendate încetează".

A reţinut că, din norma citată, rezultă că toate acţiunile individuale, formulate anterior datei deschiderii procedurii, care au ca obiect realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale, sunt suspendate de drept, de la data începerii procedurii, în speţă de la data de 20.11.2018 (conform hotărârii intermediare nr. 299 pronunţate în dosarul nr. x/2018).

Cum cererea principală dedusă judecăţii de A. SPA Mezicorona Italia reprezintă o acţiune în realizarea creanţei, s-a apreciat că se impune suspendarea apelului declarat de această parte, în temeiul prevederilor art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 anterior citate.

Cât priveşte apelul exercitat de pârâta-reclamantă S.C. B. S.R.L., a constatat instanţa de apel că acesta vizează, în principal, modul de soluţionare a cererii sale reconvenţionale, cerere ce nu se circumscrie categoriilor de acţiuni sau măsuri enumerate de către legiuitor prin art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, pretenţiile sale nefiind îndreptate împotriva unei societăţi supuse procedurii insolvenţei, astfel că, în privinţa acestuia, se impune continuarea judecăţii.

Examinând încheierea recurată, în limita impusă de criticile de nelegalitate, susceptibile de încadrare în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va constata că recursul declarat de reclamanta A. SPA Mezzicorona Italia este fondat, în limitele ce urmează:

Se constată, cu titlu preliminar, faptul că soluţia de disjungere şi de continuare a judecăţii apelului declarat în cauză de pârâta-reclamantă S.C. B. S.R.L. a fost pronunţată în considerarea faptului că aceasta vizează, în principal, pronunţarea instanţei de fond pe cererea sa reconvenţională, ce este îndreptată împotriva reclamantei, societate ce nu are calitate de debitor în procedura insolvenţei.

Această situaţie premisă corespunde ipotezei reglementate prin art. 74 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2014, care exceptează de la regula suspendării de drept "căile de atac promovate de debitor împotriva acţiunilor unui creditor începute înaintea deschiderii procedurii".

În ceea ce priveşte apelul exercitat de reclamanta A. SPA Mezzicorona Italia se impune a se preciza că acesta a fost declarat atât împotriva încheierii din 23 martie 2017, cât şi împotriva sentinţei civile nr. 1391 din 27 septembrie 2017 pronunţate de Tribunalul Botoşani, astfel că analiza întrunirii cerinţelor pentru suspendarea de drept în temeiul art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 trebuie să se raporteze, în mod individual, la fiecare dintre solicitările din apel.

Prin încheierea din 23 martie 2017, tribunalul a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâţi, a S.C. C. S.A. D. şi a S.C. E. S.R.L. (actuală S.C. F. S.R.L.), părţi ce apar în Acordul de Asociere intern nr. 529 din 16.01.2013.

Aşadar, prin această încheiere a fost stabilit cadrul procesual pasiv relevant în judecarea cererii reconvenţionale având ca obiect constatarea nulităţii absolute a Acordului de asociere intern nr. 529 din 16.01.2013.

Pe cale de consecinţă, în condiţiile în care Curtea de Apel Suceava a dispus, prin încheierea atacată, continuarea judecăţii apelului declarat de pârâta-reclamantă S.C. B. S.R.L., şi văzând că apelul acesteia vizează, în principal, modul de soluţionare al cererii reconvenţionale, este evident că soluţia ce urmează a se da în calea de atac trebuie să fie pronunţată în limitele cadrului procesual pasiv definitiv stabilit.

Or, aceasta nu se poate realiza în lipsa analizării şi a apelului declarat de reclamanta-pârâtă împotriva încheierii din 23 martie 2017 a Tribunalului Botoşani, prin care se contestă soluţia prin care s-a dispus introducerea în cauză a S.C. C. S.A. D. şi S.C. F. S.R.L., în calitate de pârâţi din cererea reconvenţională.

Totodată, prin apelul exercitat de reclamanta-pârâtă împotriva încheierii de şedinţă prin care s-a stabilit doar cadrul procesual pasiv aferent judecării cererii reconvenţionale, iar nu s-a făcut analiza temeiniciei pretenţiilor din cererea introductivă, nu se tinde la "realizarea unei creanţe asupra averii debitorului", în sensul prevăzut de art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei sau de insolvenţă.

Într-adevăr, alin. (1) al art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 impune suspendarea de drept de la data deschiderii procedurii insolvenţei pentru toate "acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită" începute în vederea realizării creanţelor asupra averii debitorului, permiţând valorificarea drepturilor acestora numai în cadrul procedurii insolvenţei.

În jurisprudenţa în materie s-a statuat că această soluţie legislativă nu vizează toate acţiunile în care este parte debitorul în insolvenţă, ci doar pe cele personale vizând realizarea creanţelor împotriva debitorului sau bunurilor sale.

În speţă, cererea prin care reclamanta-pârâtă a solicitat instanţei să stabilească dacă C. S.A şi S.C. F. S.R.L. au fost legal introduse în cauză se grefează pe acţiunea debitorului în constatarea nulităţii absolute a unei înţelegeri contractuale încheiate în derularea unei activităţi comerciale, care nu se circumscrie sferei acţiunilor vizate de textul de lege în discuţie.

Aşa fiind, se impunea ca instanţa de apel să facă o diferenţiere a regimului juridic al cererilor formulate în apel de către reclamanta-pârâtă şi să constate că solicitarea de analizare a legalităţii introducerii în cauză a S.C. C. S.A. şi S.C. F. S.R.L., ce are implicaţii directe asupra cererii în constatarea nulităţii absolute a unui contract, asupra căreia s-a dispus continuarea judecăţii, trebuia judecată împreună cu cererea reconvenţională, întrucât nici prin formularea cererii reconvenţionale şi nici prin solicitarea de judecare a acestei cereri într-un anumit cadru procesual nu s-a urmărit micşorarea averii debitorului, ci dimpotrivă.

În concluzie, Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 trebuie interpretate teleologic dar şi sistematic, în sensul de a fi considerate ca fiind incluse în sintagma "acţiuni judiciare în realizarea unei creanţe", doar acele acţiuni care reprezintă mijloace apte care să asigure valorificarea efectivă a creanţei pe calea unei proceduri de executare silită în mod separat.

În raport de aceste considerente, reţinând aplicarea greşită de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 75 alin. (1) din Legea privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, Înalta Curte va constata incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care va atrage casarea în parte a încheierii recurate, cu privire la soluţia de suspendare a judecăţii apelului declarat de reclamanta A. SPA Mezzicorona Italia împotriva încheierii de şedinţă din 23 martie 2017 a Tribunalului Botoşani, în privinţa privinţa căruia se impune continuarea judecăţii.

Procedând, în continuare, la analiza motivelor de recurs prin care se susţine nelegalitatea măsurii suspendării judecăţii apelului declarat împotriva considerentelor şi dispozitivului sentinţei civile nr. 1391, prin care s-a soluţionat cererea principală, Înalta Curte constată că aceasta are ca obiect stabilirea existenţei şi întinderii unui drept de creanţă împotriva debitoarei în insolvenţă S.C. B. S.R.L.

Astfel, prin sentinţa pronunţată de instanţa de fond s-a admis în parte cererea introductivă formulată de reclamanta A. SPA Mezzicorona Italia, în sensul obligării pârâtei S.C. B. S.R.L. la plata către aceasta a sumei de 100.000 Eur, cu dobânda legală calculată de la 24.04.2014 şi până la achitarea integrală a debitului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut natura juridică de contract de asociere în participaţiune a Acordului intern nr. 523 din 16.01.2013 şi, raportat la acest aspect, că reclamantei îi revine o cotă 30 % din beneficiile rezultate din Contractul încheiat de pârâtă cu autoritatea contractantă, dar şi obligaţia de a suporta 30 % din pierderile suferite de pârâtă în urma aceluiaşi contract.

Prin pct. 1 şi 2 din motivele de apel, reclamanta A. SPA Mezzicorona Italia a solicitat Curţii de Apel Suceava schimbarea în parte a sentinţei civile 1391/2017, în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 500.000 Euro şi a dobânzii legale aferente acesteia, precum şi înlăturarea considerentelor din aceeaşi sentinţă, prin care s-a reţinut natura juridică de contract de asociere în participaţiune a Acordului de asociere intern nr. 523 din 16.01.2013.

Or, în privinţa pct. 1 din cererea de apel, este evident că prin prin acesta se urmărea tocmai realizarea unei creanţe împotriva debitorului aflat în insolvenţă, întrucât tindea la obţinerea unei soluţii de admitere în totalitate a pretenţiilor formulate prin cererea introductivă de instanţă, aşa cum s-a şi recunoscut în pagina 2 din motivele de recurs.

Totodată, şi prin apelul formulat împotriva considerentelor din aceeaşi sentinţă se urmăreşte acelaşi lucru, obţinerea unei soluţii de admitere în integralitate a pretenţiilor reclamantei împotriva pârâtei, în condiţiile în care raţionamentul avut în vedere de instanţa de fond pentru admiterea doar în parte a pretenţiilor A. a constat chiar în calificarea convenţiei încheiate între părţi ca fiind contract de asociere în participaţiune. Practic, instanţa de fond a făcut aplicarea efectelor pe care le poate produce acest tip de contract, în sensul că reclamanta este ţinută şi la plata proporţională a pierderilor suportate de pârâtă în urma încheierii contractului între aceasta şi autoritatea contractantă, iar nu numai îndreptăţită la împărţirea beneficiilor rezultate din acelaşi contract.

Astfel, prin cererea de înlăturare a considerentelor din sentinţa tribunalului, în sensul de a se schimba natura juridică a convenţiei încheiate între părţi, se tinde tocmai la schimbarea soluţiei pronunţate de instanţa de fond pe cererea principală, în sensul înlăturării obligaţiei reclamantei de participare la pierderile suferite de pârâtă în urma încheierii de către aceasta a contractului cu Regia autonomă Aeroportul "Ştefan cel Mare" Suceava.

Aşadar, este neîntemeiată susţinerea recurentei-reclamante din cererea de recurs, prin care se arată că solicitarea de înlăturare a considerentelor privind calificarea juridică a acordului de asociere intern nr. 523/16.01.2016 nu are ca obiect realizarea unei creanţe asupra averii debitorului, cât timp prin aceasta se urmăreşte majorarea sumei la care să fie obligată spre plată pârâta-debitoare.

Mai mult, dreptul părţii de a se verifica raţionamentul Tribunalului Botoşani cu privire calificarea convenţiei încheiate între părţi ca reprezentând un contract de asociere în participaţiune, nu este înfrânt prin suspendarea judecăţii apelului declarat de reclamanta-pârâtă A. SPA Mezzicorona Italia împotriva senţinţei civile nr. 1391/2017, câtă vreme aceste apărări ar putea fi valorificate în soluţionarea căii de atac exercitată de partea adversă împotriva aceleiaşi hotărâri.

În acest context, soluţia pronunţată de Curtea de Apel Suceava, în sensul suspendării, în temeiul art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, a cererii de apel declarate de reclamanta A. SPA Mezzicorona Italia împotriva sentinţei civile nr. 1391/2017 a Tribunalului Bucureşti este legală din perspectiva aplicării normei legale care impune suspendarea de drept a acţiunilor în realizarea unei creanţe asupra averii debitorului.

Ca o concluzie a argumentelor expuse, Înalta Curte constată că încheierea atacată este nelegală sub aspectul suspendării apelului exercitat de reclamanta-pârâtă împotriva încheierii de şedinţă din 23 martie 2017 a Tribunalului Botoşani, sens în care apreciază că sunt întrunite cerinţele cazului de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ.. În consecinţă, se va admite recursul promovat de reclamanta A. SPA Mezzicorona Italia împotriva încheierii din 22 ianuarie 2019 a Curţii de Apel Suceava, va fi casată, în parte, încheierea atacată cu privire la soluţia de suspendare a judecăţii apelului declarat de reclamantă împotriva încheierii de şedinţă din 23 martie 2017 a Tribunalului Botoşani, şi trimisă cauza pentru continuarea judecăţii pe acest aspect.

Reţinând că în cauză s-a dispus soluţia casării cu trimitere spre rejudecare, instanţa de recurs nu se poate pronunţa, în această fază procesuală, asupra cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de recurenta A. SPA Mezzicorona Italia, acestea urmând a fi avute în vedere de instanţa de apel, în raport de soluţia ce se va dispune în rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. SPA Mezzicorona Italia împotriva încheierii de şedinţă din 22 ianuarie 2019 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2016.

Casează, în parte, încheierea recurată, cu privire la soluţia de suspendare a judecăţii apelului declarat de reclamanta A. SPA Mezzicorona Italia împotriva încheierii de şedinţă din 23 martie 2017 a Tribunalului Botoşani, şi trimite cauza pentru continuarea judecăţii.

Menţine celelalte dispoziţii din încheierea recurată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 martie 2020.